În orice ţară, partidele de dreapta reprezintă interesele patronilor, interesele deţinătorilor de firme şi ale deţinătorilor de tehnologie şi capital. De aici rezultă că forţele de dreapta în România pot avea un rol determinant, în viaţa politică şi conducerea ţării, numai dacă în economia României întreprinderile particulare, neapărat cu capital românesc, ar realiza peste 50% din PIB. Din păcate, în ultimii 30 de ani, ponderea întreprinderilor cu capital românesc a scăzut drastic. În locul lor au apărut firmele transnaţionale cu capital străin. În acest mod, forţele de dreapta nu mai au susţinători reali. Fiind o ţară care face parte din UE, era obligatoriu să fie reprezentată, şi la noi, şi stânga şi dreapta. Alternanţa la putere a stângii şi a dreptei era obligatorie pentru o ţară cu democraţie europeană. În mod normal dreapta ar fi trebuit să câştige puterea, periodic, prin forţe proprii, dar la noi dreapta era firavă sau nu exista deloc. PSD-ul, cu o mare abilitate, a ştiut să exploateze conjunctura inexistenţei forţelor de dreapta. A pus în practică cea mai diabolică şi perfidă strategie. În cei 30 de ani de după revoluţie, PSD-ul a deţinut puterea cam 2 legislaturi în care s-a furat ca în codru. Apoi, având controlul total asupra instituţiilor statului, a făcut tot ce era necesar pentru ca forţele de dreapta să câştige puterea în a treia legislatură. Exemplul cel mai elocvent este că după ce Iliescu a îngenuncheat ţara timp de 12 ani, a făcut ce era necesar pentru ca Emil Constantinescu şi Convenţia Democrată să câştige puterea. Ideea, pe cât de diabolică, era şi genială. În acest mod PSD-ul putea să dea vina pe forţele de dreapta pentru nerealizarea promisiunilor stângii. În funcţionarea acestui mecanism mai era, totuşi, o dificultate de depăşit. Cum să faci ca într-o ţară de stânga, cu o majoritate asistată, să câştige alegerile dreapta, exact când PSD-ul avea nevoie de acest lucru? Aşa au fost create partidele balama: UDMR, ALDE, UNPR, Pro România etc. Partidele balama au votat mereu la comandă, în concordanţă cu interesele mafiei PSD-iste, reuşind ca balanţa să se încline exact acolo unde avea nevoie PSD-ul. Din păcate, o ţară poate fi condusă cu partide balama numai dacă are un număr mare de indivizi amatori, ca în zilele pare să fie PSD-işti şi în zilele impare să fie liberali.