Cu Maid în Ierusalim





HELLO, SUNT MAID: Sunt gata să pornim împreună în această excursie.





Considerat cândva centrul lumii, etern revendicat de iudei, creștini și musulmani ca oraș sacru al propriei religii, Ierusalimul este loc de pelerinaj la trei dintre cele mai venerate locuri din lume: Zidul Plângerii, Biserica Sfântului Mormânt și Domul Stâncii. Muzee, locașuri de cult și oameni fascinanți fac din Ierusalim un loc unic și o destinație turistică care stârnește emoții și merită vizitat măcar o dată în viață.





Situat pe un promontoriu de stâncă în Munții Iudeii, între Marea Mediterană și Marea Moartă, Ierusalimul, cu o zbuciumată istorie veche de cinci milenii, a fost distrus de două ori, asediat de 23 de ori, atacat de 52 de ori și de 44 de ori capturat sau recapturat.





Ierusalimul, numit în lunga sa istorie Orașul de Aur, Orașul Sfânt, țara lui Israel, Orașul lui David sau Orașul Păcii, este și un oraș al neînțelegerilor. Palestinienii revendică partea estică a Ierusalimului, pe care o doresc capitala viitorului lor stat independent, în timp ce Israelul o consideră capitala sa unică și indivizibilă pentru eternitate. Pentru evrei este epicecentrul național și spiritual și întrupare a tărâmului făgăduinței, locul unde Avraam a vrut să-l sacrifice pe Isaac, al gloriei lui David și a Templului lui Solomon. Pentru creștini este orașul lui Iisus, al ultimelor lui zile pe pământ, al Cinei de Taină, al crucificării și Învierii. Pentru arabi este al treilea loc sfânt, după Mecca și Medina, unde Mahomed s-a înălțat la cer.





În 1947 ONU a dispus internaționalizarea Ierusalimului și acest nou statut a însemnat că Orașul Sfânt nu era subordonat nici dominației israeliene, nici celei palestiniene, dar în 1949, David Ben Gurion, atunci prim-ministru, a hotărât ca Ierusalimul să devină capitala statului Israel, nerecunoscută însă de comunitatea internațională.





Ierusalimul este un oraș eterogen, cu peste o jumătate de milion de evrei, cea mai mare parte în vestul orașului și în cartierul evreiesc din Orașul Vechi, și aproximativ 220 de mii de arabi care trăiesc și ei în Orașul Vechi, sau cetatea veche, care, deși este tradițional împărțit în patru zone: iudaică, creștină, armeană și musulmană, este totuși majoritar locuită de populația arabă musulmană.





În centrul orașului se înalță Muntele Templului, unul dintre cele mai importante locuri religioase din Vechiul Oraș al Ierusalimului, pentru cel puțin cinci religii: iudaism, islam, creștinism și pentru cultele politeiste iebusit canaanean și roman. Cunoscut musulmanilor sub denumirea de "Haram Al-Sharif" și evreilor sub denumirea de "Har HaBayit", acesta este locul în care Solomon a construit Primul Templu al Chivotului Legământului, cel care ar fi conținut primele zece porunci primite de Moise pe Muntele Sinai. Sub cupola aurită veți găsi piatra sacră, un element important atât pentru musulmani cât și pentru evrei. Acesta ar indica locul exact în care Avraam și-ar fi oferit unicul fiu lui Dumnezeu, dar și locul de unde Profetul Muhammad , dar și locul în care se crede că Profetul Mohamed s-a înălțat la cer. Partea sudică al Haram Al-Sharif găzduiește Moscheea Al-Aqsa, despre care se spune că ar fi una dintre cele mai vechi moschei din lume.





Templul lui Solomon este cel mai renumit sanctuar din lume. În urmă cu 3000 de ani, Solomon, regele Israelului, a construit pe muntele Moriah din Ierusalim un templu măreț închinat Dumnezeului evreilor. Templul lui Solomon din Ierusalim a fost distrus în anul 586 î.Hr. de către Nabucodonosor, regele babilonienilor, dar după eliberarea evreilor din captivitate, aceștia au zidit un al doilea templu, care a rezistat din anul 515 î.Hr. până în anul 70 d.Hr., când fost dărâmat de romani. Mulți evrei și creștini cred și astăzi că ridicarea celui de-al treilea templu va însemna începutul unei ere mesianice, în timp ce creștinii fundamentaliști consideră că asta va aduce Apocalipsa, Judecata de Apoi și apoi sfârșitul lumii. Există însă o problemă: nimeni nu știe cu exactitate locația precisă a Templului lui Solomon.





Pe Muntele Templului se află Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii, vechi de două milenii, un vestigiu al zidului construit de regele Irod pentru a înconjura curtea Templului iudeu. A devenit loc principal de pelerinaj pentru evrei în timpul ocupației otomane, evreii deplângând distrugerea templului care, mai mult de un mileniu, a fost centrul religios, spiritual și cultural.





Zidul Plângerii este locul din Ierusalim cel mai iubit și mai sfânt loc al evreilor din întreaga lume, deoarece acesta este tot ce a mai rămas din Templul lui Solomon. Situat în partea de vest a cetății, Zidul Plângerii se află la intersecția a două mari culturi și credințe: cea evreiască și cea musulmană. Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterană și se întinde în orașul vechi. Zidul are o înălțime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, și cuprinde un număr de 45 de rânduri de piatră, dintre care 28 la suprafața solului, iar 17 dedesubt. Având peste șase milioane de vizitatori pe an, Zidul Plângerii este de departe cel mai frecventat obiectiv turistic israelian.





În mod curios, pietrele originale, zidite în urmă cu 20 de secole, au rezistat în timp, iar cele mai recente, mai mici, plasate în partea de sus a zidului, dau semne grave de uzură. Potrivit unor numeroase interpretări ale legii iudaice, este interzis să deplasezi, să înlocuiești sau să repari pietrele din Zidul Plângerii. Marele rabin sefard Shlomo Amar a decretat în trecut că lucrările de reparare nu pot fi efectuate decât de evrei care s-au purificat într-o baie rituală, la lumina zilei. În fiecare an, la data 9 aprilie, evreii comemorează distrugerea celor două Temple.







Aici, bărbații, de-o parte, și femeile, pe cealaltă parte a Peretelui, veniți din întreaga lume, plasează, în spațiile dintre pietrele zidului, bilețele pe care își scriu dorințele, în timp ce alții se roagă cu voce tare în cele mai diverse limbi. De două ori pe an, înainte de sărbătoarea Paștelor și înainte de Anul Nou evreiesc (în toamnă) cei special aleși se duc la Zidul Plângerii și scot bucățelele de hârtie îndesate între crăpăturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Măslinilor unde le îngroapă. Este interzis să fie aruncate, pentru că ar putea purta scris pe ele numele lui Dumnezeu. Pe esplanada din fața Zidului Plângerii au loc, pe lângă rugăciuni, evenimente foarte diverse: lunea și joia dimineața se desfășoară ceremonii în timpul cărora băieții de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara studenții celebrează, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii căsătoriți vin să se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor Biblie.









Pentru pelerinii creștini, Biserica Sfântului Mormânt reprezintă poate cel mai sacru loc al Ierusalimului, fiind construită pe locul în care a fost răstignit și îngropat Iisus Hristos. Se spune că locul construirii bisericii a fost ales de Împărăteasa Elena - mama lui Constantin cel Mare, în timpul unei vizite în Țara Sfântă. Aici, an de an, de Sfintele Paști, are loc ceremonia aprinderii Luminii Sfinte, care mai apoi este trimisă în lumea întreagă pentru credincioșii creștini. Biserica originală ce a fost construită în anul 335 d.Hr, a fost distrusă în anul 1009, iar biserica mare, cea pe care o vedeți și astăzi, construită pe locul vechii biserici, datează din secolul al XI-lea.



HELLO, SUNT MAID: Sper că ți se pare interesant ce vezi în excursia de astăzi.







"Via Dolorosa" sau "Drumul Crucii" cum mai este numit este pentru mulți pelerini creștini punctul culminant al unei vizite în Ierusalim. Acest drum parcurge traseul lui Iisus Hristos cu crucea în spate spre execuția sa de pe Muntele Golgota. Traseul pornește de la Poarta Sfântului Arhidiacon Ștefan, din cartierul musulman, și continuă să urce lin aproximativ un kilometru până la Muntele Golgota, acolo unde se află și Biserica Sfântului Mormânt. Biserica din Ierusalim a împărțit Drumul Crucii în 14 opriri, fiecare dintre acestea având o semnificație importantă. Primele 9 opriri au loc de-a lungul traseului, în oraș, în timp ce ultimele 5 se află în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Un interes major din punct de vedere turistic îl reprezintă Capela Flagelarii pe care o veți găsi la stația a doua, construită pe locul unde se crede că Isus a fost biciuit.



Turnul lui David este o antică cetate, ridicată de regele Herod pentru a proteja palatul pe care l-a construit în jurul anului 24 î.Hr. Cetatea inițială avea trei turnuri numite după fratele său, Fasael, după soția sa, Mariamne și după prietenul său, Hippicus. După cucerirea orașului de către Titus în anul 70, romanii au așezat aici o garnizoană, cetatea deteriorându-se odată cu trecerea timpului, fiind reconstruită succesiv de liderii creștini, musulmani, mameluci și otomani în secolele ce au urmat, în funcție de cine stăpânea orașul la un moment dat. Ceea ce puteți vedea astăzi este varianta construită în secolul al XIV-lea pe fundația turnului Phasael.



Muzeul Yad Vashem este memorialul victimelor Holocaustului și a fost înființat în anul 1953. Ceea ce impresionează pe fiecare turist care alege să-i treacă pragul este "Sala numelor" sau "Sala amintirii", un loc dedicat celor 6 milioane de evrei care și-au pierdut viața în urma atrocităților din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dintre care un milion și jumătate erau copii. 600 de fotografii, dar și mărturii, atât documente cât și înregistrări audio scrise sau relatate de supraviețuitori ai Holocaustului, le puteți descoperi aici.







Muntele Măslinilor este un obiectiv turistic căutat atât de pelerini cât și de turiști. Pentru creștinii ortodocși acesta este locul în care Isus s-a înălțat la cer după răstignirea și învierea sa. Biserica Înălțării situată pe vârful Muntelui Măslinilor datează din anul 1910 și, pe lângă valoarea emoțională puternică, nu uitați că de aici puteți surprinde cele mai impresionante vederi asupra orașului Ierusalim. Tot aici se găsesc Capela Sfinților Iosif și Ana precum și icoana făcătoare de minuni Ierusalemita. În apropierea acestei biserici, începe o grotă lungă de 17 metri, marcată printr-o capelă, unde se spune că Iuda s-ar fi întâlnit cu soldații romani și l-a trădat pe Iisus pentru 30 de arginți.







Grădina Ghetsimani, foarte aproape de pârâul Cedrilor, era locul de popas cel mai drag lui Hristos. De câte ori mergea sau ieșea din cetatea Ierusalimului, aici găsea liniște și odihnă pentru rugă. Astăzi, grădina găzduiește patru lăcașuri de rugăciune, iar cea mai mare parte a ei aparține Bisericii Ortodoxe. În partea de sud, se ridică robustă și înaltă Biserica Agoniei sau Biserica Tuturor Națiunilor. Ea a fost construită în amintirea ultimelor ceasuri pe care Iisus le-a petrecut liber, printre ucenicii săi, înainte de a fi capturat de soldații romani. Pe arcada bisericii, la exterior, un mozaic impresionant îl înfățișează pe Iisus rugându-se, în ultimele sale clipe de liniște. În mijlocul bisericii, se află Piatra Rugăciunii, o stâncă albă și lustruită de vreme, pe care a îngenunchiat Iisus în ultima noapte și a plâns cu lacrimi de sânge soarta celor mulți și amărâți.





Shabbatul este ziua de sâmbătă destinată odihnei săptămânale, instituită de religia iudaică. "Shabbat" înseamnă "oprire" și, bazându-se pe faptul că, în timpul Genezei, Dumnezeu s-a oprit o zi pentru a se odihni, israelienii îi urmează exemplul. De vineri, de la ora 16, până sâmbătă, la ora 19, nu circulă niciun mijloc de transport în comun și nu sunt deschise magazinele sau restaurantele și timpul parcă se oprește în loc.





Întoarcere la meniu