26.05.2023

Primitivismul evident al obiectelor utilizate de români în viaţa de zi cu zi

Putem aprecia creativitatea şi nivelul de civilizaţie al unui popor după felul în care au fost născocite şi realizate obiectele care intervin sau pe care le folosim în viaţa de toate zilele. Astfel, trebuie să ne uităm la iscusinţa culinară cu care au fost preparate felurile de mâncare, băuturile, cât de frumoase şi de practice sunt încălţările, îmbrăcămintea femeilor, ingeniozitatea cu care au fost realizate uneltele folosite în muncă. În aprecierea nivelului unui popor este foarte important să dăm atenţie şi felului cum arată cimitirele şi mormintele lui.

În ceea ce priveşte iscusinţa culinară, la români, pentru hrănire, felul de bază are reţeta cea mai simplă şi primitivă din lume. O mămăligă galbenă tăiată în felii cu o aţă de culoare neagră (negru se vede bine pe galben). Pe lângă mămăligă se sparge cu pumnul o ceapă. În final, cei mai înstăriţi mai adaugă în strachină o bucată de brânză scoasă din putineiul de după uşă. Cei mai norocoşi mai împrăştie pe deasupra şi un ou prăjit şi câteva bucăţele de carne scoase din garniţa cu carne acoperită cu untură. O fi bună mămăliga cu ceapă, dar mi se pare diferită de lasagna, parmezan sau mascarpone.

La români, băutura din moşi strămoşi este ţuica, care se face întotdeauna în cazan de cupru toxic, şi din corcoduşele culese, obligatoriu, din pomii din curţile vecinilor, când aceştia sunt în concediu. Este evident mai simplu de făcut decât whisky-ul Johnnie Walker, făcut din malț și cereale şi distilat de 7 ori în instalaţii de inox.

La români, încălţările sunt opincile, care sunt o bucată de piele cu găuri pe margine prin care se trece o cureluşă (nojicile) care le mulează pe picior. Şi aici avem cea mai simplă şi primitivă formă de încălţăminte din lume.

Fusta (catrinţa) este doar o bucată de pânză dreptunghiulară, petrecută peste ruşinea femeii şi ţinută pe loc de o sfoară, să nu cadă sub privirile pofticioase ale vreunui admirator.

În ceea ce priveşte uneltele, la români avem bâta, secera, ciocanul, sapa şi maiul. Bâta şi sapa, în afară de utilizările gospodăreşti şi agricole, erau cel mai mult utilizate la rezolvarea diferendelor ivite la întâlnirile între prieteni în jurul cănilor cu ţuică.

De asemenea este foarte relevantă importanţa dată de oamenii de rând pentru a-şi arăta respectul şi ataşamentul faţă de cei plecaţi la cele veşnice. În ceea ce priveşte aspectul mormintelor la români, să începem cu mormintele dacilor. Mormintele dacilor nu arătau deloc rău pentru că nu s-a găsit nici unul. Aceasta ar fi fost posibil în 2 situaţii:

• ori că dacii ar fi fost nemuritori, ceea ce noi nu prea credem;
• ori că materialele folosite la realizarea unui mormânt nu rezistau în timp.

Dacii nu prelucrau şi nu foloseau piatra deloc, cu excepţia cazului când dădeau cu ea după câini sau după lupii dacici. Locul unde odihneşte Traian şi care adăposteşte cenuşa lui este Columna lui Traian, care este făcută din piatră şi scrie că acolo odihneşte Traian şi nu Dani Mocanu. Unde este Columna lui Decebal? Locul unde odihneşte faraonul Kheops este marcat printr-o mică construcţie de piatră, şi anume Piramida Kheops. Unde este Piramida lui Decebal?

Toate cele de mai sus reprezintă rezolvarea unor necesităţi prin nişte improvizaţii de moment, care au rămas neîmbunătăţite de 2000 de ani (suntem mai conservatori decât englezii; facem după casă şi ne ştergem cu poza lui Iohannis sau cu coceanul de porumb). Ele sunt atât de primitive încât unii arheologi, când au dat în săpături de o opincă fabricată la Slatina, în 1920, au datat-o ca fiind din epoca bronzului.