În Egiptul Antic exista peste tot, în temple, reprezentat scarabeul, un simbol al zeului Khepri şi asociat cu zeul soarelui.

Scarabeul este o insectă care are corpul lat și turtit, cu capul și cu picioarele dințate, din aceeaşi familie mai făcând parte cărăbușul, gândacul de iunie și gândacul de bălegar. Scarabeul este un "agent de salubritate" al naturii, alături de alte specii care menţin natura curată. Scarabeul face sfere perfecte din bălegar (cu care se hrăneşte) şi le rostogoleste pe distanţe apreciabile, făcându-şi depozite de hrană îngropate în sol. Forma sferică, nu e deloc întâmplătoare, fiindcă gândacul nu îţi constuieşte depozitele de hrană sub grămada de balegar, ci la distanţă, prin urmare forma sferică ajută la rostolirea pe distanţe apreciabile, bila devenind din ce în ce mai mare. Gogoaşele de bălegar se fac câteodată în perechi, cuplurile acumulând, în depozite subterane, hrana pentru "copii".

În tot acest proces, ouăle ajung în aceste bile, iar puii de scarabeu se nasc din bilele de bălegar. Spectaculos e că aceste bile sunt rostogolite întodeauna de la est la vest, mişcare care este asociată cu miscarea soarelui pe boltă.

Scarabeul sfânt (Scarabeus sacer) era venerat de egiptenii antici ca simbol al învierii. După credinţa egiptenilor antici şi a preoţilor acestora, imaginea scarabeului sculptată din piatră, lut sau metal ori pictată în culori vii, simboliza divinitatea nemuritoare a soarelui, bărbăţia şi puterea nesecată a naturii. Soarele este izvorul vieţii, iar observaţia că inclusiv puii de scarabeu se nasc din aceste bile de bălegar (egiptenii nu ştiau atunci că ouăle sunt depuse în interior) i-a determinat pe locuitorii din zona Nilului, să asocieze tot acest proces cu renaşterea, iar bila cu zeul Soare creator, pe care ei îl venerau. Probabil, egiptenii credeau că soarele, exact ca și gogoașa de bălegar, este rostogolit pe cer de scarabei care nu se văd și seara dispare în pâmânt. Analogia provine de la faptul că în lunile de primăvară scarabeul sacru este activ ziua, iar noaptea se ascunde în galerii.

Aşa a ajuns scarabeul reprezentarea zeului Khepri, un simbol al puterii de regenerare, al nemuririi, al soarelui la răsărit, când iese din lumea subterană. Un simbol al puterii de regenerare, de reînnoire, Khepri nu trebuie confundat cu Zeul Ra (soarele zilei) sau Atum (soarele la apus), alte reprezentări ale astrului veşnic.

Simbol a nemuririi, al renaşterii, scarabeul era folosit în camerele mortuare ale faronilor şi plasat în dreptul inimii.

De-a lungul timpului a devenit un simbol folosit foarte des în amulete, bijuterii cu rolul de protecţie, de prosperitate şi noroc, pentru toţi cei care cred în el.

În vremurile noastre, scarabeul a primit titlul de cea mai puternică insectă din lume, doar el fiind capabil să împingă o greutate mai mare de o mie de ori decât cea proprie.

Despre globurile de Crăciun se ştie că au o istorie de mai bine de un secol şi jumătate şi ele îşi au originea în Europa, într-un orăşel montan din Germania pe nume Lauscha, fiind descoperite la 1847. Până atunci, localnicii împodobeau bradul cu alt fel de globuri, naturale, respectiv nuci şi mere. În anul pomenit mai sus, un localnic pe nume Martin, care muncea la un atelier de sticlă, nu a avut nici mere şi nuci să împodobească bradul de Crăciun tradiţional şi de teamă să nu-şi dezamăgească copiii a confecţionat din sticlă roşie şi aurie globuleţe care să imită alimentele amintite. Ideea a plăcut şi locuitorilor din oraş, care de atunci au folosit ca ornamente pentru brad globurile magice. Aceste ornamente de Crăciun au început ceva mai târziu să fie exportate şi în alte părţi ale Europei, dar mai ales peste ocean. Astfel, în 1880, afaceristul american F.W.Woolworth a descoperit atelierele din Lauscha în timpul unei vizite în Germania şi a făcut o mare avere prin importarea ornamentelor de sticlă în SUA.

De la acel moment, globurile de Crăciun au început să fie produse la scară industrială, iar tehnicile de lucru au evoluat de la simple ornamente, la globuri pictate manual, pentru a deveni mult mai atractive. Istoricii consemnează în America sfârşitului de secol XIX peste 1.000 de magazine unde se comercializau globuri de Crăciun.

Însă localitatea Lauscha, unde s-au confecţionat pentru prima dată globurile de Crăciun, a rămas celebră şi în perioada dintre cele două războaie mondiale aici s-a înfiinţat prima şcoala unde se preda arta prelucrării sticlei şi totodată tehnicile de fabricare a ornamentelor pentru Crăciun.

În ziua de azi, încă mai există 20 de ateliere de sticlă în Lauscha, care produc globuri de Crăciun.