24.11.2022

Bărbatul cel mai fericit

Cea mai mare bucurie şi mândrie pentru un bărbat este să-l iubească nevasta şi copiii. Din fericire, această bucurie este aproape la îndemâna oricui. Chiar şi handicapaţii, chiar şi cei cu dizabilităţi, şi chiar şi autiştii au parte de această bucurie.

Eu, care am luat atâtea examene grele, cu note destul de bune, acest examen nu am putut să-l promovez. Am dat corijenţa de 49 de ori şi, din păcate, în fiecare an iau note din ce în ce mai mici.

De fiecare dată când m-am prezentat la acest examen m-am dus foarte bine pregătit şi nici nu aveam făcute fiţuici. Am răspuns bine la toate întrebările, dar cu toate acestea la sfârşit mi se spunea că nu am promovat.

De fiecare dată când m-am prezentat la reexaminare, comisia a remarcat imediat numărul mare de nereuşite. Unul mai milos, din comisie, m-a întrebat: "Dar ce se întâmplă, domnule, de sunteţi mereu respins? Sunteţi sărac, sunteţi beţiv, sunteţi bătăuş, nu aveţi jeepan? Acum am observat că din comisia de examinare fac parte şi soţia şi copiii dumneavoastră, lucru nepermis de regulament. În acest caz motivul ar putea fi că în fişa dumneavoastră aţi menţionat că staţi cam prost cu erecţia şi nu aţi fost de acord să cotizaţi la fondul clasei cu bani pentru marijuana. Nu fiţi disperat, găsim noi o soluţie. Uitaţi aici numărul de telefon al persoanei la care se plăteşte şpaga dacă vreţi cu tot dinadinsul să promovaţi examenul."

Se aude că, din acest an, cei care au împlinit deja 70 de ani şi au şi comorbidităţi, mai au voie să se prezinte doar o singură dată la examen. Dar eu m-am hotărât şi nu mă mai prezint la examen. Vreau să-mi pot păstra speranţa că dacă m-aş fi prezentat aş fi reuşit, în sfârşit, să obţin şi eu carnetul de soţ şi tată iubit. Acest carnet ar fi şi mai valoros, deoarece l-aş obţine acum când sunt sărac şi bătrân. Meditaţiile pentru reexaminări m-au sărăcit, iar emoţiile examenelor mi-au adâncit ridurile pe frunte şi obraz. Măcar acum, sărac şi zbârcit, dar iubit de nevastă şi copii.