Cu Maid în Riviera Italiană - Genova și Cinque Terre

Riviera italiană este, în esență, un alt nume pentru Coasta Liguriei, una dintre cele mai mici, dar cele mai interesante regiuni ale țării, situată la vest, deasupra cizmei mari a Italiei. Rezonând cu stil și farmec, acest țărm uriaș se curbează între Coasta de Azur a Franței și Toscana. Plajele sale se învecinează cu ape albastre strălucitoare, orașele sale de pe litoral emană în cea mai mare parte o atmosferă de luciu din lumea veche. Riviera italiană este, de asemenea, plină de atracție literară. Byron și Shelley au fost captivați de Golful La Spezia la est, iar Golful Lerici a fost redenumit "Golful Poeților" în onoarea lor. DH Lawrence a locuit în satul de pescari Fiascherino din apropiere, în timp ce Ernest Hemingway și Ezra Pound au rămas la Rapallo, mai la vest.

Alpii Ligurici sunt partea cea mai de sud-vest a Alpilor - Există 1292 de munți numiți în Alpii Ligurici, dintre care cel mai înalt este Punta Marguareis (2.651 m) la granița dintre Italia și Franța

La Riviera Ligurică se poate ajunge ușor cu avionul, deoarece este bine conectată la principalele destinații naționale și internaționale datorită aeroportului din Genova și aeroportului din Nisa. Din Pisa, cu doar 5.80 euro, ajungi cu trenul până în ultimul sat care formează Cinque Terre, adică Monterosso al Mare, drumul durând cam două ore. Dacă vrei să poposești mai multe zile, trebuie să schimbi trenul în La Spezia, acolo unde ai șanse să găsești cazare mai ieftină. Asta pentru că cele 5 sate care formează Cinque Terre sunt din cale-afară de turistice, prin urmare foarte scumpe. Oricum ar fi, când oprești în gară, e musai să-ți iei o hartă și o broșură cu informații în legătură cu trenurile din Cinque Terre. Există gară în fiecare sat și drumul dintre ele durează doar câteva minute.

Italia este o sursă inepuizabilă de obiective turistice unice, iar riviera italiană întrece orice așteptare

Riviera Italiană este fâșia îngustă de coastă din Italia care se află între Marea Ligurică și lanțul muntos format din Alpii Marittimi și Apenini. Longitudinal se întinde de la granița cu Franța și Riviera Franceză (sau Coasta de Azur) lângă Ventimiglia (un fost post vamal) spre est până la Capo Corvo (cunoscut și sub numele de Punta Bianca), care marchează capătul de est al Golfului La Spezia, și este aproape de granița regională dintre Liguria și Toscana. Riviera italiană include astfel aproape toată coasta Liguriei. Din punct de vedere istoric, "Riviera" s-a extins mai spre vest, prin ceea ce este acum teritoriul francez până la Marsilia.

Amprenta unui om Neanderthal - Grotte di Toirano, Liguria, Italia

Liguria are cea mai veche populație din orice regiune italiană. Primii oameni care au ocupat teritoriul și au creat o societate structurată, au sosit în secolul al VI-lea î.Hr. Erau ligurii, de la care derivă numele regiunii, "Liguria" în italiană. Această parte a nordului Italiei a suferit o perioadă de lupte civile încă din vremurile î.Hr., când ligurienii și-au împărțit loialitatea între Cartagina și Roma, în timpul primului război punic. În epoca augustiniană, drumurile romane au început să traverseze zona (drumul Via Aurelia, care străbătea regiunea de la est la vest), iar orașele de coastă s-au bucurat de multă prosperitate, de o înflorire comercială și culturală care va dura până la căderea Romei. În a doua jumătate a primului mileniu, zona Liguriei și-a schimbat proprietatea între lombarzi, bizantini și franci și a fost, de asemenea, invadată de numeroase alte triburi, inclusiv de sarazini și normanzi.

Începând cu secolul al X-lea, regiunea modernă Riviera a fost dominată de Republica Genova

În general, Liguria este cea mai săracă regiune din nordul Italiei. Secolul al XIX-lea a cunoscut multă industrializare și renaștere economică, deși o mare parte din aceasta a fost anulată de ororile celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv ani de bombardamente și ocupație germană, în timp ce dezindustrializarea din anii 1960 și 70 a provocat un declin major al economiei Genovei și a portului său. Industria turismului a atins apogeul în anii 1970, de când numărul de hoteluri și vizitatori a scăzut și continuă să facă acest lucru. Numai Cinque Terre a depășit tendința, cu o creștere majoră a turismului convențional, deoarece a devenit din ce în ce mai la modă în rândul vizitatorilor de peste mări.

Riviera italiană traversează toate cele patru provincii ligurice și capitalele lor: Genova, Savona, Imperia și La Spezia

Riviera italiană este carismatică, cunoscută pentru că este fidelă valorilor tradiționale italiene și te poți bucura de mâncare și companie bună. Este un mod de viață mai relaxat, clima blândă creând o căldură mai puțin intensă decât stațiunile comparabile din sud. Clima sa blândă atrage și un comerț turistic activ în numeroasele stațiuni de coastă, care includ Alassio, Bonassola, Bordighera, Camogli, Cinque Terre, Lerici, Levanto, Noli, Portofino, Porto Venere, Santa Margherita Ligure, Sanremo, San Fruttuoso și Sestri Levante. Riviera italiană este, de asemenea, cunoscută pentru asocierea sa istorică cu celebrități internaționale și vizitatori artistici. Scriitori și poeți precum Percy Bysshe Shelley, Lord Byron, Ezra Pound și Ernest Hemingwayau fost inspirați de frumusețea și spiritul Liguriei.

Riviera Italiană este cunoscută pentru plajele sale, orașele pictate colorat, precum și pentru facilitățile populare ale principalelor sale stațiuni

Industriile sunt concentrate în și în jurul orașelor Genova, Savona și de-a lungul țărmurilor Golfului La Spezia. Genova și La Spezia sunt șantierele navale de top din Italia, La Spezia fiind principala bază navală a Italiei și Savona fiind un centru major al industriei fierului italian. Industriile chimice, textile și alimentare sunt, de asemenea, importante. Partea din Riviera di Ponente, centrată pe Savona, se numește Riviera delle Palme (Riviera palmieri); partea centrată pe Sanremo este Riviera dei Fiori, după industria de lungă durată a florilor. Modul de viață relaxat, împreună cu farmecul vechilor sale porturi de pescuit și frumusețea peisajului său, a făcut din aceasta o destinație populară pentru călători și turiști încă de pe vremea lui Byron și Percy Shelley.

Există multe locuri frumoase pe care le poți vizita pe Riviera italiană

Centrul Rivierei este Genova, care o împarte în două secțiuni principale: Riviera di Ponente ("coasta soarelui apus"), care se întinde spre vest de la Genova până la granița cu Franța; și Riviera di Levante ("coasta soarelui răsare") între Genova și Capo Corvo. La apogeul dintre 1200 și 1700, Genova a fost adesea un jucător cheie în istoria Mediteranei și politică, cu posesiuni de peste mări și în Bank of St George, una dintre cele mai timpurii instituții financiare importante din Europa. Cu toate acestea, Congresul de la Viena, care a retras frontierele Europei după înfrângerea lui Napoleon, nu a restabilit Republica Genova ca stat independent. În schimb, a fost dat Piemontului și Casei de Savoia, unul dintre statele din care Genova dobândise anterior mult teritoriu într-o rivalitate de lungă durată.

Portul Genova - cel mai mare port turistic al Italiei și cel mai mare port de containere al Mediteranei

Genova a fost supranumită și "La Superba" ("cel mândru") de către Petrarh, datorită gloriilor sale pe mare și a reperelor impresionante. Orașul a găzduit șantiere navale și oțelării masive încă din secolul al XIX-lea, iar sectorul său financiar solid datează din Evul Mediu. Banca Sfântului Gheorghe, fondată în 1407, este cea mai veche bancă de depozit de stat cunoscută din lume și a jucat un rol important în prosperitatea orașului încă de la mijlocul secolului al XV-lea. Centrul istoric al orașului Genova ("orașul vechi"), cunoscut și pentru străzile sale înguste și străzile pe care localnicii le numesc "caruggi", este unul dintre cele mai mari și mai dens populate din Europa. O parte din oraș, Le Strade Nuove și sistemul Palazzi dei Rolli au fost înscrise în 2006 pe Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO).

Universitatea din Genova și o parte din oamenii celebri născuți în Genoa

Catedrala San Lorenzo, construită în anul 1100, inițial ca o basilică romană, modificată apoi în anul 1307, în stil gotic, și desăvârșită în anul 1557, cu o cupolă renascentistă, are un portal splendid și cupola proiectată de Galeazzo Alessi. În interiorul Catedralei San Lorenzo ai ocazia să asiști la o lecție de istorie arhitecturală: Cappella San Giovanni Battista este cel mai vechi exemplu de arhitectură renascentistă din Genova, construită pentru a adăposti ceea ce cruciații întorsi din țara Sfântă au pretins că ar fi rămășițele Sfântului Ioan Botezătorul. Tot aici poți vedea tava pe care a fost prezentat capul Sfântului Ioan Botezătorul și un pocal verde găsit în Cezareea, ce a fost considerat Sf. Graal, și care au inspirat generații întregi de căutători de relicve ale istoriei dar și autori de best-selleruri și scenariști și regizori de film - toate le poți admira în Tesoro della Cattedrale.

Lângă Porta Soprana se află casa lui Cristofor Columb, o adevărată casă-muzeu dedicată lui Columb, reconstruită pe rămășițele celei originale

Renumitele Strade Nuove sunt via Garibaldi (Strada Nuova), via Cairoli (Strada Nuovissima) și via Balbi (Strada Balbi). Printre cele mai importante palate se numără Palazzo Rosso, Palazzo Bianco, Palazzo Podesta o di Nicolosio Lomellino, Palazzo Reale, Palazzo Angelo Giovanni Spinola, Palazzo Pietro Spinola di San Luca și Palazzo Spinola di Pellicceria. În apropiere de Via Garibaldi, prin liftul public Castelletto Levante, se poate ajunge în unul dintre cele mai pitorești locuri din oraș, Belvedere Castelletto. Centrul Genovei este legat de partea sa superioară prin cărări străvechi prinse între palate înalte, numite creuze. Mergând pe aceste cărări mici se poate ajunge în locuri magnifice precum Santuario di Nostra Signora di Loreto.

Pe Via Balbi, o stradă ce datează din secolul al XVII, se găsesc unele dintre cele mai impresionante palate din Italia

Palazzo Reale este fosta reședintă a nobililor genovezi și un minunat Muzeu Național. A fost construit în secolul al XVII-lea de familia Balbi, respectând schițele arhitectului Pier Francesco Cantone. În anul 1677 a fost moștenit de Eugenio Durazzo cel care l-a transformat într-o clădire impresionantă, cu o arhitectură definită de stilul baroc, dar care însă amintea de un palat roman. În anul 1824 Palazzo Reale intra în posesia Casei Regale Savoy și devenea reședința casei regale - de aici și numele Palazzo Reale sau Palatul Regal. Astăzi, Palazzo Reale se află în proprietatea statului și găzduiește Departamentul de Patrimoniu Artistic, Istoric și Arheologic din Liguria, dar și Muzeul "Galleria di Palazzo Reale". Muzeul cuprinde o serie de camere elegante, decorate și mobilate de famila Durazzo, în secolul al XVIII-lea, și de familia Savoy în secolul al XIX-lea. În plus, dacă urci pe terasa grădinii, beneficiezi de minunate priveliști la port și la Piazza Statuto.

Genova - Palazzo Reale - Galleria degli Specchi (Sala Oglinzilor)

Santa Maria di Castello, situat pe cea mai înaltă colină a orașului, este unul dintre cele mai vechi edificii din Genova. În secolele XII-XVI aici a fost construit un complex de biserici și mănăstiri. Cea mai importantă dintre acestea este Biserica Santa Maria ce datează din secolul al XII-lea, original construită în stil roman, dar care nu și-a păstrat arhitectura romană, fiind renovată de-a lungul secolelor și suferind diferite modificări. Biserica Santa Maria este doar una dintre clădirile complexului. Tot aici poți vizita și mănăstirea, ce are trei etaje, dar și un muzeu unde poți admira opere de artă ale artiștilor italieni, precum Francesco Maria Schiaffino, Lorenzo Fasolo, Alessandro Gherardini și Giuseppe Palmieri, artiști consacrați în Italia, ale căror opere de artă au fost comandate de cele mai importante familii de nobili din Genova. Arhitectura acestor situri este impresionantă, frescele romane, plafoanele frumos decorate precum și impresionantele priveliști către mare sau asupra orașului Genova fac din acest loc unul cu totul special.

Lanterna (un far vechi, cu o înălțime de 117 metri), vizibil în depărtare de la peste 30 de kilometri - un alt simbol ale Genovei

Acvariul din Genova este cel mai mare acvariu din Italia și al doilea ca mărime din Europa. Este situat în zona vechiului port din Genova - Porto Vecchio, întinzându-se pe o suprafață de 3100 metri pătrați, fiind amenajat pe mai multe etaje. Construit în anul 1992 pentru a sărbători cea de-a 500 aniversarea de la descoperirea noii lumi de către Cristofor Columb, clădirea a fost proiectată de arhitectul genovez Renzo Piano și pare la prima vedere o navă gată să iasă în larg. Conceptul original al proiectului prezintă Marea Ligurică, Atlanticul de Nord și recifele din Caraibe, din două perspective: întâlnirea "lumii vechi" cu "lumea nouă", din anul 1492 și până în prezent, și conștientizarea ecologică din 1992 până în prezent. În total, Acavariul din Genova are un spațiu expozițional de 10.000 de metri patrați și nu mai puțin de 70 de bazine dedicate lumii acvatice, ce cuprind peste 6.000.000 de litri de apă.

Situat pe coasta de nord-vest a țării, în provincia Liguria, undeva mai jos de Genoa, pe așa numita Rivieră italiană, Parcul național Cinque Terre atrage anual milioane de turiști. Cinque Terre ("Cinci pământuri"), una dintre cele mai pitorești zone de-a lungul rivierei italiene, aflată la vest de orașul La Spezia, este menționată în documente datând din secolul al XI-lea. În secolul al XVI-lea, locuitorii au consolidat forturile existente și au construit noi turnuri pentru apărarea zonei de atacurile turcilor. Cele cinci orășele mici, situate chiar pe stâncile mării, formează un peisaj unic alcătuit din cărări întortocheate, cu edificii multicolore și cele mai frumoase plaje de pe teritoriul Italiei. Cele cinci orășele sunt Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza, Moterosso al Mare, orizonturi de vis, vizitate anual de milioane de turiști din întreaga lume. Monterosso și Vernazza au fost locuite mai întâi, iar celelalte sate au apărut mai târziu, în timpul Republicii Genova.

Cinque Terre a fost construit inițial ca zonă de apărare împotriva piraților

De ce merită să vizitezi Cinque Terre? Pentru că reprezintă ceva din Italia veche, în care s-a păstrat o parte din farmecul satelor pescărești medievale, așezate acolo unde natura a creat ceva unic, iar muntele se înconvoaie și își înfige pintenii în Marea Mediterană. Așezările sunt simple. O stradă principală destul de îngustă, biserica, locuințe viu colorate construite în stil bloculeț, cu trei patru etaje, rar cu balcoane, pe care vopseaua a fost roasă de timp, terase mici în care se soarbe tacticos dintr-un expresso (italienii beau cam cinci pe zi) , și restaurante din care răzbate izul de pește și calamari. Nu lipsește mirosul de pizza și paste, aroma de limoncello, și cel puțin o gelaterie, capabilă să îndoaie chiar și cel mai credincios dușman al înghețatei. Dacă nu e de ajuns, atunci vinurile italiene, albe și purpurii, și platourile cu brânzeturi, măsline și prosciutto, asezonate cu o focaccia proaspăt scosă din cuptor, te pot convinge. Ispitele culinare sunt nenumărate, că doar ești în Italia.

La capătul fiecarui sat din Cinque Terre (mai puțin Corniglia) se află marea, în nuanțe verzi-albăstrui

Parcul Național Cinque Terre, inclus în Patrimoniul UNESCO, este una din cele mai bine păstrate zone naturale și seminaturale de la Marea Mediterană, motiv pentru care s-a și interzis construirea excesivă sau crearea unor drumuri majore. Riomaggiore, care a inspirat picturile lui Telemaco Signorini, unul dintre artiștii grupului Macchiaioli, este primul sat din Cinque Terre pe care îl întâlnești atunci când călătorești spre nord din La Spezia. Satul, datând de la începutul secolului al XIII-lea, este cunoscut pentru caracterul său istoric și vinul său, produs de podgoriile orașului. Riomaggiore, aflat în regiunea Riviera di Levante, are un țărm pe Golful Genova din Marea Mediterană, cu o mică plajă și un debarcader încadrat de case-turn. Strada principală din Riomaggiore este Via Colombo, locul unde pot fi găsite numeroase restaurante, baruri și magazine. Din Riomaggiore spre Manarola pornește așa numita potecă a iubirii, Via dell amore, care șerpuiește între munte și mare.

Riomaggiore - Sanctuarul Nostra Signora di Montenero - aici se ajunge pe un drum de munte superb, printre grădini de viță de vie

Pe un deal din nord-estul satului se află rămășitele unui castel care datează încă din secolele XV-XVI. Castelul Riomaggiore a fost construit în secolul al XIII-lea la ordinul Marchizului Turcotti, nobil de Ripalta, reprezentând unul dintre cele mai importante edificii religioase din Cinque Terre. Într-adevăr, lucrările de construcție au fost demarate de către marchizul pomenit în 1260, însă au fost încheiate de către genovezi, după o lungă perioadă în care proprietatea a fost în posesia lui Nicolo Fieschi. Pe atunci, Republica Genova era interesată în a fortifica sistemul de apărare din Riomaggiore, iar castelul făcea parte din acest proiect. Castelul, care prezintă o bază pătrată, se află situat pe malul mării și, la rândul său, este dominat de două turnuri circulare care flanchează intrarea. În timp, castelul a suferit importante modificări ale structurii sale, pentru a nu mai pomeni de faptul că a fost folosit și ca cimitir (la începutul secolului al XIX-lea).

Riomaggiore - Oratorio di San Rocco

Cel mai cunoscut și mai cel mai pitoresc dintre sate este Manarola, al doilea ca mărime dintre celebrele orașe Cinque Terre. Aici găsești peisajele cu case multicolore care au făcut această zonă faimoasă. Manarola este recunoscută pentru imaginile surprinse la apus de soare, când ultimele raze bat spre casele multicolore așezate în coastă. Se spune că este cel mai fotografiat dintre cele cinci sate și are câteva restaurante cocoțate pe deal cu un view remarcabil. Manarola este cel mai străvechi orășel din Cinque Terre, piatra de temelie a bisericii San Lorenzo, construită în stil gotic, datând din 1338. Manarola este și locul unde începe faimosul traseu Via dell'Amore (Drumul iubirii), cel mai popular din regiune, mulțumită drumului drept și a peisajelor superbe ce pot fi admirate de-a lungul său. Manarola a fost celebrată și în picturile lui Antonio Discovolo iar vinul local, numit Sciacchetra, este deosebit de renumit, referințele din scrierile romane menționând calitatea înaltă a vinului produs în regiune.

Numele "Manarola" este probabil o evoluție dialectică din latinescul "Magna rota", iar în dialectul manarolez aceasta a fost schimbată în "Magna roea" care înseamnă "roată mare"

Fiecare țară are tradițiile sale de Crăciun. În Italia, ca și în multe alte țări, se obișnuiește reproducerea scenelor cu Nașterea lui Hristos prin diverse mijloace (sculptură, teatru). Pe lângă bradul împodobit și casele decorate cu lumini, la Manarola, anual, este reprodusă în sculptură scena nașterii lui Hristos, aceasta fiind denumită Presepe (Ieslea de Crăciun). Cel mai mare Presepe din lume se construiește anual la Manarola, fiind inclus și în Cartea Recordurilor. Mario Andreoli a fost cel care a elaborat proiectul acestei Iesle de Crăciun și l-a întruchipat în 30 de ani de muncă. Lucrarea este alcătuită din aproximativ 300 de personaje alcătuite din peste 17.000 de becuri și este așezată pe un deal abrupt, la care se ajunge doar pe jos, urcând pe o potecă cu 320 trepte. Presepe este inaugurat cu mult fast aproximativ la 8 decembrie, iar închiderea coincide cu zile diferite, de obicei, cu 31 ianuarie sau începutul lunii februarie.

Groppo și Volastra sunt niște orășele mici, situate nu departe de Manarola

Originea satului Corniglia datează din epoca romană, așa cum mărturisește și numele, care își găsește rădăcinile în Gens Cornelia, familia romană căreia i-a aparținut pământul. Spre deosebire de celelalte localități din Cinque Terre, Corniglia nu este direct adiacentă cu marea. În schimb, se află în vârful unui promontoriu de aproximativ 100 de metri înălțime, înconjurat pe trei laturi de vii și terase, a patra latură coboarând abrupt spre mare. Pentru a ajunge la Corniglia este necesar să urci pe Lardarina, unui urcuș lung, de cărămidă, compus din 33 de trepte cu 382 de trepte sau, în caz contrar, să urmezi un drum de vehicule care, dinspre gară, duce în sat. Corniglia se caracterizează prin drumuri înguste și o terasă în stâncă din care pot fi văzute toate celelalte patru sate din Cinque Terre, două pe o parte și două pe cealaltă. Corniglia este menționat într-o celebră novelă a lui Giovanni Boccaccio, Decameronul, și în romanul "Circul invizibil" de Jennifer Egan.

Singurele ruine din Corniglia aparțin fortificațiilor genoveze, o fortăreață de pe o stâncă cufundată în mare, care datează din aproximativ 1556

Vernazza este al patrulea oraș care se îndreaptă spre nord, nu are trafic auto și rămâne unul dintre cele mai adevărate "sate de pescari" de pe Riviera Italiană. Este singurul port natural din Cinque Terre și este renumit pentru casele sale elegante. Numele lui Vernazza este derivat din adjectivul latin "verna", care înseamnă "nativ". Vinul indigen, numit vernaccia (însemnând "local" sau "al nostru"), a contribuit la nașterea numelui satului. Primele documente care recunoaște Vernazza ca oraș fortificat datează din 1080. Menționat ca o bază maritimă activă a familiei nobiliare italiene Obertenghi, a fost un punct de plecare, pentru forțele navale apărătoare în fața piraților. Prima prezență documentată a unei biserici datează din 1251, aceasta fiind parohia San Pietro, menționată în 1267.

Vernazza - Biserica Santa Margherita d'Antiochia există din anul 1318

Originile Castelului Doria nu se cunosc cu precizie, deși primele referințe istorice la acest edificiu sunt documentate pentru secolul al XIII-lea. Este foarte probabil ca acesta, împreună cu turnul său impunător să fi fost construite ca parte din sistemul de fortificații ale satului Vernazza de către genovezi în perioada evului mediu timpuriu. Castelul a fost ridicat pe o stâncă abruptă și, având în vedere situarea sa, precum și adăugările structurale pe care le-a primit în timp, are o formă destul de neregulată. Este dominat de un turn impresionant despre care se cunoaște, printre altele, că este cea mai veche parte din întregul complex arhitectural. Situat în centrul peluzei castelului, turnul oferă panorame extraordinare asupra satului Venanazza. Turnul este cunoscut pe plan local sub numele de Belforte și a suferit lucrări majore de restaurare în timpul secolului al XX-lea.

Santuario di Nostra Signora di Reggio, se află la aproximativ o oră de mers abrupt, deasupra Vernazza

Monterosso al Mare, ultimul și cel mai mare dintre cele cinci sate, este situat în centrul unui mic golf natural, protejat de un mic recif artificial, situat între capurile Mesco și Manara. Fiind cel mai mare oraș din Cinque Terre, vei avea parte de mai multe atracții turistice care te vor ține ocupat mai mult timp. Zona care atrage cei mai numeroși turiști, este centrul istoric. Aceasta este partea veche a orășelului, care și-a păstrat aspectul medieval datorită castelelor și paracliselor străvechi, zidurilor de piatră ale cetăților, turnurilor și altor construcții de apărare, situate de-a lungul străduțelor înguste și șerpuite. Orașul este împărțit în două părți distincte: orașul vechi și orașul nou. Cele două zone sunt împărțite printr-un singur tunel care găzduiește pietonii și foarte puținele mașini din oraș. Centrul istoric este separat de zona "modernă" prin Turnul Aurora care se înalță pe colina Sf. Cristoforo.

Monterosso al Mare - Mănăstirea capucinilor și turnul Aurora

Situate alături una de cealaltă, biserica Sf. Giovanni Battista și capela Mortis et Orationis reprezintă un exemplu de stil gotic și baroc italian. Istoria spune că la fațada bisericii Sf. Giovanni Battista, înălțată în secolul al XIII-lea, au lucrat Matteo și Pietro di Campiglia. La această construcție este de remarcat clopotnița de piatră, construită inițial ca un turn de veghe. Capela Mortis et Orationis este interesantă prin faptul că păstrează sub bolțile ei statuia străveche a lui Sf. Antonio Abate (adusă de la mănăstirea distrusă Punta Mesco). Mănăstirea Capucinilor este o locație unică, recunoscută în anul 2015 de către turiști drept cel mai liniștit și cel mai frumos loc din Italia, unde te poți odihni și cu sufletul, dar și cu trupul. La mănăstire se păstrează picturi semnate de Van Dyck, Luca Cambiaso, Bernardo Castello și alți artiști plastici din Liguria. Construcția ca atare, înălțată în secolul al XVII-lea, se află pe colina Sf. Cristoforo care împarte Monterosso Al Mare în două părți: cea istorică și cea urbanistică.

Monterosso al Mare - Statuia lui Neptun

Sanctuarul Nostra Signora di Saviore (Sanctuarul Maicii Domnului), construit în cinstea Fecioarei din Soviore, se află la 465 de metri deasupra Monterroso, pe un deal cu vedere la oraș. Pe acel loc există o biserică din anul 740 d.Hr., cea mai veche construcție religioasă ligurică, fiind pomenită în documente din anul 1220. Cel mai de preț obiect al altarului este o statuie din lemn din secolul al XIV-lea a Sfintei Fecioare care îl ține în brațe pe Hristos mort. Sanctuarul are o casă de oaspeți cu șase camere cu baie privată și 30 de camere (2-3 paturi fiecare) care împart o baie între fiecare două camere. La Santuario se poate ajunge pe jos (1,5 ore) sau cu autobuzul local din Piazza Garibaldi din Monterroso și se poate merge înapoi în oraș pe cărări împădurite, plăcute.

Monterosso al Mare este singura localitate din Cinque Terre care are o plajă propriu-zisă

În a 3-a sâmbătă din luna mai, la Monterosso se ține Festivalul lămâii, iar turiștii se pot desfăta cu limoncino, cremă de lămâie, marmeladă de lămâie, tort de lămâie și alte specialități. Între specialitățile culinare din zonă care nu trebuie ratate se numără: Sciacchetra - un vin roșu și dulce făcut din struguri uscați, soiul Albarola, Acciughe - anșoa preparate în două feluri: cu lămâie sau în saramură, și Pesto - sos din frunze de busuioc, ulei de măsline, parmesan și muguri de pin.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu