Cu Maid în Filipine

Aeroportul Internațional Ninoy Aquino sau NAIA, cel mai mare aeroport din Filipine, cunoscut și sub numele de Aeroportul Internațional Manila sau pur și simplu Aeroportul Manila, este unul dintre cele două aeroporturi internaționale care deservesc zona Metro Manila și principala poartă internațională către Filipine. Acesta este numit după senatorul Benigno "Ninoy" Aquino Jr., care a fost ucis pe aeroport în 1983. Aeroportul MNL este un hub pentru Cebu Pacific.

Cu o populație de aproximativ 109 milioane de oameni, Filipine este cea de-a douăsprezecea țară cu cea mai mare populație din lume

Arhipelagul Filipine este delimitat de Marea Filipine la est, Marea Celebes la sud, Marea Sulu la sud-vest și Marea Chinei de Sud la vest și la nord. Insulele se întind sub formă de triunghi, cu cele de la sud de Palawan, arhipelagul Sulu și insula Mindanao care își conturează (de la vest la est, respectiv) baza sudică și insulele Batan, la nord de Luzon, formând vârful său. Arhipelagul se întinde la aproximativ 1.150 mile (1.850 km) de la nord la sud, iar cea mai largă întindere est-vest, la baza sa sudică, este de aproximativ 1.130 km (1.130 km). Doar aproximativ două cincimi din insule și insulițe au nume și doar aproximativ 350 au suprafețe de 2,6 km pătrați sau mai mult.

Negritos - unii dintre primii locuitori ai arhipelagului

Există dovezi ale homininilor timpurii care trăiau în ceea ce este acum Filipine încă de acum 709.000 de ani. Un număr mic de oase din peștera Callao reprezintă potențial o specie altfel necunoscută, Homo luzonensis, care a trăit în urmă cu aproximativ 50.000 până la 67.000 de ani. Cele mai vechi rămășițe umane moderne găsite pe insule provin din peșterile Tabon din Palawan, datate cu 47.000, plus sau minus 11-10.000, de ani în urmă. Tabon Omul este probabil un Negrito, care se numărau printre primii locuitori ai arhipelagului, descendenți ai primelor migrații umane din Africa, pe ruta de coastă de-a lungul sudului Asiei, până la masele de pământ, acum scufundate, din Sundaland și Sahul.

Cea mai veche înregistrare scrisă supraviețuitoare din Filipine este inscripția Laguna Copperplate

Primii austronesieni au ajuns în Filipine în jurul anului 2200 î.Hr., stabilindu-se în insulele Batanes și nordul Luzonului din Taiwan. De acolo, s-au răspândit rapid în jos către restul insulelor din Filipine și Asia de Sud-Est. Această populație s-a asimilat cu Negritos-ul existent, rezultând grupurile etnice filipineze moderne, care prezintă diferite rapoarte de amestec genetic între grupurile austronesiene și Negrito.

Grupurile etnice filipineze prezintă diferite rapoarte de amestec genetic între grupurile austronesiene și Negrito

Până în anii 1300, o serie de mari așezări de coastă au apărut ca centre comerciale și au devenit punctul central al schimbărilor sociale. Unele politici au avut schimburi cu alte state din Asia. Se crede că schimburile comerciale cu China au început în timpul dinastiei Tang, dar au devenit mai extinse în timpul dinastiei Song. Până în mileniul II d.Hr., se știa că unele politici filipineze au trimis delegații comerciale care au participat la sistemul afluent al Chinei.

Trăsăturile culturale indiene au început să se răspândească în Filipine în secolul al X-lea, probabil prin imperiul hindus Majapahit

Exploratorul portughez Fernando Magellan părăsise Spania în august 1519 cu misiunea de a găsi o rută spre vest către insulele Moluccas sau Spice. La 16 martie 1521 (calendarul Iulian), Magellan a văzut munții din ceea ce este acum Samar. Acest eveniment a marcat sosirea primilor europeni în arhipelag. A doua zi, Magellan a ordonat oamenilor săi să-și ancoreze navele pe malul insulei Homonhon, unde Magellan s-a împrietenit cu Rajah Kolambu și Rajah Siagu, regele Limasawai, care l-au îndrumat spre Cebu. În 7 aprilie 1521, Magellan a debarcat în Cebu și Matacan, revendicând insulele pentru Spania și încercând să convertească triburile la creștinism. Majoritatea șefilor au respectat ordinul, însă Datu Lapulapu (unul dintre cei doi șefi din insula Mactan) a fost singurul șef care și-a arătat opoziția, ducând la Bătălia de la Mactan. Pe 27 Aprilie, în această bătălie, Magellan a fost ucis de războinicii lui Lapulapu. Rezultatul bătăliei a dus la plecarea temporară a echipajului spaniol din arhipelag.

Colonizarea Arhipelagului a început când exploratorul spaniol Miguel Lopez de Legazpi a sosit din Mexic în 1565

În 1898, a început războiul spaniol-american care a ajuns și în Filipine. Aguinaldo, un lider al revoluției din 1896, a reluat revoluția și a declarat independența de Spania, la data de 12 iunie 1898. Prima Republică Filipină a fost înființată la 21 ianuarie 1899. La 14 august 1899, prin Tratatul de pace de la Paris, care încheia Războiul Hispano-American, guvernul spaniol ceda arhipelagul Statelor Unite. Când trupele americane care controlau țara, după sfârșitul războiului, au început să ia locul spaniolilor, conflictul armat a izbucnit între forțele SUA și filipinezi, escaladând rapid în războiul filipino-american, ducând la înăbușirea mișcării de eliberare națională (1901). După înfrângerea primei republici filipineze, a fost înființat un guvern civil american. În 1935, Filipinelor i s-a acordat statutul de Commonwealth, fiind ales și primul președinte național al țării, Manuel Luis Quezon. Între 1942 și 1945, arhipelagul a fost ocupat de trupele japoneze, care în 1945 au fost învinse de trupele aliate.

4 iulie 1946 - În timpul inaugurării celei de-a treia republici, președintele Manuel Roxas îi dă mâna generalului feldmareșal Douglas MacArthur din Statele Unite, comandant suprem pentru Puterile Aliate

Deoarece a fost sub stăpânirea spaniolă timp de 333 de ani și sub tutela SUA încă aproape 50 de ani, Filipine are multe afinități culturale cu Occidentul. Este, de exemplu, a doua țară asiatică cea mai populată (după India), cu limba engleză ca limbă oficială și una dintre cele două țări predominant romano-catolice din Asia (cealaltă fiind Timorul de Est). În ciuda proeminenței unor astfel de caracteristici culturale anglo-europene, popoarele din Filipine sunt asiatice în conștiință și aspirație.

Filipine este un paradis tropical

Republica Filipine este cel mai mare producător de cupru din Asia și între primii 10 din lume; este al 8-lea producător de argint, crom, nichel, cobalt și zinc. Economia se bazează pe industria ușoară și agricultură, recoltele cele mai importante fiind: orez, porumb, nucă de cocos, banane, ananas, zahăr (din trestie de zahăr) și porumb. Ca urmare a măsurilor inițiate de guvern pentru a dezvolta surse locale de energie, importurile de țiței și de produse petroliere au înregistrat reduceri. Prin punerea în exploatare a zăcămintelor de țiței din largul coastelor insulei Palawan se acoperă circa 10% din necesarul anual. Din resurse interne (țiței, hidroenergie și geotermie) se asigură circa 47,1% din consumul anual al țării.

Vulcanul Pinaturbo

Filipine abundă în păduri tropicale luxuriante, peisaje fascinante din care nu lipsesc vulcanii activi, plaje splendide, ape litorale în care, printre coloniile de corali, mișună o abundentă faună marină. În locurile nu foarte bătute de vizitatori, coastele stâncoase afișează nenumărate cascade ce se varsă în ocean, peșterile conțin peisaje bizare, care par mai degrabă extraterestre, iar comunitățile locale trăiesc ca pe vremea când încă nu fuseseră cucerite de spanioli. O bună perioadă, turismul nu a fost considerat important în Filipine, deși plajele din apropierea Manilei, stațiunile aflate pe multe dintre insule și eco-tururile în pădurile tropicale sunt binecunoscute. În plus, transportul între insule este accesibil și, în cea mai mare parte, funcțional. Merită menționat și ritmul frenetic al vieții de noapte din Manila, numeroasele muzee dedicate celui de-al Doilea Război Mondial, lacurile vulcanice, comunitățile chinezești dintr-o serie de insule, multiplele posibilități pentru diverse sporturi acvatice, la toate acestea adaugându-se ospitalitatea poporului filipinez.

Filipine - un paradis al scufundătorilor

Capitala Arhipelagului se află la Manila (Maynila, în filipineză), oraș situat pe malul estic al Golfului Manila, pe Insula Luzon. Manila face parte din aria metropolitană Metro Manila, ce numără peste 14 milioane de locuitori și nu mai puțin de 17 orașe. Atracțiile importante includ bulevardul Roxas și Parcul Rizal (numit în onoarea eroului național al țării, Dr. Jose Rizal), Orașul din interiorul zidurilor - Intramuros, Biserica San Agustin, cea mai veche biserică de piatră ce deține o colecție impresionantă de icoane, veșminte și alte articole cu specific religios, Casa Manila - o reproducere a caselor din secolul al XIX-lea, unde pot fi admirate decorurile orientale și europene, dar și mobilă antică cu influențe filipineze, Fortul Santiago - principala linie de apărare a orașului împotriva invadatorilor veniți pe mare, sau cartierul financiar și comercial din Makati City.

Manila este unul dintre cele mai cosmopolite orașe din lume

În centrul orașului se află una dintre atracțiile capitalei Manila, Orașul Cetate - Fortul Intramuros. Numele în sine înseamnă, în latină, "în interiorul zidurilor". Este o fortareață care cuprinde un cartier istoric vechi de secole, înconjurat în întregime de fortificații, care a fost considerat pe vremea Imperiului Spaniol ca fiind întregul oraș Manila, un loc fermecător unde conviețuiesc mai multe clădiri vechi. Cetatea de piatră are 64 de hectare, e fondată de iberici în 1571, a rezistat războaielor, dezastrelor naturale și valurilor succesive de invadatori coloniali. Acesta este unul din cele mai bine conservate orașe medievale, putând fi văzute și în prezent temnițe, clădiri și biserici europene, care au fost replicate în diverse părți ale arhipelagului, ce se amestecă cu galerii de artă, teatre și parcuri naturale.

Biserica Sf. Augustin - cea mai veche biserică din piatră din Manila

Asemenea multor construcții de acest fel din întreaga lume, și Palatul Malacanang a asistat la unele dintre cele mai importante evenimente din istoria țării, această reședință postcolonială a șefilor de stat aflându-se pe Strada Jose P. Laurel, nr. 1000, în San Miguel din orașul Manila, Filipine. Clădirea propriu-zisă a fost ridicată în anul 1750 în stilul colonial spaniol, iar după câteva secole zbuciumate, a devenit un simbol cunoscut în întreaga țară și nu numai. Aflat în centrul capitalei Filipinelor, impresionantul edificiu a devenit cunoscut ca reședința regimului Marcos. Aici a locuit președintele Ferdinand Marcos, între anii 1965 și 1986, ducând, alături de soția sa Imelda, o viață extravagantă, lipsită de griji și câteodată desprinsă de realitatea cruntă din stradă. Palatul Malacanang stă, precum un străjer de nădejde, pe malul nordic al râului Pasig, aici avându-și sediul, de-a lungul mai multor decenii, guvernatorii generali americani și spanioli.

În Golful Manila, turiștii au parte de cele mai frumoase apusuri

Cea mai importantă insulă fortificată care apără intrarea în golful Manila, Corregidor a jucat un rol crucial în ultimele secole. Atunci când insulele Filipine erau în proprietatea Statelor Unite ale Americii, în prima jumătate a secolului al XX-lea, armata americană a construit numeroase structuri pe insulă, la circa 3,2 kilometri de peninsula Bataan, mai cu seamă pe insula principală Luzon, unde s-a instalat un centru militar. Pe lângă amplasamentele pentru artilerie, armata americană a pus la punct și o rețea de tunele, în care funcționa sediul administrativ. În plus, s-au ridicat aici și câteva barăci, un spital subteran și depozite îndeajuns de încăpătoare cât să adăpostească suficientă apă și mâncare cât pentru 10.000 de oameni, pe o perioadă de cel puțin șase luni.

Vila Escudero, o plantație de nucă de cocos

Deși Manila este capitala, orașul Quezon, din apropiere, este cel mai mare și cel mai populat oraș al țării. Quezon cunoscut și sub denumirea de QC sau Kyusi, a fost capitala Republicii Filipine între 1948 și 1986. El reprezintă o destinație turistică deosebită, fiind unul dintre cele mai noi orașe întemeiate ale statului Filipine. Existența orașului Quezon City a început abia în 1948, la inițiativa președintelui care i-a împrumutat și numele. Acesta dorea să înlocuiască capitala Manila cu una și mai strălucitoare, iar vizitele făcute în Mexic i-au oferit suficiente surse de inspirație. Manuel Quezon a întemeiat noua capitală a Republicii Filipineze unind mai multe localități de sine stătătoare. Timp de 28 de ani, Quezon City a funcționat drept capitală, statut pe care l-a pierdut din 1976, când funcția i-a revenit iarăși orașului Manila.

Subic găzduiește cea mai vastă flotă navală în afara teritoriului SUA

Orășelul Cagayan de Oro se află de-a lungul râului Cagayan, lângă capul golfului Macajalar, și este poarta spre unele dintre cele mai frumoase insule din Filipine. După înființarea sa în secolul al XVII-lea, a fost fortificat de spanioli, iar în 1950 a devenit centrul comercial și de transport din nordul Mindanao. Exporturile includ orez, porumb (porumb) și copra. Universitatea Xavier (1933), Catedrala Sf. Augustin, Plaza Divisoria și parcul Gaston se află în oraș. Orașul satelit Carmen este pe malul stâng al râului, iar Bugo din apropiere este locul unei fabrici de conserve de ananas.

Peșterile Callao se numără printre peșterile calcaroase din Municipiul Penablanca, provincia Cagayan din Filipine. Acestea și alte peșteri sunt situate la poalele vestice ale Munților Sierra Madre Nordici. Cea mai vizitată peșteră este "the seven-chamber" (a șaptea cameră), fiind una din cele 300 localizate aici. Callo au fost desemnate forme de relief aflate sub protecție, devenind parc național în 1932, când guvernatorul American Theodore Roosevelt Jr. a vizitat acest loc. Pe atunci avea 192 de hectare. În 2003, Departamentul al ecologiei și resurselor umane din Filipine a propus mărirea acestui parc pentru a include și forme de relief din jur, ce aparțineau domeniului public. Așa a ajuns că astăzi, rezervația are peste 100 00 de hectare.

Interiorul tunelului Malinta cu spitalul Fort Mills în dreapta

Vechi de 2000 de ani, terasele de orez Banaue sunt numite "a opta minune a lumii" (ele aflându-se pe lista de patrimoniu mondial UNESCO), înlănțuind muntele până la impresionanta altitudine de 1.525 m și cuprinzând 10.360 km pătrați. Se spune că acesta este locul în care pământul întâlnește norii. Terasele au fost create manual cu 2.000 de ani în urmă, iar în aceste străvechi orezării organismele modificate genetic au interdicție permanentă. Aceste câmpuri de orez, construite pentru a arăta ca niște scări pe un deal (numite și "scări către cer"), au fost dăltuite cu greu, cu multă trudă, în stânca munților din provincia Ifugao, de către strămoșii actualilor filipinezi. Apa necesară irigării acestor orezării construite la o înălțime care e amețitoare, este adusă printr-un sistem de irigații complex din pădurile situate la o altitudine mai mare. S-a afirmat că, dacă toate acele canale de aducțiune a apei de la Banaue ar fi puse cap la cap, ar rezulta o distanță egală cu jumătate din circumferința Pământului (20.000 de kilometri) ori cu lungimea Marelui Zid Chinezesc.

Altă atracție turistică din Filipine este ținutul superior Baguio

Situat în nordul Insulei Luzon, Baguio a fost fondat de americani în 1900 pe vatra fostului sat Kafagway al etnicilor Ibaloi. În sezonul cald, când temperaturile erau insuportabile în Manila, datorită situării la altitudinea de 1.500 m, având un climat plăcut, Baguio, a fost desemnat în 1903 drept Capitala de vară a Filipinelor, fiind folosit în timpul administrației americane ca refugiu din martie și până în iunie. Orașul s-a dezvoltat urbanistic începând cu 1904, după planurile renumitului arhitect Daniel Burnham, devenind în 1909 al doilea oraș modern din Filipine, după Manila. Emblema orașului este un cap de leu înalt de 13 m, sculptat în stâncă de un artist local. Distrus parțial de cutremurul din 1990, orașul a fost complet reconstruit cu fonduri guvernamentale și donații din Japonia și Singapore. Baguio este legat de restul țării prin șoselele Kennon și Naguilian și autostrada Aspiras, iar pe calea aerului prin aeroportul Loakan.

A doua cea mai mare insulă din Filipine este Mindanao

Pe Insula Mindanao se află Lacul Sebu, aflat în munți, un important obiectiv turistic al zonei. Aici trăiește și în prezent un trib indigen, T'boli, ce și-a păstrat cultura și tradițiile străvechi, aceștia trăind într-o izolare aproape completă. La sfârșit de săptămână, aceștia organizează un târg de unde se pot achiziționa suveniruri și obiecte de artă confecționate de către membrii tribului.

Orașul Vigan este o mașină a timpului

Insula Cebu, cuprinsă între două strâmtori: Cebu și Tanon, este recunoscută datorită țărmurilor înguste, a platourilor calcaroase și a câmpiilor de coastă. Capitala provinciei se află la Cebu, cel mai vechi oraș, unul dintre cele mai dezvoltate din țară, un important centru comercial, industrial și educațional, unde hotelurile de lux, cazinourile și magazinele se găsesc la tot pasul, iar plajele cu nisip alb și fin și apele limpezi oferă un peisaj superb. Cebu este principala insulă a Provinciei Cebu, din grupul de insule Visayan, și se află la circa 580 km sud de Manila. Insula este cunoscută ca locul unde a murit Ferdinand Magellan, după Bătălia de la Mactan, luptând împotriva capeteniei locale, Lapu-Lapu.

Atracțiile orașul Cebu

Înconjurată de o suită de 73 de insule mai mici, Insula Bohol este separată de Insula Cebu prin trecătoarea cu același nume, iar în sud-vest de Insula Leyte prin Canalul Canigo. Alcătuită din formațiuni calcaroase de origine coraligenă, Bohol, a zecea insulă ca mărime din Arhipelagul Filipinelor, este renumită prin cele peste 1200 de coline numite Chocolate Hills, datorită faptului că în sezonul de vară vegetația care le acoperă devine maronie, colinele avand aspectul unor bulgări de ciocolată. Colinele de ciocolată sunt reprezentate și pe stema provinciei și sunt o spectaculoasă atracție turistică. Relieful carstic a permis formarea în insulă a numeroase cascade și pesteri, adăugând un plus de frumusețe vegetației luxuriante. Tot pe insula Bohol poți vedea cea mai mică maimuță din lume și alte minunății naturale fascinante.

Tagbilaran, are piețe înconjurate de copaci și clădiri din piatră

Trebuie să vizitezi și biserica Baclayon, o biserică romano-catolică din municipiul Baclayon, situată strategic cu vedere la mare. Fondată în 1596, de preotul iezuit Juan de Torres și Gabriel Sanchez, este considerată cea mai veche biserică creștină din Bohol. Biserica, construită din pietre de corali, este în formă de cruce (cruciformă), înconjurată de un zid piramidal. Acoperișul original cu gresie a fost înlocuit cu fier galvanizat, în 1893. Aceasta avea inițial ziduri de piatră defensive, dar au fost îndepărtate în anii 1870. De asemenea, avea la mijlocul secolului al XIX-lea o clădire școlară construită din pietre de corali. Fațada sa maiestuoasă duce la un interior incontestabil uimitor, care include un altar placat cu aur și un sortiment de imagini și artefacte religioase vechi de secole. Împreună cu bisericile din Maragondon, Loboc și Guiuan, Biserica Baclayon a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din Filipine, sub grupul colectiv al Bisericilor iezuiți din Filipine.

Biserica Miagao - un exemplu unic de arhitectură colonială barocă

Lanao del Sur, provincie majoritar islamică, este situată în regiunea autonomă Bangsamoro din Mindanao musulman. Capitala este orașul Marawi și se învecinează cu Lanao del Norte la nord, Bukidnon la est și Maguindanao și Cotabato la sud. La sud-vest se află Golful Illana, un braț al Golfului Moro. În Lanao del Sur nu trebuie să ratezi lacul Lanao, Dealul de Semnalizare, Muntele Sacru, piața locală Torongan, casele regale Maranao, moscheele musulmane de pe malurile lacului și faimoasa fanfară de la Tugaua.

Cascada Tamaraw de pe insula Mindoro

Pamilacan este o insulă din Marea Bohol (numită și Marea Mindanao), situată la 12 km sud de insula Bohol. Cuprinde aproximativ 240 de familii ale căror mijloace de trai principale se concentrează pe tururi de observare a delfinilor, a balenelor și pescuit. Pe lângă faptul că este renumită pentru activitățile de observare a balenelor și a delfinilor, insula este cunoscută și pentru plajele cu nisip alb, locurile de snorkelling și scufundare, Pamilacan fiind o insulă de corali.

Capela Cinei cea de Taină din orașul Mandaue

Renumita destinație de plajă a arhipelagului filipinez, Boracay se găsește la circa 315 km sud de Manila, în nord vestul Insulei Panay. Având doar 7 km lungime, cu plaje însorite și un climat favorabil destinațiilor de vacanță, insula este un paradis al iubitorilor de soare și plajă. Pe insulă se află resorturi, hoteluri, lodge-uri, restaurante și tot ceea ce este necesar petrecerii unei vacanțe reușite, oferind posibilitatea practicării a numeroase sporturi acvatice, de altfel insula este una dintre cele mai bune destinații pentru sporturi acvatice din Asia. Boracay se mândrește cu două renumite plaje: Bulabog și White Beach. Plajele insulei sunt ușor accesibile prin căi de acces ce le interconectează. Se pare că numele de Boracay provine din termenul local "borac" (bumbac) ce face referire la aspectul plajelor cu nisip alb și mătăsos. Începând cu 1970, după turnarea filmului "Too Late the Hero", Boracay a cunoscut un adevărat boom turistic, iar din anii '90 este considerată una dintre cele mai bune destinații de plajă din lume.

White Beach - Boracay

Insula Palawan este una dintre insulele mai mari ale Filipinelor. Insula și-a dezvolat un ecosistem unic în lume și este faimoasă pentru minunile ei naturale neexplorate. Face parte din provincia insulară cu același nume, constituită din insula principală Palawan și o suită de circa 1780 de insule și insulițe cu plaje acoperite de nisip alb și fin. Ceea ce e diferit la Palawan este că solul, vegetația și fauna nu sunt similare cu cele din restul țării, fiind acoperită de vegetatie tropicală luxuriantă, mare parte din aceasta fiind nestrăbătută, iar relieful calcaros al insulelor adăpostește numeroase peșteri și este străbătut de cursuri de apă spectaculoase. În arhipelag sunt vorbite circa 52 de limbi și dialecte, cel mai răspândit fiind tagalog care este vorbit de jumătate din populație. Arhipelagul conține două rezervații incluse in Lista Patrimoniului UNESCO (Puerto-Princesa Subterranean River National Park și Tubbataha Reef Marine Park), o rezervație națională - El Nido Marine Reserve Park și o zonă ecologică - Malampaya Sound Land&Seascape Protected Area.

Parcul Național al "Râului Subteran Puerto Princesa"

Fascinant este și Arhipelagul Bacuit, cu o abundență de stânci dramatice, lagune și plaje cu nisip alb. În arhipelag ți se servesc ouă fierte cu pui întregi de rață în ele si tot aici bântuie cele mai multe cicloane și trăiește cea mai mare specie de vultur din lume, pasărea supranumită și "mâncătoarea de maimuțe".

Insula Negros este situată la nord-est de Mindanao

Reciful Tubbataha, protejat ca parc marin național, se găsește în Marea Sulu. Acest recif are doi atoli, unul în nord și altul în sud. Între acești atoli, există un canal profund. Este o destinație populară pentru scafandri datorită provocărilor sale. Aici scafandrii merg pentru adâncimea bruscă de la capetele recifului.

Vulcanul Mayon este renumit pentru forma perfectă a conului

În largul insulei Santa Cruz te așteaptă sporturile nautice, iar atunci când coralii sunt aduși de valuri pe țărm, plajele capătă o culoare roz.

În apele calde din Filipine, poți face și o partidă de pescuit

Bucătăria filipineză are câteva preparate pe care nu le vei găsi în altă parte a lumii. Adobo chicken este principalul preparat la care trebuie să te gândești când vine vorba de preparatele filipineze. Chop Suey, însemnând "piese asortate", este un preparat din legume, acompaniate de un sos gros. Pinakbet este tot un preparat ce conține legume gătite la abur și carne. Diferența o fac legumele - se folosesc bame, castravete amar, vinete și dovleac, precum și un sos preparat din creveți sau pești mici uscați și fermentați, în care se adaugă sare. Pancit sunt tăiței prăjiți, iar Bihon se referă tot la tăiței, însă la varianta lor lungă și foarte subțire, preparată din orez. Ube sau purple yam, care seamănă foarte mult cu un cartof mov, este o legumă de culoare purpurie, foarte cunoscută în Filipine datorită faptului că este dulce atunci când e gătită. Tocmai de aceea se folosește în deserturi. Tot ca desert Buko Suman se referă la orez fiert în lapte de cocos și învelit în frunze de banană sau palmier, ținute la abur, servindu-se cu latik, un sirop de cocos caramelizat.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu