Cu Maid la Marele Zid Chinezesc

Ca să ajungi la Marele Zid Chinezesc trebuie să călătorești cu avionul până la Beijing. Aeroportul Internațional Beijing, al doilea aeroport din lume, ca trafic de pasageri, după Aeroportul Atlanta, este aeroportul principal al capitalei chineze Beijing și totodată cel mai mare aeroport din China și nod principal pentru Air China. De acolo, zidul e la numai 80 de kilometri distanță, adică un drum de 1 oră și jumătate cu mașina.

Imperiul chinez s-a născut în urmă cu aproximativ 4000 de ani, pe valea Fluviul Huang He (Fluviul Galben)

Una dintre cele mai spectuloase creații inginerești ale umanității, una dintre cele mai impresionante construcții ridicate de om de-a lungul istoriei, este Marele Zid Chinezesc (numele chinezesc al Marelui Zid este "Zhongguo Changcheng"). Marele Zid a fost realizat în timpul mai multor dinastii, însă ridicarea lui, în forma actuală, a început în perioada Qin. Zidul chinezesc este mai mult decât o structură de apărare și a fost ridicat dintr-o necesitate politică și militară imediată, fiind construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez împotriva atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Zidul are 21.196 kilometri, fiind considerat cel mai lung zid de pe Pământ, și străbate nordul Chinei de la trecătoarea Jiayuguan și până la munții Hushan în provincia Liaoning, înainte de a se "vărsa" în Marea Galbenă, parte a Mării Chinei de Est, aproape de portul Quinhuangdao (Hebei), Golful Bohai.

Locul unde se termină Marele Zid seamănă cu un dragon ce bea apă, de aceea locul a fost denumit drept "Capul Bătrânului Dragon"

Numele "Marele Zid" nu a fost niciodată folosit de chinezi, ci a fost o etichetă pusă de comercianții europeni, devenind în secolul al XIX-lea un standard în engleză, franceză și germană. Chinezii folosesc denumirea de "Zidurile lungi" sau "zidurile de frontieră", "metereze" sau "fortificațiile exterioare". Secțiuni ale zidului din sudul deșertului Gobi și stepa mongolă sunt uneori denumite "Zidul lui Genghis Khan", chiar dacă Genghis Khan nu a construit el însuși nici un zid sau linii de apărare permanente. Numele actual englezesc a evoluat din relatările despre "zidul chinezesc" de la călătorii europeni moderni timpurii. Până în secolul al XIX-lea, "Marele Zid Chinezesc" devenise standard în engleză și franceză, deși alte limbi europene, cum ar fi germana, continuă să-l numească "zidul chinezesc".

Marele zid este un zid uriaș, cu o grosime neuniformă care variază între 4 și 10 metri

Pe parcursul istoriei Chinei, vechi leagăn al civlizației umane, au existat 3 mari Ziduri Chinezești și mulți cred că a fost realizat de un singur împărat. Dincolo de mit și legendă, Marele Zid Chinezesc nu a fost o construcție unitară, din motive diferite, rezultând în cele din urmă, abia în evul mediu, un zid continuu de la un capăt la altul. În antichitate China era împărțită în mai multe regate rivale care se războiau, fiecare având un lider propriu. Datorită deselor invazii ale popoarelor nomade din nord, fiecare stat a început să ridice în mod independent ziduri de apărare. Prima porțiune de zid a fost construită probabil în anul 500 î.Hr, adică acum peste 2500 de ani, când un nobil chinez din neamul Qin a ridicat prima parte a zidului. Mai precis a construit o fortăreață cu turnuri de apărare, pentru a controla zona și pentru a se apăra împotriva nomazilor din nord.

Prințul Ying Zheng a unificat China, stabilind Dinastia Qin și luându-și numele de Qin Shi Huangdi, care înseamnă "primul împărat".

În timpul dinastiei Qin a început construirea a ceea ce astăzi denumim "Marele Zid Chinezesc". Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, acesta a ordonat ridicarea primei fortărețe pe coasta de nord-est a Chinei, poruncind să fie legate între ele fortificațiile clădite de predecesorii săi, iar în anul 214 î.Hr, permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (hunii). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care, se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. El a fost cel care a ordonat construirea marelui zid, pornind de la fortăreața strămoșului său. Înainte de asta a dărâmat toate zidurile de apărare ale celorlalte regate. Inițial marele zid a fost de fapt un simbol al puterii absolute, un simbol al unificării Chinei sub o singură stăpânire, aceea a lui Qin Shi Huangdi.

Domnia lui Qin Shi Huangdi a fost una încărcată de realizări științifice, culturale și economice

Împăratului Qin Shi Huang i se datorează, pe lângă prima versiune a Marelui Zid Chinezesc, și unul dintre cele mai mari mausolee din lume. Mausoleul lui Qin Shi Huangdi este un mormânt regal care datează din anii 210 î.Hr.. La doar treisprezece ani, băiatul-rege, Ying Zheng (259 î.Hr. - 210 î.Hr.), a început să-și construiască propriul mormânt. Este unul dintre cele mai mari morminte din lume, devenind renumit prin soldații din ceramică (teracotă). Fidel credinței că după moarte sufletul omului poate viețui în continuare într-o altă lume, Qin Shi Huang a urmat exemplul înaintașilor săi și a pornit construcția unui mausoleu pentru viața de apoi. Nu s-a limitat însă la copierea unor modele și a considerat că în cealaltă viață trebuie să-și aibă aproape armata. Așa s-au "născut" soldații de teracotă. Mormântul împăratului se găsește sub o piramidă înaltă de 76 metri. La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat 700.000 de oameni.

Armata de teracotă a Împăratului Qin Shi Huang

Prosperitatea Chinei era amenințată însă de triburi nomade din stepele Mongoliei. Cea mai cumplită amenințare și un adevărat coșmar pentru chinezi au reprezentat-o populațiile Xiongnu, din stepele Mongoliei. Călăreți războinici, specializați în capturarea oamenilor și animalelor din goana calului, dar și a războiului ecvestru, Xiongnu organizau incursiuni devastatoare în teritoriile chinezești și provocau pagube uriașe marelui imperiu. Erau greu de interceptat, greu de învins și implicit greu de prevăzut invaziile, fără un sistem de apărare bine pus la punct. În acel moment Qin Shi Huangdi a decis să extindă marele zid și să facă efectiv o barieră în nord care să delimiteze clar China de pustiurile Mongoliei. Construcția zidului a început în anul 220 î.Hr. iar construcția, întreținerea și supravegherea Marelui Zid au fost sarcini ale criminalilor condamnați în timpul dinastiei Qin.

Marele Zid Chinez a fost supranumit cel mai lung cimitir de pe Pământ

"Deținuții, condamnați la muncă silnică la zid, trebuiau să străbată sute de kilometri în cătușe și cu zgărzi de fier la gât. Mulți dintre recrutați mureau în marș. Cei care supraviețuiau călătoriei erau adăpostiți în lagăre improprii și puși să muncească pe un soare arzător, ploi devastatoare, vijelii cu grindină care rănea", potrivit documentelor care s-au păstrat. Se estimează că un milion de chinezi și-au îndeplinit serviciul militar ca și gărzi ale Zidului. Stagiul militar desfășurat în cadrul turnurilor de pază ale zidului nu erau bine privite de către soldați din cauza condițiilor vitrege de locuit (atât vara cât și iarna) și a hranei insuficiente, combinate cu dorul de casă și familie.

Evident, zidul care poate fi și astăzi vizitat în China, nu este vechea structură de apărare, la care din lipsă de argilă s-a folosit numai piatră așezată pe straturi. Important este faptul că Qin Shi Huangdi și-a atins obiectivul, a stopat atacurile Xiongnu. Deși experți în lupta călare, aceștia nu au reușit să treacă de zid. Unii specialiștii îi identifică pe acești Xiongnu cu neamurile hunilor, înainte de plecarea lor către Europa. Construirea zidului chinezesc și imposibilitatea acestora de a mai ataca China i-au făcut să se reorienteze către vest.

Impresionanta Bătălie de la Gaixia

Marele Zid al dinastiei Han a fost construit în cea mai mare parte până în anul 121 î.Hr. Acum 2200 de ani în urmă, împăratul Liu Bang a avut grijă să extindă o parte a fortificațiilor spre vest, în coridorul Gansu-Hexi, pentru a proteja Drumul Mătăsii. Mai precis pentru a "înveli" coridorul Hexi (parte a Drumului Mătăsii de Nord), puternic atacat de triburile de stepă. Pentru a construi folosind nisip și pietriș în zonele deșertului, constructorii dinastiei Han au adoptat un tip de construcție cu totul special. Mai întâi au împletit cadrele de bază folosind salcie de trandafir și stuf, apoi au umplut ramele cu pietriș. După aceea, i-au îngrămădit în straturi. Apa subterană cu salinitate ridicată a fost utilizată pentru consolidarea nisipului și pietrișului. Cele mai bune secțiuni ale Marelui Zid Han de vizitat sunt în deșertul din jurul Dunhuang, cel mai bine vizitat ca parte a turului Drumului Mătăsii.

De-a lungul Marelui zid a fost stabilită o rută a Drumului Mătăsii

Drumul Mătăsii are o istorie la fel de veche ca cea a Marelui Zid. Aproape în același timp cu construcția Marelui Zid din timpul dinastiei Han, Zhan Qian a deschis calea Drumul Mătăsii pentru a face comerț cu alte țări precum India, Persia, Grecia și Roma. Această rută comercială a început în 206 î.Hr. în timpul dinastiei Han și a jucat un rol important în comerțul intercultural până la sfârșitul dinastiei Yuan, în 1368. Traseele au fost extinse, iar comerțul a înflorit în restul dinastiei Han. Războaiele cu hunii au fost purtate de-a lungul Drumului Mătăsii pentru a obține controlul și a menține ruta comercială deschisă în timpul dinastiei Han.

Marele explorator Marco Polo pe ruta Drumului Mătăsii

Populațiile din câmpia centrală a Chinei veneau la zid pentru a vinde grâu și stofe, iar triburile nomade și călăreții nomazi din marile stepe de dincolo de fortificații, vindeau chinezilor cai sau piei. Totodată, existența zidului susținea și integrarea diferitelor populații și menținerea păcii. Cea mai bună dovadă este o întâmplare din timpul dinastiei Tang, adică din secolul al VIII lea d. Hr. O armată a neamului Tujue a fost învinsă de împărații Tang, iar cei învinși nu au fost uciși, ci lăsați să trăiască în apropierea marelui zid. Cu toate precauțiile, marele zid nu era încă o structură compactă. Drept dovadă, în anul 304 d.Hr. hunii au reușit să treacă de fortificații și să facă prăpăd în teritoriile chinezești.

Nomazii stepelor Mongoliei erau coșmarul împăraților chinezi

După înfrângerea împotriva populatiei oirat (triburi mongole) în Bătălia de la Tumu (1449), conducătorii Dinastiei Ming au reînviat conceptul zidurilor de aparare. În perioada 1368-1644 d.Hr., China a fost condusă de împărații din marea dinastie Ming. Pentru a scăpa de teroarea triburilor de călăreți războinici, aceștia au început construcția Marelui Zid Chinezesc. Împărații Ming au abandonat fortificațiile nordice ale împăraților dinastiilor Qin și Han. Nici nu mai foloseau la nimic, fiindcă mongolii și triburile Oirat deja le penetraseră de mult. Mai mult, dinastia Ming a reușit să construiască un zid și în jurul centrului lor agricol, provincia Liaoning, astfel că aprovizionarea era foarte bine organizată. Structurile Marelui Zid Chinezesc construite în timpul Dinastiei Ming (1368-1644), se întind peste 8.850 km. În aceste condiții au construit un zid uriaș, de la est la vest, care efectiv să apere China de la un capăt la celălalt. Este Marele Zid Chinezesc care poate fi admirat și astăzi.

În timpul dinastiei Ming tehnicile de fabricare a cărămizilor au avut un mare progres

Ca și în cazul împăratului Qin Shi Huangdi, și dinastia Ming a folosit munca silnică pentru construirea zidului, sute de mii de țărani, condamnați și alți meșteșugari murind de epuizarea sau în urma accidentelor de muncă. De această dată zidul era construit din cărămizi rezistente, iar munca era cumplit de grea. Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. Studiile recente au indicat că amilopectina orezului (substanța care îl face lipicios) explică rezistența peretelui de-a lungul timpului. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă, nisip și piatră cioplită. Se estimează că pentru construirea acestuia, de la început și până în timpul dinastiei Ming, au murit nu mai puțin de 3 milioane de oameni. Marele Zid Chinez a fost supranumit cel mai lung cimitir de pe Pământ, arheologii găsind numeroase rămășițe umane îngropate sub anumite părți ale zidului.

Marele Zid Chinezesc avea și un sistem de comunicații - sistemul folosea focul și fumul pentru a transmite diverse mesaje între turnuri

Dincolo de acest sistem uluitor de transmitere a informațiilor, marele zid funcționa ca un sistem complex de apărare. În anul 1991 s-a făcut un experiment privind eficiența acestui sistem. Două grupuri de oameni l-au testat. Un grup a procedat asemeni chinezilor din vechime și au transmis informația cu ajutorul semnalelor din posturile de observație. Al doilea grup a plecat cu mașina pentru a transmite informația. Distanța aleasă a fost 11.27 kilometri de-a lungul zidului. Mesajul transmis de pe ziduri, cu ajutorul vechiului sistem de transmitere a fost livrat în numai 7 minute și 26 de secunde. Cu mașina durat mai bine de 9 minute.

Zidul s-a dovedit un bastion formidabil, în fiecare din miile sale de turnuri putându-se adăposti o mică garnizoană

Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și este accesibilă și astăzi turiștilor. În urmă cu trei ani, administrația de stat însărcinată cu patrimoniul a precizat că aproximativ 2.000 de kilometri din Marele Zid Chinezesc au dispărut și aproape 1.200 de kilometri sunt în stare proastă. Studiul a fost făcut pe un segment lung de 9.000 de kilometri din cei circa 21.000 de kilometri cât totalizează această construcție, oficialii spunând că localnicii au furat cărămizi din zid pentru a-și construi case.

Începând cu 1644, când dinastia Ming a fost răsturnată, nu s-a mai lucrat la Marele Zid

Marele Zid nu este o linie continuă: există ziduri laterale, ziduri circulare, ziduri paralele și secțiuni fără perete (munții înalți sau râurile formează în schimb o barieră). De-a lungul timpului, materialele de construcție folosite au fost piatră și pământ însă cel mai interesant material folosit a fost amidonul de orez, încorporat în rețeta mortarului. Studiile recente au indicat că amilopectina orezului (substanța care îl face lipicios) explică rezistența peretelui de-a lungul timpului. Bucăți întregi din Marele Zid au fost folosite pentru construcția de locuințe pentru civili între 1960 și 1970, când a avut loc Revoluția culturală din China.

Se știe că nu există nicio hartă care să prezinte întreaga construcție

În anul 1754, anticarul britanic William Stukeley a menționat într-o scrisoare faptul că "Zidul lui Hadrian e întrecut doar de Marele Zid Chinezesc, putând fi văzut de pe lună". În 1895, Henry Norman, jurnalist englez, a citat același lucru într-un articol de ziar. Mitul că Marele Zid ar fi vizibil de pe lună, a fost demontat de toate misiunile spațiale ce au ajuns pe Lună și chiar de către un astronaut chinez, Yang Liwei, echipajele spunând că Marele Zid nu este vizibil nici măcar de pe orbită. Peste 10 milioane de oameni vizitează Marele Zid Chinezesc în fiecare an. Faimoasa construcție reprezintă una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne.

Legenda conform căreia Marele Zid ar fi vizibil de pe Lună a apărut prima oară într-o serie de benzi desenate americane (Ripley's Believe It or Not!)

Cea mai celebră legendă care înconjoară misticul din jurul acestei construcții este cea a soției unui bărbat chinez decedat în timpul construcției Zidului. Meng Jiangnu a venit sa își viziteze soțul care lucra la Zid, fără să știe că acesta decedase. Pentru că ceilalți constructori nu au putut să îi spună adevărul și au mințit-o că soțul ei este "în următorul turn", ea a mers din turn în turn de la un capat la altul al Zidului. În final, la ultimul turn, a aflat adevărul și a început să plângă atât de tare încât lacrimile ei au creat o breșă în Zid. Astăzi, acolo se află un templu ridicat în cinstea ei.

Marele Zid se întinde pe mai multe provincii

Badaling este una dintre cele mai bine conservate secțiuni care a fost restaurată la starea anterioară. Este, de asemenea, prima secțiune pe care guvernul chinez a deschis-o pentru turism. Secțiunea Badaling a fost construită în timpul dinastiei Ming, la începutul anilor 1500. Este, de asemenea, ușor accesibil de la Beijing, un alt motiv pentru popularitatea sa. Această secțiune a zidului are peste 20.000 de vizitatori în fiecare zi! Asta este cu 5000 mai mult decât la Louvre din Paris. Deși este foarte turistic, Badaling a restaurat uimitor pasarele largi și barele de protecție pentru părțile sale mai abrupte. La fel ca secțiunea Mutianyu, oferă o telecabină și plimbări cu săniușul pentru cei care doresc să-și economisească energia și picioarele. Planifică-ți timp de o oră și jumătate pentru a vizita această secțiune a Zidului și a merge pe 3,3 mile din calea restaurată. Vizitează și cele 19 turnuri de veghe de-a lungul drumului și fii pregătit pentru tone de vânzători de suveniruri.

Pe drumul dintre teleferic/telecabină și intrarea în Zid sunt o grămadă de tarabe, un soi de "bazar" chinezesc

Deși Badaling este deschis și noaptea, Simatai are mai multă iluminare ambientală și mai puține aglomerații. Poți să urci de la poalele muntelui cu un soi de teleferic, o telegondolă sau pe jos. Peretele Simatai trece prin Rezervorul Simatai, iar cei care doresc pot face o tiroliană peste el. Pentru excursioniștii de zi, Scara Cerească și Podul Sky sunt două părți extrem de înguste și înalte ale zidului, cu vederi incredibile asupra crestelor montane.

Zidul urcă și coboară cât vezi cu ochii, începând de la trecătoarea Shanhaiguan și până în zona de lacuri denumită Lop Nur

Pentru coborâre, chinezii au găsit o variantă simpatică: un tobogan pe care te dai cu un soi de bob cu manetă. Îți trebuie un pic de curaj la urcare, dar, după, drumul e chiar amuzant, mai ales că poți controla viteza cu care cobori.

Zona rurală a Huanghuacheng se mândrește cu o mare de flori galbene primăvara și vara

Popular printre turiștii străini și ușor accesibil din Beijing, Mutianyu oferă un zid bine restaurat, cu 23 de turnuri de veghe, pline de fotografii și vederi ale munților și pădurilor din jur. Poți să faci drumeții sau să iei telescaunul sau telecabina până la vârf. Este nevoie de aproximativ două ore pentru a parcurge 1,4 mile din această secțiune. Dacă treci dincolo de turnul 23, zidul nu este restaurat, nu are bare de protecție, iar turiștii sunt responsabili pentru propria lor siguranță.

Jinshanling - o secțiune de perete restaurată și sălbatică

Părți ale zidului au fost construite de soldați. Una dintre caracteristicile mai neobișnuite sunt Zidurile Barieră - ziduri secundare din zid, pe care soldații le-ar fi folosit pentru a se proteja atunci când erau atacați. De asemenea, poți da peste cărămizi purtând gravuri care explică momentul când au fost făcute și care batalion le-a făcut.

La câteva ore de Beijing se află secțiunea Huangyaguan

Brickyard at Mutianyu este o fostă fabrică de cărămidă, transformată în hotel, situată într-un sat mic la baza zidului. Proprietatea are mult caracter, cu cărămizi expuse în camere, fapt care crește patrimoniul hotelului. Aici se pune accent pe mediu, cu toate materialele de construcție provenite sau reciclate din zona locală.

Până nu demult se știa că Zidul are o lungime de 6.350 km, dar potrivit noilor măsurători a reieșit că zidul are de fapt 8.851 km

La poalele zidului poți găsi o zonă cu mâncare: înghețată, fructe, chipsuri, apă și sucuri. Ține minte că pe Zidul propriu-zis nu există niciun loc de unde să îți poți cumpăra ceva de mâncare sau băut. Așa că îți poți lua ceva la pachet dacă ai de gând să te plimbi câteva ore bune pe acolo.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu