Cu Maid în Dresda

Zborul cu avionul de la Berlin la Dresda poate fi cea mai rea opțiune, deoarece nu există zboruri directe între orașe, ceea ce ar însemna o călătorie mai lungă cu 3-5 ore și mai costisitoare. O opțiune mai bună pentru a ajunge de la Berlin la Dresda, este de a lua trenul sau mașina. Așa că, pentru această excursie am ales varianta călătoriei cu trenul. Trenurile circulă pe tot parcursul zilei, iar biletele costa între 40 euro și 80 de euro (în funcție de tipul de tren). Cu trenul super rapid "Intercity Express" (ICE), care ajunge la viteze de până la 300 kilometri pe oră, se călătorește prin Leipzig iar acolo va trebui să schimbi trenurile, ceea ce adaugă încă o oră la călătorie. Trenul EuroCity este o opțiune mai bună. Este mai ieftin decât ICE și se merge direct la Dresda (în aproximativ 2 ore).

Ceramică liniară

Recentele descoperiri arheologice prilejuite de restaurarea Bisericii Maicii Domnului, Frauenkirche, atestă așezări omenești în zona Dresdei încă din perioada ceramicii incizate. Culturile civilizației saxone, au așezat în perimetrul Dresdei oraș peste oraș. În jurul bisericii Frauenkirche, șantierul a expus fundamentul fortificațiilor medievale, foarte bine conservat, la fel ca și pavajul și casele cu bârne de lemn, cu grinzile aproape intacte. Vestigiile arheologice au fost strămutate cu grijă, însă au rămas doar câteva resturi expuse la vedere, ca mărturie a trecutului istoric al orașului.

În anul 600 d.Hr., pe malurile Elbei s-au așezat sorbii, populație slavonă care venea din Boemia

Abia în anul 920 teritoriile din jurul Dresdei au intrat definitiv sub stăpânire germană. Odată cu venirea sorbilor a început și migrarea țăranilor germani pe aceste meleaguri, care au edificat în 929 cetatea din Meissen. La nici jumătate de secol, Meissen devenea sediul episcopatului saxon. Dresda a existat, prin urmare, cu mult înainte de 31 martie 1206. La această dată însă ea a fost pentru prima oară atestată drept "civitas", într-un document al Contelui de Meissen, în contextul conflictului dintre Contele de Dohna și Episcopul de Meissen, care-și disputau drepturile feudale asupra orașului. Sistemul de fortificații a fost construit abia în secolul al 16-lea, din precauție, în eventualitatea unui război. Astfel, orășenii au scăpat nevătămați în timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), în timp ce orașul învecinat Meissen a fost distrus complet.

"Bătălia de la Dresda"

În plan economic, Dresda avea rivali puternici în Saxonia: centrul comercial cu tradiție - Leipzig, și Freiberg - metropola exploatării argintului. Dresda a știut însă mereu să profite de pe urma concurenților ei. Argintul exploatat la Freiberg era comercializat de-a lungul străduței înguste dintre Frauenkirche și Terasa Bruhl, numită și astăzi Munzgasse - Strada Monedelor. Istoricul Karl-Heinz Blaschke ne explică: "Tot orașul dimpreună cu castelul regal și celelalte palatele, dar și întreaga viață culturală a Dresdei s-au putut dezvolta doar datorită exploatării de argint din Munții Metaliferi."

Castelul Pillnitz

Mulți ani mai târziu, în 1849, Dresda a fost implicată în alte lupte: Revoluțiile Germane, care au deteriorat întregul oraș. Dresda și-a revenit din această tragedie, iar în timpul secolului al XIX-lea a devenit un centru economic major, mulțumită industrializării. În Al Doilea Război Mondial, Dresda a jucat un rol important, drept centru de industrie militară, însă în 1945, în ultimele săptămâni de război, orașul a fost bombardat de Forțele Regale Aeriene și de către Forțele Aeriene Armate ale Statelor Unite, iar pagubele au fost enorme. Faptul că toate edificiile monumentale se află aici, astăzi, este oarecum miraculos. În noaptea de 13 februarie 1945, în zilele celui de-Al Doilea Război Mondial, o campanie de bombardare a Aliaților a redus orașul baroc la un morman de moloz toxic arzând.

Bombardier al Forțelor Aeriene Regale care a atacat Dresda

Ruinele Frauenkirche și cupola Kunstakademie

Odată cu tratatul de la Posdam și împărțirea țării între puterile învingătoare, orașul a fost înglobat în nou formata Republică Democrată Germană, un stat marionetă a sovieticilor, condus de comuniști și aflat sub tirania temutei STASI, varianta germană a Securității. Însă Dresda este un oraș supraviețuitor, și nu există un simbol mai puternic al determinării locuitorilor decat reînviata Frauenkirche. După război, orașul a fost reconstruit și a devenit un centru industrial major în Germania de Est comunistă, cu o puternică dezvoltare a infrastructurii. A fost nevoie de câțiva ani pentru a curăța centrul istoric de moloz, muncă efectuată în mare parte voluntari, pentru că RDG-ul trebuia să se îngrijească în primul rând de refacerea industriei și a infrastructurii.

În 1990, odată cu reunificarea Germaniei, Dresda a trecut prin schimbări dramatice. Multe clădiri istorice erau în reconstrucție, precum Frauenkirche și zona din jurul pieței Neumarkt. În 2005, cu un an înainte de cea de-a 800-a aniversare a Dresdei, multe dintre aceste locuri arhitecturale au fost terminate, transformând fața orașului într-una dintre cele mai atractive destinații din Germania.

Există puține panorame orășenești mai uluitoare decât cele din Dresda. Clasica vedere de pe țărmul nordic al Elbei prezintă turnuri înalte și domuri dominante ce aparțin palatelor, bisericilor și clădirilor grandioase. Numeroși artiști, cel mai notabil fiind Canaletto, și-au folosit șevaletele pentru a surprinde această panorama uimitoare. "Florența nordului", așa era numită capitala saxonă în secolul XVIII, când era un centru al activității artistice prezidat de cosmopoliul Augustus cel Puternic (August der Starke) și fiul său Augustus al III-lea. Viziunea lor a produs multe dintre clădirile-simbol din Dresda, inclusiv Zwinger, Frauenkirche și Hofkirche.

Fortăreața Burg Stolpen

Catedrala Frauenkirche în jurul anului 1910

Catedrala Frauenkirche, unul dintre cele mai iubite simboluri ale Dresdei, s-a ridicat practic din cenușa orașului. Proiectată de Georg Bahr și ridicată în 1743, clădirea originală a acestei biserici baroce a fost considerată printre cele mai frumoase de pe continent. Ea a vegheat asupra orașului exact 202 ani, pentru ca nefasta zi de 14 februarie 1945 să o lase în ruine, așa cum de altfel a fost păstrată și de autoritățile RDG-iste, care au vrut să transmită un mesaj puternic asupra ororilor războiului.

Iubitorii de artă nu trebuie să ocolească superbul Palat Zwinger, aflat tot în centrul orașului. Proiectat de arhitectul Matthaus Daniel Poppelmann, este una dintre cele mai importante clădiri din perioada barocă din Germania iar alături de Frauenkirche, Zwinger este cel mai faimos monument arhitectural din Dresda. Zwinger - un complex muzeal găzduit într-un palat superb din secolul al XVIII-lea, este un exemplu interesant de arhitectură barocă germană. În afară de arhitectura sa impresionantă, Zwinger este faimos pentru colecția sa de porțelanuri, instrumente științifice, o colecție cu arme din secolele XV-XVIII, dar și o amplă colecție de artă. Nu trebuie să ratezi nici Galeria Lungă, o încăpere cu 32 de arcade, cele patru pavilioane aranjate simetric în partea estică și vestică a clădirii, Baia Nimfelor cu grațioasele lor fântâni și statui mitologice. Muzeul se mândrește chiar și cu o grădină zoo.

Piața Theaterplatz

Partea vestică a piațetei este dominată de minunata Semperoper, opera orașului. Realizată în stilul renascentist italian, clădirea poate fi explorată cu ajutorul unui ghid oficial. În colțul sudic al pieței se află Altstadter Wache (corpul de gardă al fostului oraș), realizat în 1831, fiind inspirat de faimoasa clădire a corpului de gardă din Berlin.

"Călărețul de Aur" sau "Reiter Goldener" - statuia ecvestră a lui Augustus cel Puternic

Tot aici se află și Palatul Japonez, o clădire în stil baroc și neoclasică realizată în 1737. Cu o mulțime de decorații, acest palat a fost construit pentru a găzdui colecția de porțelanuri ale lui August cel Puternic, dar acum este Muzeul de Preistorie și Etnologie.

Bruhlsche Terrasse, supranumit "Balconul Europei"

În apropiere de Schlossplatz, această zonă a fost amenajată ca o grădină privată în 1738, peste vechile fortificații ale orașului. Fii atent la grupul statuar de lângă scări ce reprezintă dimineața, amiaza, seara și noaptea. Din fostele statui care decorau odinioară cest spațiu, singurul "supraviețuitor" este Fântâna Delfin, ce datează din 1749. La fel de interesant este și Monumentul Moritz, cel mai vechi din Dresda, finalizat în 1553.

Castelul Dresda

Grunes Gewolbe (Seiful Verde) este o clădire datând din secolul al XV-lea și pe care Augustus cel Puternic a transformat-o în muzeu. Muzeul conține cea mai mare colecție de comori din Europa și este numit după bazele coloanelor și capitelele pictate în verde de malachit din încăperile inițiale. Unii pretind că este cel mai vechi muzeu din lume; chiar mai vechi decât Muzeul Britanic, deschis în 1759. După bombardarea de la Dresda, din timpul celui de-al doilea război mondial, muzeul a fost complet restaurat. Astăzi, comorile sale sunt prezentate în două expoziții: Historisches Grunes Gewolbe (Seiful verde istoric) - renumit pentru splendoarea camerei istorice a tezaurului, așa cum a existat în 1733, și Neues Grunes Gewolbe (Noul seif verde) care își concentrează atenția asupra fiecărui obiect individual în camere neutre.

Altes Landhaus - Muzeul de Istorie a Orașului

Tot în această zonă vei găsi Kreuzkirche (Biserica Crucii), realizată în secolul al XIII-lea, cea mai mare biserică a Saxoniei (cu peste 3000 de locuri) și cea de-a doua ca vechime, după Frauenkirche. Biserica este și un renumit centru muzical, aici având loc numeroase concerte.

Kulturpalast (Palatul Culturii)

Muzeul Albertinum, un muzeu de artă modernă, a fost construit între 1884 și 1887. Clădirea Renaissance Revival, îmbrăcată în gresie, este situată pe terasa Bruhl, în centrul istoric al orașului Dresda. Numit așa după regele Albert I al Saxoniei, muzeul proaspăt redeschis în iunie 2010, după renovarea ce a urmat inundațiilor din 2002, cuprinde două părți: Galerie Neue Meister (Galeria Noilor Maeștri) și Skulpturensammlung (Colecția de Sculptură). Muzeul prezintă atât picturi, cât și sculpturi, de la romantism până în prezent, acoperind o perioadă de aproximativ 200 de ani.

Grosser Garten - Grădina Mare

Clădirea Primăriei Dresdei (Rathaus Dresden), datând de la începutul secolului al XX-lea, nu impresionează în mod deosebit, decât prin dimensiuni (peste 9000 mp), ea având un număr de nu mai puțin de șase curți interioare. Aceasta este de fapt Noua Primărie, Vechea Primărie fiind complet distrusă de bombardamente. și Noua Primărie a fost destul de grav avariată, dar a fost reconstruită, e drept, într-o formă mai simplificată. Ceea ce s-a reconstruit însă în forma inițială este, Rathausturm, Turnul Primăriei. Poți să urci cu liftul până pe platforma de vizitare, la înălțimea de 68 m. Pe balustrada platformei se găsesc 16 statui reprezentând diferite virtuți. Două dintre ele sunt copii, cele originale fiind distruse complet. Turnul, împreună cu statuia de pe dom depășesc cu puțin 100 m, fiind cea mai înaltă construcție din zonă. Statuia, Rathausmann, înaltă de 5 m, este aurită și îl reprezintă pe Hercule. Turnul are și un ceas, situat între dom și platforma de vizitare, al cărui cadran are un diametru de 4 m.

Fabrica Transparentă Volkswagen

Între districtele Blasewitz și Loschwitz, râul Elba trece pe sub Minunăția Albastră sau Blaues Wunder -un pod suspendat, lung de 141,5 metri. Realizat în 1893, această construcție a fost considerată o minunăție a vremii datorită lungimii sale.

Palatele Pillnitz

Castelul Pillnitz nu este doar un castel, ci un ansamblu de palate și pavilioane ce se află într-un parc mare direct pe Elba. Unele dintre camerele mobilate inițial ale clădirilor pot fi vizitate, iar ceremoniile de ceai au loc în mod regulat în pavilionul chinezesc. Împrejurimile castelului, cu zonele sale viticole, au un aspect sudic și contribuie în mare măsură la atractivitatea destinației populare de excursie.

Dresdner Elbtal

Spre stânga, de-a lungul Augustusstrasse, cu multe tarabe, de unde puteți cumpăra suveniruri la prețuri convenabile, se întinde Langer Gang. Pe peretele construcției se poate admira Furstenzug (Procesiunea Prinților), cea mai mare imagine din lume realizată din plăci ceramice (din porțelan de Meissen). Cu o lungime de 102 m, panorama prezintă (de la stânga la dreapta) succesiunea în timp a celor 35 de prinți conducători ai casei Wettin, de la primul, Konrad cel Mare, care a domnit în prima jumătate a secolului al XII-lea, până la ultimul, Friedrich August al III-lea, rege al Saxoniei între 1904-1918. Fiecare prinț este reprezentat călare, numele său fiind scris dedesubt. În afara prinților mai sunt reprezentate alte 58 de personaje.

Wursten cu chifle

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu