Cu Maid în Ierusalim - Partea întâi

Ca să putem ajunge în Ierusalim, vom lua avionul de la Aeroportul Internațional Hurghada și vom ateriza pe aeroportul internațional Ben Gurion, din Tel Aviv. De la Aeroportul Ben Gurion, la Ierusalim, putem ajunge ori cu autobuzele 947 sau 900, ori cu trenul, ori cu Sherut taxi, un microbuz conceput pentru 10 pasageri - aceasta fiind una dintre cele mai convenabile modalități de a ajunge la Ierusalim.

Ierusalim - considerat cândva centrul lumii

Ierusalimul sau "Cetatea Păcii" este casa unui singur Dumnezeu, venerat în mod diferit de cele mai mari trei religii monoteiste ale lumii creștinismul, iudaismul și islamismismul. Pentru creștini reprezintă locul unde a murit și a înviat Iisus Hristos, pentru evrei este locul în care Dumnezeu s-a coborât în Templul Sfânt, iar pentru musulmani este tărâmul din care Profetul Mahomed s-a ridicat la ceruri. Evreii se roagă la Zidul Plângerii, singura bucată rămasă din Templul lui David, deasupra Zidului musulmanii se închină în Domul Stâncii, iar la câțiva pași creștinii îngenunchiază în fața Sfântului Mormânt al Lui Iisus Hristos. Toate aceste monumente, de o importanță masivă pentru fiecare dintre toate cele trei religii în parte, sunt amplasate într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați. Aici, sub diverse forme și ritualuri, toți se roagă la același Dumnezeu, însă, fiecare cu credința că doar al lui este cel adevărat.

Ierusalimul, "Cetatea Păcii", locul unde s-a vărsat cel mai mult sânge în numele credinței

Pe străzile Ierusalimului, printre soldați, turiști, pelerini și locuitori nativi, istoria zbuciumată a Cetății Ierusalimului se află în fiecare fisură a pietrelor istorie. Aici încă au mai rămas povești de pe vremea regelui David care, potrivit tradiției biblice, a cucerit acest oraș de la iebusiți, în anul 1010 înainte de Christos, iar orașul a devenit capitala regatului evreiesc din Antichitate. Fiul lui David, regele Solomon, a construit în Ierusalim primul Templu, care a devenit centrul religiei iudaice. Regele Babilonului, Nabucodonosor al II-lea, a cucerit pentru prima dată Ierusalimul în anul 597 î.Hr. și a deportat populația orașului în ceea ce, în Biblie, este numită robia babiloneană. Abia în anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea, care cucerise Babilonul, o parte a evreilor a reușit să revină în Ierusalim.

Alexandru cel Mare în fața preotului care îi aduce cheile Ierusalimului - Gravură de Merian Matthaus Bătrânul - Muzeul Hermitage

În urma Primului Război Mondial, până în 1948, Ierusalimul a devenit capitala administrației britanice a Palestinei, iar în 1949 a fost împărțit în două, între arabi și evrei. În 1949, partea de vest a orașului a fost proclamată drept capitală a Israelului de către David Ben Gurion. Evreii au intrat în posesia Ierusalimului de Est în urma războiului din 1967. În 30 iulie 1981, Ierusalimul a fost proclamat, din nou, capitală a Israelului, însă arabii continuă să revendice orașul.

Amplasament Israel

Cei care vizitează astăzi Ierusalimul vor găsi un oraș care, în mare parte, s-a schimbat mult prea puțin față de cum arăta cu secole în urmă. Partea veche a orașului, plină de biserici, sinagogi, moschei, locul unde se găsește și Zidul Plângerii, este în permanență foarte aglomerată, credincioșii din întreaga lume venind aici în pelerinaj.

Ierusalim - un oraș foarte divers din punct de vedere etnic și religios

Numărul și varietatea obiectivelor turistice din Ierusalim impresionează de la prima vizită, fie că este vorba de muzee, fie de monumente istorice și lăcașuri de cult, indiferent de confesiune. Trebuie să vizitezi: Biserica Sf. Ana, o frumoasă biserică de secol XII, construită de cruciați, Biserica Luterană, situată în Cartierul Creștin, Catedrala St. George, cu turnurile sale neo-gotice și arhitectură impresionantă, Biserica Sfântului Mormânt, cel mai important loc din Ierusalim pentru creștinii din întreaga lume și Zidul Plângerii, loc sacru pentru Israel. Biserica Sf. Ana se numără printre cele mai îndelungate locuri sacre păstrate din oraș, deoarece, conform tradiției, a apărut peste locul unde a fost odată casa lui Ioachim și Anna, părinții Fecioarei, despre care se presupune că s-a născut aici.

Scăldătoarea Betezda - "casa îndurării"

În centrul orașului se înalță Muntele Templului, unul dintre cele mai importante locuri religioase din Vechiul Oraș al Ierusalimului, pentru cel puțin cinci religii: iudaism, islam, creștinism și pentru cultele politeiste iebusit canaanean și roman. Cunoscut musulmanilor sub denumirea de "Haram Al-Sharif" și evreilor sub denumirea de "Har HaBayit", acesta este locul în care Solomon a construit Primul Templu al Chivotului Legământului, cel care ar fi conținut primele zece porunci primite de Moise pe Muntele Sinai. Sub cupola aurită veți găsi piatra sacră, un element important atât pentru musulmani cât și pentru evrei. Acesta ar indica locul exact în care Avraam și-ar fi oferit unicul fiu lui Dumnezeu, dar și locul în care se crede că Profetul Mohamed s-a înălțat la cer. Partea sudică al Haram Al-Sharif găzduiește Moscheea Al-Aqsa, despre care se spune că ar fi una dintre cele mai vechi moschei din lume.

Templul lui Solomon

Templul lui Solomon a fost distrus, după relatarea biblică, în timpul cuceririi regatului Iudeei, în anii 587-586 î.e.n., de către Nabucodonosor, regele babilonienilor. În timpul dominației persane, după eliberarea evreilor din captivitate, împăratul Cirus cel Mare a permis evreilor reclădirea lui. Aceștia au zidit un al doilea templu, cunoscut în istorie sub denumirea "Cel de-al Doilea Templu". El a cunoscut o amplă restaurație în anii domniei regelui Irod cel Mare. Acest templu a rezistat din anul 515 î.Hr. până în anul 70 d.Hr., când fost distrus de romani în timpul represiunii revoltei evreilor, din anii 66-73 e.n., contra stăpânirii romane. Mulți evrei și creștini cred și astăzi că ridicarea celui de-al treilea templu va însemna începutul unei ere mesianice, în timp ce creștinii fundamentaliști consideră că asta va aduce Apocalipsa, Judecata de Apoi și apoi sfârșitul lumii. Există însă o problemă: nimeni nu știe cu exactitate locația precisă a Templului lui Solomon.

Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii

Zidul Plângerii se află la intersecția a două mari culturi și credințe: cea evreiască și cea musulmană. Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterană și se întinde în orașul vechi. Zidul are o înălțime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, și cuprinde un număr de 45 de rânduri de piatră, dintre care 28 la suprafața solului, iar 17 dedesubt. Având peste șase milioane de vizitatori pe an, Zidul Plângerii este de departe cel mai frecventat obiectiv turistic israelian.

Potrivit interpretării legilor iudaice, este interzis să deplasezi, să înlocuiești sau să repari pietrele din Zidul Plângerii

Aici, bărbații, de-o parte, și femeile, pe cealaltă parte a Peretelui, veniți din întreaga lume, plasează, în spațiile dintre pietrele zidului, bilețele pe care își scriu dorințele, în timp ce alții se roagă cu voce tare în cele mai diverse limbi. De două ori pe an, înainte de sărbătoarea Paștelor și înainte de Anul Nou evreiesc (în toamnă) cei special aleși se duc la Zidul Plângerii și scot bucățelele de hârtie îndesate între crăpăturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Măslinilor unde le îngroapă. Este interzis să fie aruncate, pentru că ar putea purta scris pe ele numele lui Dumnezeu.

Lunea și joia dimineața, băieții de 13 ani primesc majoratul religios

Pentru pelerinii creștini, Biserica Sfântului Mormânt reprezintă poate cel mai sacru loc al Ierusalimului, fiind construită pe locul în care a fost răstignit și îngropat Iisus Hristos. Sfântul Mormânt, un edificiu din granit roșu, este folosit de toate trei bisericile (ortodoxă, coptă și catolică). Masiva cladire e pusă ca un clopot deasupra Golgotei. Pe deasupra tuturor bisericuțelor de aici s-a zidit și ridicat o singură imensă biserică. Această măreață biserică, numită și "Biserica Învierii", adăpostește cele mai scumpe locuri creștine: Muntele Golgota, locul unde a fost înălțată Sfânta Cruce, și Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica este numită de ortodocși "Biserica Învierii", pentru că nu moartea, ci Învierea Domnului este temelia, cununa, biruința creștinilor. Împărătesei Elena, mama împăratului roman Constantin, i se atribuie identificarea în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere.

Din porunca împăratului lui Constantin, în anul 326 a început zidirea primei biserici în acest loc

Sfântul Mormânt este locul săpat în stâncă, oferit de Iosif din Arimateea, unde a fost depus trupul răstignitului, în seara de vineri, și care, a treia zi dimineața, a fost găsit gol de către Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov) și Salomeea. A privi Mormântul, a-l atinge, a păși peste urmele pașilor lui Hristos, toate acestea, după cum se spunea în sec al XI-lea, constituie pentru pelerini gesturi ale mântuirii. Mormântul lui Iisus Hristos este singura relicvă materială a Învierii, unicul vestigiu al acestui eveniment fundamental al creștinismului. Aici, an de an, de Sfintele Paști, are loc ceremonia aprinderii Luminii Sfinte, care mai apoi este trimisă în lumea întreagă pentru credincioșii creștini.

Rotonda Sfântului Mormânt este împodobită în interior cu douăsprezece raze de aur, numărul Sfinților Apostoli

Intrarea în mormânt se face printr-o ușă îngustă din partea de est. Prima cameră se numește "Capela îngerului". Un fragment din piatra de blocare a Mormântului este stocat aici. Capela se numește așa după îngerul care a îndepărtat piatra mormântului.

Sfântul mormânt al lui Isus

În jurul Bisericii Sfântului Mormânt sunt numeroase paraclise închinate unor momente importante din viața creștinilor. La câțiva metri de Sfântul Mormânt, spre răsărit, se înalță o stâncă încadrată astăzi într-un paraclis mai spațios, cu două altare. Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota, pe locul în care a fost înălțată Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În dreapta Crucii se află primul altar și marchează locul în care Iisus a fost dezbrăcat de hainele Sale și pironit în cuie pe lemnul crucii. În mijlocul altarului principal, numit Sfânta Golgota, este fixată în crăpătura stâncii o cruce care ne amintește de răstignirea Domnului. În imediata apropiere este o icoană a Sfintei Fecioare Maria, prin inima căreia a trecut durerea ca și o sabie văzând pe Fiul ei preaiubit răstignit între tâlhari.

Capela Franciscană a Mariei Magdalena

În spatele mormântului lui Iisus, pe latura vestică a zidurilor Rotondei, se află capela iacobită (ortodoxă siriană). Capela este situată în zidurile bisericii Constantin, din secolul al IV-lea. Altarul și zidurile din jurul său au fost avariate de incendiu. Pe latura sudică a capelei se află morminte evreiești din secolul I. Potrivit tradiției, acestea sunt ai lui Iosif din Arimateea și al lui Nikodem care au dat jos și au îngropat trupul lui Isus.

Piatra Ungerii - Sfântul Mormânt - Ierusalim

De-a lungul ambulatorului estic al Bisericii se află capela ortodoxă greacă a Sf. Longinus. Această capelă memorează un alt eveniment al răstignirii. Longinus, un centurion roman care a comandat soldații care stăteau de veghe la Golgota, a fost martor ocular al momentelor finale ale lui Iisus. În acest loc se află o Sfântă Masă, iar în spatele ei o icoană în care este reprezentat Sfântul Longhin întinzând mâna către Cel răstignit. Potrivit tradiției Bisericii, sutașul Longhin împreună cu soldații lui au văzut eclipsa soarelui și cutremurul, în clipa în care Domnul și-a dat duhul și, spăimântându-se, au mărturisit: "Cu adevărat, fiul lui Dumnezeu a fost Acesta". Pentru mărturisirea acestui adevăr, el a fost decapitat, iar capul său aruncat în groapa de gunoi a orașului. O femeie oarbă, din oraș, a descoperit prin vedenie capul Sfântului și a primit îndată vindecare. Astfel, Sfântul Longhin a devenit primul martir și mărturisitor al credinței creștine.

Capela lui Adam (sau Paraclisul lui Adam)

La nord-est de paraclisul lui Adam, de-a lungul nișei Katholikonului, se află așa-numita "Sfânta galerie". În această galerie au fost construite trei paraclise, dintre care primul se numește "al Cununii de spini" și aparține exclusiv ortodocșilor. În cadrul acestuia, sub Sfânta Masă, se află o porțiune dintr-o coloană de granit, care a fost găsită în vechime, în Pretoriu, și, atunci când acesta a intrat în stăpânirea musulmanilor, a fost mutată de creștini în locul în care se află astăzi.

Paraclisul Cununii de Spini

Pe culoarul care înconjoară Sfântul Mormânt și Biserica Învierii, în partea de răsărit, se află capela ortodoxă greacă "Paraclisul Închisorii lui Iisus", construită pe locul în care soldații romani l-ar fi păzit pe Iisus, mai înainte de a fi răstignit. În acest paraclis se păstrează o lespede de piatră pentru blocarea picioarelor, tipică închisorilor din acea vreme. Această piatră avea două orificii în care erau introduse picioarele celui condamnat, spre a fi legate între ele, în partea de jos. Datorită acestei pietre găurite, locul mai este numit și "Capela Butucilor". Se spune că, din pricina durerilor pe care le-a suferit văzându-și Fiul răstignit, Maica Domnului ar fi leșinat în acest loc. În locul cu pricina este așezată o icoană a Maicii Domnului. Potrivit mai multor mărturii, în această icoană, Maica Domnului clipește periodic.

Paraclisul împărțirii hainelor

Capela Sfintei Elena datează încă din perioada bizantină și este formată din patru coloane scurte. Pentru a ajunge la Capela Sfintei Elena trebuie să treci prin Capela Împărțirii Hainelor și Capela lui Longinus. În dreapta altarului, Sfânta Elena a găsit Crucea Adevărată. Ce este Crucea Adevărată? În momentul în care Constantin cel Mare a început lucrările de construcție, a fost nevoie ca templul Afroditei să fie demolat. Atunci, Sfânta Elena a găsit rămășitele unor cruci. Pentru descoperirea crucii Mântuitorului, un bolnav a atins toate cele trei cruci. În momentul în care bolnavul a atins crucea lui Iisus, s-a vindecat în mod miraculous.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu