Cu Maid în Paris





HELLO, SUNT MAID: Astăzi vom face împreună o excursie minunată







Parisul are o istorie veche de mai bine de două mii de ani. Galii din tribul Parisi s-au stabilit în locurile în care acum există orașul și au fondat un sat de pescari pe insula ce poartă astăzi numele de "Ile de la Cite" - centrul în jurul căruia s-a dezvoltat Parisul. Parisii și-au colonizat orașul principal (sau oppidum) în jur de 250 î.Hr., așa cum a fost menționat prima dată în "Comentarii de Bello Gallico" al lui Iulius Cezar. În anul 52 î.Hr., în acord cu Suessiones, Parisii au participat la ascensiunea generală a lui Vercingetorix împotriva lui Iulius Cezar. Înainte de perioada romană, Parisii aveau propria monedă de aur.







Cunoscut sub numele de Lutetia, care înseamnă "loc mlăștinos", "loc argilos" (din lutum, "lut"), în vremurile străvechi, Parisul a fost cucerit de Iulius Cezar în anul 52 î.Ch. și a fost un important centru regional sub Imperiul Roman și în prima parte a evului mediu. În timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) numele orașului a fost schimbat în Paris. În anul 987, Hugh Capet, Conte de Paris, a devenit rege al Franței și sub urmașii săi poziția orașului ca și capitală a națiunii franceze s-a întărit tot mai mult.





Parisul are multe porecle, cea mai cunoscută fiind "La Ville-Lumiere" ("Orașul Luminilor"), nume care se datorează în primul rând faimei orașului pentru faptul că era un centru de educație și al ideilor în epoca iluminismului și mai târziu datorită adoptării iluminatului stradal.





Paris este un oraș cu numeroase atracții turistice, de la muzeele care adăpostesc opere de artă fascinante și până la monumentele istorice și catedralele impunătoare. În orice perioadă alegi să mergi în Paris, cu siguranță vei găsi numeroase lucruri de făcut și locuri de vizitat.







Turnul Eiffel este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. El este simbolul orașului și a fost construit în 1889 cu ocazia celebrării centenarului Revoluției franceze (și prevăzut a fi demolat după terminarea Expoziției Universale din același an), proiectat fiind de Gustave Eiffel. A fost conceput de către Emile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel&Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Furnizorul materialului de construcție pentru Turnul Eiffel a fost compania Forges et Usines Fould-Dupont. Minereul de fier utilizat a fost extras în Algeria, la Zaccar și Rouina. La construcția Turnului Eiffel au depus efort 300 de muncitori care au înălțat construcția îmbinând cele 18.038 de piese cu ajutorul a peste 2,5 milioane de nituri. Anual, Turnul Eiffel este vizitat de peste 5,5 milioane de turiști.







Arcul de Triumf este cel de-al doilea simbol al Parisului. Napoleon I avea ambiția de a face din capitala imperiului său cel mai frumos oraș al lumii. Dorind să marcheze victoria strălucită de la Austerlitz, din 1805, la 17 februarie 1806, a dat aprobarea pentru o "columnă dedicată gloriei Marii Armate". Chiar a doua zi, un decret imperial autoriza ridicarea "unui arc de triumf la intrarea pe bulevard lângă locul fostei închisori Bastilia, astfel încât, intrarea în cartierul Saint-Antoine să se facă pe sub acest monument". La 15 august, chiar de ziua lui Napoleon, a fost așezată piatra de temeile a edificiului, însă a fost nevoie de doi ani doar pentru a turna fundația. Napoleon nu a trăit să își vadă visul împlinit, onoarea de a tăia panglica inaugurală a Arcului de Triumf revenindu-i regelui Ludovic-Filip, la 29 iulie 1836. În 1840, rămășițele împăratului Napoleon I au trecut, într-un final, pe sub grandiosul edificiu, atunci când au fost repatriate de pe Insula Sf. Elena.

De la înălțimea celor 50 de metri, cu o anvergură de 45 de metri, Arcul de Triumf domină Piața Charles de Gaulle, numită anterior Place de l'Etoile (etoile însemnând "stea") datorită formei celor 12 artere care se întâlnesc aici. Edificiul a fost inspirat de Arcul Roman al lui Titus, și a fost cea mai înaltă construcție de acest gen, până în 1938, când a fost finalizat Monumentul Revoluției din Mexico City, cu o înălțime de 67 de metri. Cea mai cunoscută sculptură de pe fațadele arcului este Plecarea voluntarilor, numită și La Marseillaise, semnată de Francois Rude. Se spune că sabia purtată de personajul care întruchipează Republica s-a rupt exat în ziua când a început Bătălia de la Verdun, din 1916. Întreg monumentul este un omagiu adus gloriei militare franceze. Partea interioară a arcadelor are înscrise numele tuturor celor 558 de generali pe care i-a dat țara, cu o subliniere specială pentru cei care și-au dat viața pe câmpul de bătălie.













Muzeul Luvru este cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța și unul dintre cele mai importante și vizitate muzee din lume. Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizației, din Antichitate până la 1848, și acoperă o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat. Adăpostește mii de lucrări și opere de artă, de la antichități egiptene și grecești și până la capodoperele unor mari artiști precum DaVinci, Michelangelo sau Rembrandt și acoperă o largă parte din istoria Franței, de la Dinastia Capețienilor până în prezent. Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci și "Libertatea conducând poporul" de Eugene Delacroix. Piramida de sticlă construită în mijlocul Curții Napoleon de către Ieoh Ming Pei a fost inaugurată la 30 martie 1989. Reprezintă principala axă de circulație a palatului Luvru, fiind punctul principal de acces în muzeu.







Catedrala Notre-Dame are cea mai lungă și mai bogată istorie. A fost edificată în mai mult de 200 de ani, a găzduit încoronări de regi și împărați, dar a fost și profanată în timpul Revoluției Franceze. Bijuterie a artei gotice timpurii din Franța, sediu al Arhiepiscopiei Parisului, construcția catedralei Notre-Dame a fost terminată în anul 1345. Unul dintre primele evenimente importante din istoria catedralei Notre-Dame s-a petrecut în 1431, când Henry al VI-lea, regele Angliei, a fost încoronat și rege al Franței, pe 16 decembrie, în timpul războiului de o sută de ani. Cu 130 de metri lungime, 48 de metri lățime și 35 de metri înălțime, această vastă catedrală gotică a dominat "Île de la Cite" pentru mai mult de 855 de ani. Napoleon a fost încoronat aici împărat al Franței, pe data de 2 decembrie 1804. Aici ajung în fiecare an aproximativ 14 milioane de turiști, fiind chiar mai căutată decât turnul Eiffel. Cel care a propus ridicarea unei astfel de catedrale a fost Maurice de Sully, episcop de Paris.















Musee d'Orsay, fosta gară a orașului, adună numeroase picturi ale unor artiști precum Monet, Renoir, Cezanne sau Van Gogh și sculpturi. Constructorul inițial al Gării Orsay, Victor Laloux, respectând canoanele elegante ale cartierului (situat pe malul stâng al Senei), a optat pentru o piatră elegantă care ar putea ascunde tot echipamentul tehnic. Colecțiile muzeului îmbrățișează perioada istorică de la sfârșitul anilor 800 până în ajunul Marelui Război (circa 1914). Un număr mare de lucrări (sculpturi, arte plastice, picturi și altele), provin din diferite muzee franceze, cum ar fi Muzeul Louvre, din cel mai vechi muzeu din Luxemburg, Jeu de Paume și Palatul Tokyo. Printre lucrări amintim: "Maci sălbatici" de Monet; "Camera din Arles" și "Autoportret" al lui Van Gogh; "Originea lumii" de Gustave Courbet; "Absintul" și "Mica balerină de 14 ani" de Degas. Aici mai sunt organizate în mod regulat concerte, proiecții de film și diverse spectacole.



HELLO, SUNT MAID: Sunt convinsă că îți plac multe dintre lucrurile văzute în excursia de astăzi.









Palatul Versailles este unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din lume, simbol al monarhiei și al puterii absolute. Este remarcabil nu numai prin frumusețe și luxul pe care îl întâlnim, ci și prin importanța sa istorică. La 28 iunie 1919, în Sala Oglinzilor, s-a semnat Tratatul de la Versailles, tratat ce a marcat sfârșitul Primului Război Mondial. Palatul Versailles, situat la aproximativ 20 de km de Paris, atrage numerosi turiști datorită grădinilor sale impresionante și a fost construit la jumatatea secolului al XVII-lea, în timpul domniei regelui Louis al XIV-lea, cunoscut drept "Regele Soare". Interiorul impresionant poartă amprenta unor simboluri grecești și din mitologia romană, fiind decorat cu fresce, marmură și sculpturi din lemn.







Champs Elysee este unul dintre cele mai frumoase bulevarde din Paris și face legătura între Arcul de Triumf și Place de la Concorde. Champs-Elysees au fost la origine niște câmpuri, până în 1616 când Maria de Medici a decis să construiască o cărare în trei linii. În 1724, bulevardul a fost extins până la Place de l'Etoile. La sfârșitul anilor 1700, a devenit un bulevard al modei, unde Regina Marie Antoinette se plimba împreună cu curtenii săi, și unde lua lecții de muzică la Hotel Crillon. Peste ani, bulevardul a trecut prin mai multe transformări, din care cea mai recentă este cea din 1993, când au fost lărgite trotuarele. Aici au loc în fiecare an numeroase evenimente importante, printre care parada militară de Ziua Națională a Franței, din data de 14 iulie, petrecerile de anul nou, și face parte din traseul bicicliștilor din Turul Franței.







Bazilica Sacre-Coeur este o biserică situată în Piața Saint Pierre (Sfântul Petre), pe colina Montmartre. A fost construită între anii 1875-1914 în stil neobizantin sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie, al cărui proiect a surclasat cele 78 de proiecte concurente. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Iisus după momentul Învierii, îmbrăcat în alb, cu brațele larg deschise în plină glorie. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite. Bazilica Sacre Coeur este vizitată de numeroși turiști în fiecare an, atrași de frumusețea sa și de arhitectura în stil romano-bizantin. Trebuie neăparat să urci cele 300 de trepte până în vârful domului, dacă vrei să te bucuri de cea mai spectaculoasă panoramă a orașului. Se spune că într-o zi senină, vizibilitatea este de până la 30 de km.









Grădina Luxembourg a fost creată în anul 1612, la cererea Mariei de Medici, și este o oază în inima Parisului. Grădina se întinde pe 23 de hectare, fiind însuflețită de rândurile de flori și de sculpturi. Aici sunt organizate în mod regulat evenimente, spectacole sau expoziții temporare de artă. Intre 1615 si 1627, Palais du Luxembourg (Palatul Luxembourg) a fost construit in partea de nord a parcului Jardin du Luxembourg. Palatul a fost construit pentru Maria de Medicis, mama lui Ludovic al XIII-lea. Aceasta era de origine italiana, asa ca arhitectul a construit palatul in stil florentin. In 1794, in timpul Revolutiei Franceze Palatul Luxembourg a fost folosit pe post de inchisoare.





Centrul Georges Pompidou este un complex cultural construit într-un stil arhitectural high-tech ce se află în arondismentul 4 al Parisului, în zona numită Beaubourg. Clădirea este o o disconcordanță incontestabilă cu vechiul stil al cartierului Le Marais. Pe dinafară, o grămadă de grinzi, scări, cuști și țevi colorate creează o masă de forme și culori inconfundabile; verde pentru apă, albastru pentru aer, galben pentru energie electrică și roșu pentru scări rulante, troliuri și ascensoare, asemănător unei încurcături de fire electrice. Această lucrare arhitecturală originală a fost concepută în 1970 de Renzo Piano și Richard Rogers, cei doi câștigători ai concursului pentru realizarea sa. Centrul Pompidou adună în același loc expoziții și galerii de artă contemporană, care pot fi admirate în Muzeul Național de Artă Modernă, situat la etajele 4 și 5 ale clădirii. În plus, aici mai este găzduită și Biblioteca Publică, iar la ultimul etaj poți admira panorama orașului.







Domul Invalizilor a fost construit la ordinul lui Ludovic al XIV-lea, între anii 1670-1676, cu scopul de a servi drept spital militar, pentru îngrijirea soldaților francezi răniți în timpul războaielor din Europa. Este un complex de clădiri care cuprinde muzee și monumente legate de istoria militară a Franței, precum și un spital și un azil pentru veteranii de război (acesta fiind scopul inițial al complexului). Complexul a fost denumit "Hopital des invalides", de unde și numele actual. Aici este înmormântat însuși Napoleon, alături de alte figuri marcante ale Franței. Prima oară îngropate pe insula Sf. Elena, rămășițele lui Napoleon au fost exhumate și aduse pe pământ francez la ordinul lui Louis-Philippe. Mormântul este realizat din porfir finlandez roșu cu o bază din granit verde. În jurul lui se găsesc o mulțime de figurine, reprezentând victoriile lui Napoleon. De asemenea, aici se află și mormintele membrilor familiei lui Napoleon, ale unor ofițeri care l-au servit și ale multor eroi militari francezi.









Unul dintre simbolurile orașului Paris este chiar râul Sena care se întinde pe mai bine de șapte sute de kilometri în total. Această apă trece chiar prin inima orașului, împărțindu-l în două zone. După ce trupul Ioanei d'Arc a fost ars în anul 1431, cenușa ei a fost aruncată în Sena, deși foarte mulți s-au împotrivit acestui lucru. În Paris, peste Sena trec 37 de poduri. Pont Neuf este cel mai vechi pod în picioare peste râul Sena din Paris. În anul 1578, regele Henric III și regina mamă Caterina de Medicis puneau piatra de temelie a Pont Neuf, faimosul pod din centrul Parisului. Chiar dacă piatra de temelie a fost pusă în 31 mai 1578, abia in 1607 podul a fost inaugurat oficial de către Henric al IV-lea, care a și botezat podul, Pont Neuf. După moartea sa, o statuie ecvestră a Regelui Henric al IV-lea a fost ridicată la mijlocul podului. Această statuie a fost dărâmată și topită în timpul Revoluției Franceze, dar a fost înlocuită cu o copie fidelă în anul 1818.







Nu poți merge la Paris fără să nu vizitezi celebrul cabaret Moulin Rouge. Clubul original (care a ars în 1915) a fost fondat în anul 1889 de Charles Zidler și Joseph Oller. Aflat în inima cartierului Montmartre, casa tuturor artiștilor, Moulin Rouge a avut un succes răsunător și a devenit rapid un simbol al Parisului. Belle Epoque a fost o perioadă a optimismului general și a exuberanței, factori care au favorizat apetitul popular pentru cultură. Unul dintre elementele care au asigurat succesul cabaretului a fost cancanul. Inspirat de quadrille, cancanul era un dans vesel, foarte ritmat și aproape indecent, căci tinerele dansatoare își ridicau fustele, spre entuziasmul publicului masculin. Dansatoare faimoase precum la Goulue, Avril, la Mome Fromage, Grille d'Egout sau Nini Pattes en l'Air, atrăgeau un public numeros. Moulin Rouge atrăgea foarte mulți artiști, între care Toulouse-Lautrec a fost poate cel mai legat de cabaret. Posterele și picturile sale, expuse aici, au asigurat faima internațională a locului





Întoarcere la meniu