În ţările capitaliste avansate, oamenii nu au deloc imaginaţie la alegerea numelui noilor născuţi. Acolo toată lumea e botezată cu aceleaşi câteva nume. De exemplu, în Anglia pe toţi îi cheamă ori Henry, ori Paul, ori Elisabeta, ori Tudor. Probabil de aceea nu există suficiente nume pentru nou-născuţi. Pentru a evita confuziile, trebuie făcută o completare a numelui. În 1533 când s-a născut Elisabeta, fata Annei, nu a fost nicio problemă la botez. De abia după 400 de ani, când a trebuit să mai boteze pe altcineva, negăsind un nume diferit, fiicei lui George a trebuit să-i zică Elisabeta a II-a, pentru a evita o confuzie. Dar acest caz nu a fost cel mai grav. În cazul ălora pe care îi chema Henric, s-a ajuns până la Henric al VIII-lea. Altă manie penibilă este aceea de a adauga la nume caraghioasele "senior" şi "junior", cum ar fi Bush senior şi Bush junior. Dar nu numai englezii şi americanii sunt stupizi. Dacă pe culoarele Vaticanului îl strigi pe vreunul Papa Ioan, întorc capul vreo 20. În Austria fiindcă există 2 Karajan, unul măcelar şi unul dirijor, pe acesta din urmă a trebuit să-l boteze "Von Karajan". La francezi, micului Henri la botez i-au schimonosit numele adăugându-i "de Toulouse-Lautrec". Celebrului pictor Gogh, din cauză că pe strada lui pe mulţi îi chema aşa, a trebuit să-i zică Van Gogh. La români, datorită imaginaţiei şi muzicalităţii limbii, diversitatea de nume este mult mai mare. Astfel se remarcă nume ca: Bobleagă, Bazaochea, Flocea, Muia, Marghioala. La alegerile prezidenţiale, la Roşiorii de Vede, pe bannere nu a apărut scris "Dancilă a V-a, preşedinte". Când cei 5 milioane de români din Diaspora au auzit că un şmecher din ţară a zis că ei nu ar trebui să aibă drept de vot, absolut toţi au ştiut că e vorba de "Bădălău de PSD" şi nu de "Bădălău Von Ogrezeni", şi nici de "Bădălău al IX-lea". Pentru a ilustra forţa onomasticii româneşti şi pentru a da un răspuns, o dată pentru totdeauna, unor vechi dileme, PSD a trimis la "Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology" din Leipzig trei poze de buletin, una a Vasilicăi, una a lui Bădălău şi una a lui Oprea. După două luni, România a primit următorul răspuns: din analiza numelui şi a pozei lui Oprea, rezultă, aproape clar, că nu suntem urmaşii Romei iar datarea şi provenienţa tăbliţelor de la Tărtăria este: ceramică Horezu-1960. Din analiza numelui şi a pozei Vasilicăi, rezultă că românii sunt mai curând rude cu Cioabă, decât cu Decebal. Din analiza numelui şi a pozei lui Bădălău, rezultă că Iulius Cezar şi Traian nu aveau cum să înveţe limba latină de la Decebal, atât timp cât guvernanţii nu au învăţat limba română, de la şcoală, nici astăzi.