Cu Maid în Skopelos

Insula nu este prevăzută cu un aeroport propriu, însă este ușor accesibilă din Insula Skiathos, unde există un aeroport, și de unde poți ajunge cu feribotul. În timpul verii, există feriboturi zilnic de la Skiathos la cele 3 porturi principale: Skopelos, Agnonda și Gloss. În cazul în care alegi să ajungi pe insulă cu mașina personală, va trebui să-ți alegi ca destinație orașul Volos, de unde vei lua feribotul ce te va duce direct pe insula Skopelos. Durata unei călătorii va fi de aproximativ 3 ore și jumătate, în cazul feriboturilor care transportă și mașini, și de aproximativ 2 ore și jumătate pentru feriboturile dedicate exclusiv transportului de persoane.

Pe teritoriul insulei te poți deplasa și cu autobuzele locale care au rute ce asigură legătura între Hora și satele învecinate

Arhipelagul grecesc este format din aproximativ 6.000 de insule, însă doar câteva dintre ele se pot mândri cu o frumusețe asemănătoare insulei Skopelos. Skopelos, care înseamnă în limba greacă "recif, coastă stâncoasă", face parte din Arhipelagul Sporadelor și este cea mai verde insulă din Marea Egee. Peisajele atrăgătoare, apele azurii ce scaldă coastele aurii, arhitectura tradițională și o atmosferă pură sunt oglindirea imagini insulei Skopelos. Insula este o oază de liniște, valul turismului internațional neajungând încă aici, iar iubitorii de pace și natură speră că nu va ajunge niciodată. Livezile, în special de pruni, pajiștile de orhidee și casele coloniale, caracterizează peisajul insulei Skopelos, care se mândrește cu plaje frumoase precum Perivolou (accesibilă pe jos sau cu barca) și Limnonari, singura plajă cu nisip fin.

Skopelos este situată între insulele Skiathos și Alonissos, fiind cea mai mare insulă din grupul insulelor Sporadele de Nord

Conform descoperirilor arheologice, cele mai vechi urme ale prezenței umane în Skopelos datează din secolul al XVI-lea î.Hr. Potrivit unei legende, prințul Staphylos, fiul lui Dionysos (zeul vinului) și al Ariadnei (fiica regelui Minosului), a fost fondatorul și primul locuitor al insulei. Această legendă a devenit mai concretă în 1936, când în golful satului Staphylos, arheologul Nikolaos Platonas a găsit un mormânt plin de bogății. Printre multele artefacte era o sabie de 32 cm, cu mâner de aur, care este considerată unul dintre cele mai importante exemplare de artă din perioada micene și minoică. Mormântul a fost atribuit eroului mitic Stafylos, cel mai convingător indiciu pentru identitatea mormântului fiind denumirea zonei, care a rămas neschimbată de milenii. Acest mit este o încercare de a explica originea celebrului vin Skopelos-Peparitio, legătura insulei cu Atena, precum și existența unui oraș numit Knosos pe insulă. Mitul este confirmat și de urmele culturii minoice găsite în Stafilo - mormintele miceniene și Asklepion.

În jurul anului 1600 î.Hr., insula a fost colonizată de cretani care au început aici cultivarea viței-de-vie

Cretanii au adus la Skopelos, de asemenea, arta de a cultiva, pe lângă struguri, și măsline și timp de multe secole Skopelos a fost renumit pentru uleiul de măsline și vinurile sale fine. Mai târziu, poporul din Chalkis (insula Evia) a venit acolo și a fondat 3 colonii: Panormos (numit în prezent Glossa), Selinos (denumit în prezent Loutraki) și Peparethos (actualul oraș Skopelos). După epoca miceniană, există un decalaj de câteva secole în istoria Skopelos, care este urmat de o perioadă de prosperitate din secolele al VI-lea până la începutul secolelor al V-lea. În această perioadă, la Peparithos au fost bătute monede de argint și s-au stabilit relații economice cu alte orașe-stat din Marea Egee, fiind exportate în special ulei de măsline și vin. Insula a participat și la Jocurile Olimpice, în anul 569 î.Hr., Agnon, un atlet din Peparithos, câștigând la proba de cursă, iar pentru a-l onora, Golfului Agnontas i s-a dat numele lui.

După războaiele persane, Peparithos și-a pierdut independența și a devenit parte din Prima Ligă Deliană (478 - 404 î.Hr.), formată din Atena și aliații săi din Marea Egee

De-a lungul istoriei, Skopelos a fost și sub stăpânire ateniană, apoi a regatului lui Alexandru Macedon, Imperiului Roman, Imperiuluiui Bizantin și Imperiul Otoman. În perioada romanilor, comerțul a înflorit și exportul de vin s-a extins în alte zone ale Greciei. Din câte se știe, geograful grec Claudius Ptolemeu a fost primul care s-a referit la Peparithos drept Skopelos, probabil datorită numeroaselor recifuri din jurul insulei, de atunci insula păstrând acest nou nume. Creștinismul a apărut în Skopelos în secolul al III-lea d.Hr. și s-a răspândit rapid. În 1207, Skopelos a fost ocupată de venețieni și după 1276, odată cu declinul flotei bizantine, insula a devenit un adăpost pentru pirați, în Sendoukia existând legendarele morminte ale piraților. În anii care urmează, din 1453 până în 1538, Skopelos a căzut sub stăpânirea venețiană pentru a doua oară. În același an, piratul turc Barbarossa a atacat insula măcelărindu-i pe locuitori. Unii dintre ei au supraviețuit și au evadat în Evia și Tesalia, întorcându-se ani mai târziu în patria lor.

Skopelos a fost integrat oficial în statul grec nou format prin Tratatul de la Constantinopol în 1832

Skopelos are forma unui saxofon, cu "gâtul" îndreptat spre nord-vest, iar "clopotul" întins la est. Nu există multe golfuri și porturi naturale, iar stâncile cad abrupt în mare în cea mai mare parte a coastei. Munții domină părțile de vest și de est ale insulei. Supranumită și "paradisul verde al Greciei", pentru abundența vegetației, insula Skopelos este o destinație turistică renumită în primul rând datorită numărului de biserici, capele și mănăstiri - peste 120 în capitală și alte 360 răspândite în întreaga insulă, dar și plajelor și peisajelor spectaculoase pe care le întâlnești la tot pasul și îți taie respirația. Având unul dintre cele mai frumoase porturi din Grecia, insula este acoperită cu vegetație deasă și păduri de pini care se preling pe dealuri până în micile sale golfuri izolate. Interiorul îi este plin de livezi de nuci și de pomi fructiferi, surse ale vestitelor prune și migdale de Skopelos. Orașele Skopelos și Glossa sunt construite pe un deal și oferă priveliști superbe ale Mării Egee.

Skopelos găzduiește nu mai puțin de 360 de biserici și capele

Skopelos Town (Chora), capitala insulei, este construit sub forma unui amfiteatru în jurul portului natural, perfect semi-circular. Turiștii pot admira aici numeroasele biserici bizantine (123), străduțele înguste, pavate, ce șerpuiesc prin labirintul de vechi case albe de piatră, cu arhitectură venețiană. Cele mai multe dintre clădirile private ale centrului vechi al orașului datează din secolul al XVIII-lea și sunt într-o stare de conservare exemplară. La finalul secolului al XX-lea, orașul a fost declarat, din punct de vedere arhitectural, loc de patrimoniu. Astfel, pe suprafața lui nu se mai pot construi clădiri noi decât în anumite și austere condiții - toate construcțiile trebuind să aibă maximum două niveluri, cu fațadă din piatră, acoperiș din țiglă roșie și uși și balcoane din lemn. Nu sunt permise semnele luminoase înspre obiectivele istorice și nici iluminarea artificială. La ferestre sunt obligatorii perdele albe, vaporoase, care să contribuie la aspectul senin și odihnitor al orașului. Majoritatea străzilor au acces exclusiv pietonal.

Faleza și portul din Skopelos Town (Chora)

Skopelos se întinde pe un deal, în jurul unui castel medieval. Castelul venețian, între zidurile căruia se află cea mai veche biserică din Skopelos, a fost construit în secolul al XIII-lea, sub forma unei cetăți cu rol de apărare, dar și ca atracție, din punctul de vedere al detaliilor arhitecturale. Panorama spectaculoasă asupra întregii insule a influențat decisiv locul de construire a palatului, acesta fiind în vârful unei stânci. Din vechea construcție se mai păstrează astăzi doar zidurile, aflate și ele în ruină. Căile de acces sunt reprezentate de un număr mare de trepte ce trebuie urcate de turiști pentru a ajunge la poalele fortificației. Datorită poziției sale deosebite, ruinele castelului pot fi văzute din orice parte a orașului Skopelos.

Skopelos, oraș al credinței ortodoxe, are 123 de biserici

Biserica Agios Athanasios, cea mai veche construcție religioasă a orașului Skopelos, datează din secolul al IX-lea și se mândrește cu frescele sale originale care dateză din secolul al XVI-lea. Este prima biserică mitropolitană a orașului, fiind ridicată pe ruinele unui vechi templu închinat zeiței Atena. Este situată lângă Castelul Venețian, insula bucurându-se de prezența a numeroase clădiri ce amintesc de arhitectura venețiană, fiind prinsă între zidurile fortificației ridicate de către venețieni, deasupra portului.

Muzeul de Folclor din Skopelos

Un alt muzeu fermecător este Muzeul Vakratsa, găzduit într-o casă simplă, de secol al XVIII-lea și unde principalele expoziții reflectă stilul de viață tradițional al oamenilor din Skopelos. Uneori, se fac și expoziții temporare, majoritatea fiind concentrate pe creațiile unor artiști născuți pe insulă, în general pictori și sculptori. Atmosfera muzeului este foarte tihnită, astfel că Vakratsa se bucură de aprecierea turiștilor poate chiar mai mult decât Muzeul de Folclor.

Agnontas - Cea mai apropiată plajă de Skopelos Town (Chora)

Printre dealurile aflate la est de oraș există cinci mănăstiri și schituri, dintre care trei pot fi vizitate. Mănăstirea Episkopi, situată la o distanță de aproximativ 2 km de Hora, a fost ridicată în anul 1078, în timpul dominației venețiene. Mănăstirea Panagia Evangelistria, situată la o distanță de 3,5 km est de capitală, este printre cele mai importante monumente post-bizantine din insulă. Mănăstirea a fost construită inițial în 1712 și la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost renovată de familia nobiliară locală Daponte. Călugărițele de aici vând într-un mic magazin de suvenire obiecte de artizanat realizate chiar de ele, iar Mănăstirea Metamorphosis, închisă în 1980, s-a redeschis după ce a fost restaurată chiar de către călugări.

Selinountas a fost unul dintre cele trei orașe antice ale insulei, fiind numit mai târziu Loutraki

Criteriile cu care pe vremuri se alegea o zonă pentru locuire erau foarte diferite de cele de astăzi. Bunăstarea lor depindea de această alegere: frumusețe naturală, un punct culminant fără ceață, să nu sufere de căldură, să aibă mlaștini joase, acces la apă potabilă și mediu rural care putea produce hrană, orașul Selinountas îndeplinind aceste criterii. În anii clasici, cetatea a fost fortificată cu ziduri vizibile astăzi, construite pe stânci abrupte lângă mare, cu turnuri puternice, suficient de largi pentru ca doi oameni înarmați să meargă unul lângă altul. Străzile erau lângă porți, iar portul era expus vântului de sud și de sud-vest. Există posibilitatea ca cutremurele să fi transformat regiunea și părți să se fi scufundat în mare. În timpul perioadei romane, orașul era plin de viață, clădirile cu mai multe etaje fiind construite în stil roman. Alte dovezi ale aceleiași perioade au fost ofrandele și statuile care sugerau că viața socială era complet inclusă în ordinea lucrurilor romane.

Colibele simple și fermele organizate cu cabane rurale fortificate datează din perioadele clasice și elene cu prezență umană continuă din anii romani și medievali încoace

Istoria glorioasă face parte din identitatea regiunii. Din când în când, în fundațiile caselor se descoperă reliefuri funerare, sculpturi în marmură, inscripții elenistice și romane și morminte. Băile romane din mare de la Katakalou au fost descoperite de G. Dionysiou. Importanța băilor în viața socială a regiunii este certificată prin faptul că au rămas în memoria colectivă până în zilele noastre, chiar numele de Loutraki derivând din Băile Romane, deoarece echivalentul lor grecesc este "Romaika Loutra". Băile termale romane de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. reflectă atitudinea romanilor că băile publice nu erau doar un loc de igienă personală, ci și de întâlnire, plimbare, exerciții fizice și parte din viața socială a orașului. Băile sunt vizibile pe 42 m lungime și 0,5 - 4,5 m lățime, fără a include zona care este deja acoperită de mare. De la vest la est sunt 7 secțiuni care încă nu au fost supuse săpăturilor.

Glossa, satul cu cea mai mare altitudine din întregul grup insular al Sporadelor și a doua cea mai mare așezare de pe insulă, se află la 25 km nord de Chora, fiind situată deasupra golfului Loutraki, la o altitudine de 250 metri deasupra nivelului mării. Se crede că numele "Glossa" este un "Knossos" denaturat, deoarece primii locuitori ai satului au fost minoicii. Localnicii glumesc că urcând astfel de urcușuri abrupte, involuntar "îți scoți limba", de aceea satul se numește așa, Glossa înseamnând "limbă" în greacă. Satul este deosebit prin caracterul său tradițional, nobil și prin ruinele vechilor turnuri și clădiri care au fost descoperite în zonă. Străzile înguste, casele tradiționale bogate și piețele colorate alcătuiesc imaginea ei. Pe urcușuri și coborâșuri, există multe case cu două etaje, a căror arhitectură seamănă cu cea macedoneană.

Priveliștea oferită cu atâta generozitate de Glossa, construit în formă de amfiteatru, i-a dat pe bună dreptate titlul de "Balcon al Mării Egee"

Glossa este un sat pitoresc liniștit, înconjurat de podgorii și neatins de turism, cu apusuri de soare magnifice. Își fermecă vizitatorii cu casele sale văruite în alb cu două etaje și balcoanele drăguțe cu vedere la mare. Împrejurimile satului sunt de mare interes arheologic. Aici au fost găsite rămășițele turnurilor și clădirilor antice. Printre cele mai bune obiective turistice din Glossa este Mănăstirea Taxiarhes (Sfinții Arhangheli), construită în perioada Turkocrației, care se află într-o locație fabuloasă în mijlocul pădurilor de pini. Tot în zona Glossa s-au găsit urme de locuire umană, datând din epoca paleolitică, alcătuite din grupuri înghesuite de locuințe pe malul mării, înconjurate de ziduri și niște pământ arabil. Au trecut multe secole înainte ca o civilizație numită "Selinus" să fie construită în regiunea Glossa, și au fost situate în apropiere de siturile actuale.

În Glossa există o rasă de oaie care poate avea de la 3 până la 4 miei și este renumită pentru calitatea lânii

Atât Muzeul Patrimoniului Cultural, cât și Biblioteca Perseu Athineos și-au deschis porțile în iulie 2008, în satul Glossa. Muzeul este adăpostit într-o casă frumoasă, de piatră, care a fost construită în 1926. Obiectivul principal al acestui muzeu este de a păstra și de a promova istoria culturală a insulei Skopelos prin istoria sa navală și prin manuscrisele și obiecte personale păstrate aici. Muzeul a fost creat la inițiativa localnicilor, care au vrut să facă ceva special pentru insula lor. Acesta funcționează sub egida Fundației Elene. Clădirea are un balcon minunat, din care se poate vedea satul și întreaga insulă îmbrățișată de mare. Merită vizitată și mănăstirea Agios Taxiarchis, care se află pe drumul către plaja Perivoliou, chiar în afara așezării. Mănăstirea, conform unei plăci de piatră din incinta ei, a fost construită inițial în 1672, fiind probabil renovată în timpul ocupației turcești.

Portul din Glossa, de unde feriboturile leagă satul cu insulele din apropiere și plajele izolate

În Kastri, o așezare situată în apropierea satului Glossa, se află Mănăstirea Agios Ioannis, ce datează din secolul XVIII. Numele său înseamnă "Castelul Sfântul Ioan", deoarece se presupune că acolo a existat un mic castel în trecut, construit probabil pentru a proteja insula de pirați și invaziile inamice. Această mică biserică a devenit foarte populară, după ce a apărut în mai multe scene din producția Hollywoodiană "Mamma Mia". Stânca impresionantă este legată de restul insulei printr-o cale îngustă, iar cei care doresc să viziteze biserica situată la o altitudine de 100 m deasupra nivelului mării, vor fi nevoiți să urce aproximativ 200 de trepte, însă panoramele de vis vor fi o răsplată pe măsura efortului depus. Interiorul bisericii are icoane și obiecte bisericești vechi, ce merită văzute. Această minunată biserică oferă o priveliște uimitoare asupra insulei Alonissos.

Apele cristaline și frumusețea naturală ale plajei Agios Ioannis

Mormintele piraților din Sendoukia se găsesc în apropierea mănăstirii Agios Efstathios. Conform legendei locale, în zona Sendoukia, pe vârful Karia, s-ar afla morminte ale piraților. În fapt, cert este că aici se găsesc niște morminte antice, săpate în piatră. În evul mediu, faimosul pirat Barbarossa a încercat să jefuiască insula, dar localnicii și-au apărat pământul cu vitejie. Se spune că pirații morti în luptă au fost îngropati aici, împreună cu 12 lăzi de aur. Morții s-ar fi transformat în fantome care acum ar păzi aurul. Ultima parte a drumului este doar pământ și va fi nevoie de ceva mers pe jos, dar priveliștea este uluitoare, extinzându-se până la Alonissos și Evia.

Mănăstirea Agios Efstathios

Dracontochism este situat pe drumul central de la Stafilos la Amaranto. Una dintre legende spune că acum 800 de ani un dragon trăia pe insulă. El devora oamenii, motiv pentru care insula era goală. Atunci Sfântul Reginos, patron și protector al Skopelos, a început să-l urmărească pe balaur, iar acesta fugind să se salveze, a căzut în defileu. Pământul din acest loc s-a deschis și l-a înghițit. De atunci locul a fost numit Dracontochism (Fisura Dragonului), dar de fapt este un canion adânc care ajunge la mare. Stânci abrupte, pini care "atârnă" pe versanții săi și ape turcoaz creează un peisaj de o frumusețe inimitabilă. Pe marginea defileului, aproape deasupra prăpastiei, se află o bisericuță.

Satul Paleo Klima ("Vechiul Klima"), parțial distrus de cutremurul din 1965, începe încet să trăiască din nou, străinii începând în ultimii ani să cumpere case vechi pe care le renovează

Odată cu cutremurele din 1950 și 1965, Paleo Klima a început să-și piardă strălucirea și frumusețea. În loc să reconstruiască satul, sătenii s-au mutat pe coastă și au format satul Elios/Neo Klima, cel mai tânăr dintre satele insulei Skopelos. Elio este situat chiar sub pădurea Vathias de pe muntele Delphi (688m altitudine) și lângă mare. Casele nou construite, portul pitoresc cu portul de agrement, plajele frumoase și pădurea sa bogată, sunt o destinație ideală pentru vacanțe liniștite și relaxante. Astăzi, Elios este o stațiune turistică destul de mare, cu numeroase pensiuni și taverne.

Plaja Hovolos este înzestrată cu o frumusețe sălbatică

Asklepion, fost centru de vindecare, originar din secolele 5-4 î.Hr., este cea mai importantă descoperire arheologică din Skopelos și din toate Sporadele. Inscripția "ASKL", de pe una dintre scoicile găsite, i-a condus pe arheologi la concluzia că acesta este unul dintre cele mai vechi sanctuare dedicate lui Asclepius, zeul medicinei. Au existat multe centre de vindecare în întreaga lume greacă, cele mai faimoase fiind la Epidavros. Acestea erau locuri de pelerinaj în care bolnavii veneau în speranța unei vindecări, prin sfaturi de la preoți și/sau prin diferite ritualuri, sau pur și simplu pentru a se odihni și a-și recăpăta puterea. În 1961, zidurile clădirilor antice au fost descoperite, mai târziu fiind distruse de mare. În cursul săpăturilor ulterioare, au fost descoperite fundațiile altor clădiri și rămășițe ale vaselor ceramice. Printre descoperirile din Asklepion se mai numără: capul unei statui a unei fete, trunchiul unei statui a unui băiat și o coloană cu o descriere în relief a ființelor umane.

Micul muzeu de la Asklepion conține câteva piese sculpturale care erau oferite ca ofrande zeului

Vara în Grecia este sinonimă cu înotul și plaje de aur. Skopelos nu duce lipsă de plaje minunate, însorite, care se întind de-a lungul coastei insulei. Kastani, plaja unde s-au filmat scene din filmul Mamma Mia, este cotată ca fiind cea mai frumoasă plajă din Skopelos. Plaja, nu foarte aglomerată, este înconjurată de pini și marea de un albastru intens, fiind foarte bine organizată cu șezlonguri, umbrele, baldachine, un restaurant. Dezavantajul este că, datorită faptului că este una dintre cele mai frumoase și populare plaje de pe insulă, sunt o mulțime de bărci prin preajmă.

Plaja Panormos - una dintre cele mai frumoase plaje de pe insula Skopelos

În sudul insulei Skopelos, vei descoperi una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă, plaja Limnonari, ideală pentru cei care călătoresc împreună cu copiii, pentru că apele sunt atât de liniștite încât lasă impresia unui lac. Poți ajunge aici cu o ambarcațiune, autobuzul sau mașina, însă drumul nu te va duce direct pe plajă, fiind nevoie să parcurgi pe jos un drum de aproximativ 700 m. Aici vei găsi zone de plajă cu nisip și zone cu pietricele, cu secțiuni netede pe unde poți coborî în mare. Stâncile abrupte abundă de păsări care pot oferi un spectacol gratuit. Sunt și câteva taverne drăguțe care oferă șezlonguri și umbrele gratuite dacă folosești serviciile lor.

Plaja Stafylos - premiată cu Drapelul Albastru

Skopelos este un veritabil paradis pentru iubitorii de natură, fiind habitat pentru nenumărate forme de viață sălbatică, grație pădurilor întinse și coastei sălbatice. Totuși, dacă ai timp, poți petrece o zi într-o croazieră pe insula Alonissos, unde se află unul dintre cele două Parcuri Acvatice din Grecia. Aici poți descoperi peste 150 de specii de pești, fiind o zonă maritimă protejată. De asemenea, poți vedea cea mai mare populație de foci Monachus, precum și peisaje de vis.

Skopelos trăiește și după sunetele Rebetiko, un stil special al muzicii grecești, deoarece Rembetiko și Skopelos sunt inseparabile

În ceea ce privește gastronomia, pe insulă pot fi servite preparate din pui, vită, porc, salate foarte ușoare (legumele nelipsind de la nicio masă). Bucătăria grecească acordă o mare atenție condimentelor și ierburilor aromatice: oregano, mentă, busuioc, cimbru, rozmarin, dar și condimentelor dulci precum scorțișoara. Uleiul de măsline, măslinele și lămâile sunt folosite aproape zilnic, ca și iaurtul gras, brânza feta și cerealele integrale. Aperitivele includ măsline, ardei copt, salată de vinete, plăcintă cu spanac, icre, saganaki (brânză prăjită), tzatziki, calamari. Felurile principale sunt: supă de carne, pește sau legume cu suc de lămâie și orez sau fasolada, supă de fasole cu roșii, morcovi, țelină și ulei de măsline. Mâncărurile din carne sunt diverse, folosindu-se adesea carnea de miel. Poți încerca și gyros (frigărui cu sos și legume), kleftiko (miel marinat în usturoi și suc de lămâie), stifado (vânat cu vin roșu și scorțișoară), musaca în sos de carne și usturoi. Pilaful este asezonat cu alune și condimente. Ouzo, o băutură cu aromă de anason, se servește ca aperitiv.

Insula Skopelos este renumită și pentru specialitatea sa tradițională, plăcinta crocantă de foietaj, Skopelitiki tiropita

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu