În 1990 românii au trebuit să facă față la o importantă schimbare, de la comunism la capitalism. Pentru aceasta au crezut că au de preschimbat carnetul PCR în carnet PSD. De asemenea, întreprinderile românești au vrut să schimbe fabricarea de Lăstun și Dacia 1300 cu fabricarea de mașini identice cu Renault-uri de ultimă generație.
Din păcate, în acești 30 de ani, nu am reușit să fabricăm produse românești, competitive. Putem spune că trecerea de la comunism la capitalism, cel puțin în acești 30 de ani, nu ne-a reușit.
Acum, însă, în 2020, românii trebuie să facă față unei schimbări mult mai mari și mai profunde. Nu mai este vorba de o schimbare dorită de ei, ci este vorba de o schimbare pe întreaga planetă, impusă de ceva foarte mic, invizibil, COVID19.
Tot ce a fost valabil până acum pe planetă, nu mai face 2 parale. De acum, planeta va avea nevoie de indivizi foarte sănătoși, foarte tineri, foarte inteligenți și foarte disciplinați. De acum, oamenii de pe toată planeta vor trebui să facă față, în continuare, cerințelor capitalismului (produse de mare calitate și competitive), dar când muncesc nu vor mai putea munci relaxați. De acum încolo vor trebui să fie la fel de competititivi, dar în condițiile unui mare stres provocat de frica de moarte.
În noile condiții, patronii se vor adapta și ei. Vor colabora numai cu angajați care vor putea lucra la fel de perfect, dar în condițiile unui stres teribil, determinat de instinctul de conservare. Noile condiții de lucru ale angajaților devenind infinit mai grele, patronii au făcut și ei schimbări în organizarea întreprinderii și a producției.
Patronii au fost obligați să introducă trei mecanisme care să-i ajute pe muncitori să facă față noilor condiții de muncă, dar care să și mărească performanța întreprinderii:
- utilizarea unor tehnologii de fabricație la care angajatul să fie implicat cât mai puțin, atât din punct de vedere fizic (operații manuale) cât și din punct de vedere intelectual (decizional) (având în vedere că angajatul lucrează foarte stresat);
- robotizarea, într-o măsură din ce în ce mai mare (având în vedere că robotul nu este terorizat de frica infectării cu Covid);
- organizarea întreprinderilor astfel încât întreprinderea să nu se mai bazeze pe ținerea la un loc a tuturor angajaților (clădirea firmei, imobilul uzinei...). Aceasta elimină necesitatea deplasării, de două ori pe zi, a tuturor angajaților pentru a veni la locul de desfășurare a muncii. Deci, în întreprinderi compartimentele, secțiile vor trebui să poată comunica perfect, chiar dacă ele se află dispersate în alte locații.
Pentru a putea face față la ultima cerință, întreprinderile vor fi obligate să apeleze neapărat la digitalizare, la comunicare prin internet sau, acolo unde este posibil, la lucratul de acasă.
Din păcate, aceste schimbări nu se vor putea implementa în țările cu un nivel de organizare, de tehnologizare și de civilizație scăzut. Economiile acestor țări nu vor mai putea fi relansate, odată suspendate din cauza pandemiei. Suspendarea economiei, din cauza pandemiei, va fi de fapt decesul lor.
Vor putea să meargă mai departe numai economiile țărilor care aveau deja introduse de mult, în mare măsură, cele trei mecanisme impuse de micul Covid.
O a doua categorie de țări care va fi puternic afectată de micul Covid, vor fi țările în care PIB-ul este realizat prin activitatea întreprinderilor cu capital străin, și nu de către capitalul autohton. Pandemia a avut drept consecință principală închiderea a foarte multe întreprinderi puternice, ale marilor economii ale lumii, din cauza izolării la domiciliu, carantinării și a fricii angajaților de a merge la serviciu. Acest lucru a provocat un fenomen extrem de grav și de periculos, și anume creșterea îngrozitoare a șomajului. În trei luni, în America șomajul a crescut cu 40%, o creștere a șomajului mai mare decât în 1930 (Marea depresiune economică). Mai departe, creșterea șomajului are ca efect direct aducerea în țara de origine a tuturor activităților marilor firme împrăștiate în toată lumea. Astfel, un foarte mare număr de locuri de muncă din România, create și oferite de întreprinderile cu capital străin, vor dispărea.
Un alt motiv pentru care România va mai pierde locuri de muncă este și închiderea puținelor întreprinderi cu capital românesc.
Foarte multe întreprinderi românești și-au suspendat activitatea anunțând că fac acest lucru doar provizoriu, până la trecerea pandemiei. Aceste întreprinderi au și solicitat imediat indemnizația de șomaj tehnic. Din păcate, majoritatea acestor suspendări temporare erau de fapt închideri definitive ale întreprinderilor. Aceasta deoarece întreprinderile românești care și-au suspendat activitatea erau întreprinderi care cu mult timp înaintea pandemie avea un randament economic foarte slab. Ele desfășurau o activitate nerentabilă și din acest motiv nu aveau o rezervă de capital, și de aceea nu au putut să-și țină respirația timp de 2 luni, oprindu-se (chipurile suspendându-se) și apelând la șomaj tehnic.
Locurile de muncă sigure au rămas tot cele de pe vremea dacilor. Bărbații: paznici, bodyguarzi, șoferi pe taxiuri, curieri, aducători de pizza pe bicicletă sau culegători în agricultură, pe meleaguri străine. Femeile măritate: menajere, bone, sau și ele culegătoare în agricultură, alături de soții lor, tot pe meleaguri străine. Cele tinere și frumoase angajate la firme mari și numeroase de... videochat.
Deci, românii, peste o lună, vor trebui să facă față unei mari lipse de locuri de muncă, în condițiile în care își vor fi terminat rezervele de bani și de alimente, dar la fel de terorizați de frica de micul Covid.
Avem și trei vești bune. Trei categorii de români vor fi plătiți în continuare ca în vremurile bune de dinaintea pandemiei:
1. pensionarii, pensiile vor fi mărite cu 40% (ce contează că nu avem acești bani?);
2. cei cu pensii speciale își vor primi integral banii necontribuiți;
3. angajaților de la stat nu li se va lua nici măcar un RON din salariul lor mare, nemuncit.