Cu Maid în Maroc

Distanța dintre Malaga și Gibraltar este în jur de 140 de km. Din Malaga am luat autobuzul până în portul Tarifa (din Spania), pentru a traversa Gibraltarul cu feribotul, ca să ajungem în Tanger, în portul comercial numit Tanger Med. Cu feribotul mergem circa o oră, până în portul din Tanger (Maroc). De aici va începe excursia noastră în Maroc. Prin strâmtoarea Gibraltar, Marocul se află la o distanță de doar 23 km de Europa.

Portul Tanger Med - cel mai mare port la Marea Mediterană

De la piețele haotice, pline de condimente și de negustori, până la muezinii care cheamă oamenii la rugăciune, de la moschei și școli coranice, cu superbe decorațiuni și faianțe colorate, la bulevarde mari și autostrăzi, de la piscurile înzăpezite ale Atlasului, la litoralul Mediteranei și a Oceanului Atlantic, de la nisipul dunelor lui Erg Chebbi și până la frumoasele chei Todra sau Dades, Marocul este o combinație de nou și vechi, o țară a contrastelor, ceea ce o face fascinantă și atrăgătoare. Nu pleca cu așteptări absurde și nu compara Africa cu Europa. Este o altă lume și nu o poți cunoaște decât dacă o accepți așa cum e și dacă te bucuri de experiența trăită.

Descoperirea de la Jebel Irhoud, care atestă existența aici a unor homo sapiens acum 160.000 de ani.

În perioada mezozoică, Magrebul era mai puțin arid ca acum, semănând mai mult cu o savană, pe alocuri cu păduri, fiind o zonă foarte prielnică pentru primii culegători și vânători. În această perioadă s-a dezvoltat aici o populație unitară, din punct de vedere etnic și lingvistic, berberii, care a culminat cu o cultură neolitică superioară, cultura Capsian. La sud de lanțul muntos, în Sahara de azi, predomina o savană vastă care a permis dezvoltarea acum 8.000 de ani a unei culturi înfloritoare de vânători și crescători de animale, cultură care a disparut odată cu schimbarea climatică din zonă acum 6.000 de ani. Studiile genetice moderne demonstrează că grupul etnic primar al populației din Maroc au fost berberii împreună cu un mic procent de iberici și africani sud-saharieni. Berberii locuiesc în Maroc de peste 5000 de ani. Arabii au cucerit regiunea în secolul VII și XI. În Maroc există 2 limbi oficiale: araba și berbera. Sunt complet diferite, cu total alt set de caractere.

Orașul Moulay Idriss - considerat cel mai sfânt din Maroc, deoarece acolo este înmormântat Moulay Idriss, creditat că a fondat dinastia care a consacrat statul marocan și este considerat "întemeietorul Marocului"

Prima denumire a statului a fost Maghreb el-Aqsa, "al-Magrib al-Aqsa" înseamnând "Vestul Extrem" și se referă la faptul că Marocul este cea mai vestică țară din lumea arabă. Sub dinastiile Almoravid și Almohad acest stat a dominat Maghrebul și Spania musulmană. Reconquista a pus capăt dominației dinastieit Almohad în Peninsula Iberică și mulți musulmani și evrei au migrat în Maroc. Următoarea dinastie: Saadi și-a consolidat puterea luptând împotriva invadatorilor portughezi și otomani. În 1666 sultanatul a fost reunit de dinastia Alaouite, care este de atunci casa de guvernământ în Maroc. Dinastia Alaouite sa remarcat în secolul al XIX- lea, prin menținerea independenței Marocului în timp ce alte state din regiune au cedat în fața intereselor europene. În 1912, a fost semnat Tratatul de la Fez care a dus la împărțirea Marocului în două protectorate aflate unul sub dominație franceză, iar celălalt sub înfluență spaniolă. În 1956, după 44 de ani de ocupație, Marocul își recâștigă independența de Franța devenind Regatul Maroc.

Odată ce ajungi în Maroc, așteaptă-te să fii tratat cu cordialitate și căldură de către localnici. Fiind obișnuiți cu turiștii, stă în firea lor să-i trateze, pe cei ce le vizitează meleagurile, cu mult respect și serviabilitate. Așadar, pregătește-te să fii privit lung și cu interes de marocanii de toate vârstele, care vor aștepta momentul potrivit să intre în vorbă cu tine și să afle de unde vii, cu ce te ocupi etc. În zonele rurale, unde se păstrează tradiția, e foarte probabil ca localnicii să te invite la masă în casa lor, unde vei fi tratat cu mult respect, chiar regește. Dacă un localnic îți oferă un ceai de mentă, nu îl refuza. Ceaiul de mentă este simbolul ospitalității în Maroc și este nepoliticos să îl refuzi.

Tanger se află într-o regiune apropiată de strâmtoarea Gibraltar, un loc în care Marea Mediterană întâlnește Oceanul Atlantic. De-a lungul istoriei a fost locuit de foarte multe culturi diferite, lucru care se poate observa acum în modul în care este construit. Undeva prin anii 60-70 era destinația exotică a vedetelor. Astăzi este un oraș destul de mare și sărac, care se pare că a fost chiar lăsat să decadă. Se mai văd încă influențele zilelor de glorie, însă sunt palide. O astfel de rămășiță este faleza înțesată cu cluburi de noapte, care mai de care mai luminoase. Cel mai superb suvenir pe care îl veți găsi în Tanger sunt geodele (tradus din greacă: plăcerile pământului). Geoda este o rocă ce are în interior o scobitură plină de cristale. Fiecare geodă este unică la formă, culoare și compoziție, asfel că o asemenea achiziție este specială pentru fiecare.

Marrakech - Capitala turismului marocan

Marrakech, care înseamnă "țara lui Dumnezeu", mai este denumit și "Orașul Roșu" datorită zidurilor roșii ale Kasbahului din jurul medinei; "Perla Sudului" deoarece e un oraș-muzeu situat în mijlocul unei imense păduri de palmieri, sau "Fiica deșertului" datorită poziționării față de deșertul Sahara, orașul fiind un punct de plecare pentru numeroase tururi spre deșert. Numele orașului a oferit chiar originea numelui țării în sine, subliniind încă o dată, dacă mai era nevoie, importanța acestui oraș de-a lungul veacurilor. Orașul Marrakech a fost fondat în 1062 de către Youssef bin Tashufin, dar după unii cronicari, orașul a fost de fapt întemeiat în 1070 de către emirul Almoravid Abu Bakr ibn Umar, acesta din urmă fiind considerat fondatorul orașului. Cert este că sub imperiul Almoravid orașul a crescut, a fost înființată o moschee și, în cele din urmă, Marrakech a devenit capitala imperiului Almoravid. Apoi, rapid, Marrakesh s-a transformat într-un oraș islamic de lux și a devenit un centru al puterii comerciale.

Livada de măslini de la Menara

Madrasa Ben Youssef, aflată la câțiva pași de moscheea cu același nume, a fost construită în 1565 de către saadieni, fiind cel mai mare colegiu teologic din Maroc și unul dintre cele mai importante din Africa de Nord. În vechea școală coranică din secolul 14, care putea găzdui până la 900 de studenți, aceștia stăteau și învățau în niște cămăruțe cu vedere spre curtea interioară. Curtea interioară, o minunăție de mozaicuri, marmură și lemn contrastează puternic cu dormitoarele și sălile de clasă simple. Madrasa Ben Youssef nu mai este o madrasa funcțională, această fiind închisă în 1960, dar clădirea a fost renovată și redeschisă pentru public ca monument istoric în anul 1982.

Palatul El Badi

Palatul Bahia (în limba arabă, "bahia" înseamnă "splendoare") este probabil unul dintre cele mai bine conservate situri istorice și cu siguranță cel mai interesant din Marrakech. Construit între 1866 și 1867 de către Si Moussa, marele vizir al sultanului, acest palat întins este situat pe 8 hectare, în mijlocul medinei din Marrakech și are 150 de camere, inclusiv o secțiune de harem situată chiar lângă Curtea de Onoare. Timp de 14 ani cei mai buni artizani ai Marocului au lucrat neobosiți la acest palat. Bogăția, grădinile interioare, numeroasele camere ale palatului și varietatea zelige-urilor (gresie marocană) este ceea ce impresionează încă de la începutul vizitei. Deși nu a mai rămas mobilă, mozaicurile și tavanele din lemn de cedru, șemineele și podelele frumoase din ceramică, ferestrele colorate cu vitralii colorate îți poartă mintea înapoi în timp și te fac să îți imaginezi cum arăta palatul în trecut.

Palatul Bahia - Marrakech

Mormintele Saadiene reprezintă locul de veci al sultanilor și prinților marocani din dinastia Saad. Construite de către Sultanul Ahmed al-Mansour ed-Dahbi, acest loc se deosebește de restul orașului prin bogăție și grandoare, fiind conservate la fel ca și în zilele de glorie ale conducătorilor saadieni. Mormintele au fost sigilate și ascunse de ochii lumii, fiind redescoperite în urma unui raid aerian franțuzesc în 1917, iar apoi introduse în circuitul turistic. Intrarea fiind blocată, ele au rămas neatinse de sute de ani. Spre deosebire de Badi El Palace, acestea nu au fost distruse, probabil, din motive superstițioase.

Mormintele Saadiene - Mormântul Sultan Ahmed el Mansour - Marrakech

Doar puțin în afara haosului plin de culoare din medina aglomerată a orașului Marrakech se află grădinile Majorelle. Acestea au fost proiectate în 1924 de către Jacques Majorelle, pictor francez peisagist care se stabilise în Marrakech în 1919. El a proiectat grădinile și a colorat atât pereții de la intrare cât și fântânile din interiorul acestora; albastrul care se poate vedea atât de strălucitor printre verdele luxuriant al plantelor, a căpătat numele de "albastru Majorelle". Grădina Majorelle este relativ mare și include o vastă selecție de plante și flori. Acestea sunt împărțite în diferite zone de palmieri, cactuși, plante de grădină și plante acvatice. Un avantaj este că vegetația și copacii din grădina Marjorelle dau vizitatorilor umbră în zilele fierbinți de vară.

Grădinile Majorelle - Marrakech

Centrul vital al orașului vechi este Piața Jamaa El Fna, una dintre cele mai căutate atracții turistice din oraș aflată în patrimoniul Unesco. În jurul anului 1050 a fost locul execuțiilor publice, drept pentru care a căpătat numele Jamaa El Fna "adunarea morților". Un nume prea dramatic pentru o piață atât de vie și agitată. Odată ajuns in piata de mirodenii, pregătește-te să intri într-o lume plină de arome și culori. Cea mai mare piață din Africa este un loc fascinant, aglomerat și plin de culoare. În timpul zilei, în piață sunt vânzători ambulanți de obiecte ieftine și contrafăcute; seara piața este și loc de întâlnire cu acrobați și muzicanți, cu prezicători și îmblânzitori de șerpi și maimute...sau hoți din buzunarele turiștilor fascinați de spectacolul pieții.

Piața Jamaa El Fna - Marrakech

În imediata apropiere a pieței se găsește moscheea Koutoubia, în traducere moscheea anticarilor sau mai bine spus moscheea vânzătorilor de cărți, numele fiind derivat de la numele breslei librarilor, care se află în vecinătatea sa. O problemă cu orientarea nișei de rugăciune către Mecca a dus la construirea unei a doua moschei pentru a corecta această eroare. Astfel, Koutoubia este o moschee dublă. Ca o structură de tip hală, această acoperă 5400 de metri pătrați. Douăzeci și cinci de mii de musulmani se pot ruga între zidurile sale, având 112 coloane și 17 coridoare. Ornamentația de lux și decorul de inspirație andaluză, simplitatea și puritatea liniilor sale, cele 11 cupole și structuri turnate fac din Koutoubia una dintre cele mai bune exemple de artă din timpul almohazilor și una dintre cele mai mari moschei din lumea musulmană de vest. Stilul său hispano-maur este de o simplitate aparentă, combinată cu un lux discret.

Minaretul Moscheei Koutoubia - Marrakech

În preajma pieței Jamaa El Fna ai acces la unul dintre cele mai mari bazaruri din nordul Africii. Bazarul din Marrakech este unul dintre cele mai mari din lume! Pe străduțele întortocheate ale bazarului din Medina-Marrakech, te poți plimba și zile întregi fără să te plictisești. Vei găsi aici tot ce vrei (și ce nu vrei): haine tradiționale, mirodenii, șaluri, încălțăminte, genți, ulei de argan, veioze cu motive orientale, perne, cuverturi, mătase colorată manual, ceramică, bijuterii, covoare viu colorate sau articole de marochinărie. În labirintul de străduțe înguste, mopedele, căruțele trase de măgari, cărucioarele, bicicletele și camioanele mici se mișcă frenetic prin medina. Cu toate că medina din Marrakech nu e atât de mare ca cea din Fez, ai grijă că te poți pierde cu GPS-ul în mâna. Și nu uita că în Maroc totul se negociază.

Cunoscut ca unul dintre cele patru orașe imperiale, orașul Fez Medina (sau Fes) este cel mai mare oraș medieval și cel mai vechi oraș din Maroc. O zonă întinsă, de o importanță arhitectonică deosebită, în care se află un palat regal, stabilimente militare, fortificații impresionante, monumente numeroase și cartiere rezidențiale. Spațiul urban nu este pavat, multe dintre funcțiunile originale fiind foarte bine conservate și oferind vizitatorilor o incursiune în istorie. Este împărțit în trei zone, Fes-el-Bali (vechiul Fes sau medina), Fes el-Jdid (noul Fes) și Ville Nouvelle, ceea ce face orașul o fuziune mistică a unui vechi trecut islamic și a unui prezent influențat de francezi. Fez a fost fondat în anul 789 de către Moulay Idris al II-lea, fiul fondatorului Marocului modern. Deși originea numelui orașului nu este cunoscută, unii cercetători cred că provine din vechiul nume berber al munților Atlasului, Fazaz; în timp ce alții urmăresc numele înapoi la o poveste a unui topor de aur care a împărțit râul din Fez în două jumătăți (în arabă, Fes înseamnă topor).

Fes El-Bali

Când Marinizii au preluat controlul asupra Marocului în 1250, au făcut din Fes capitala lor. Acesta este momentul în care Fes el-Jdid, orașul "nou", a fost construit cu străzi mai largi, grădini și multe centre administrative. Atunci Fes a devenit într-adevăr un centru cultural și intelectual și s-a născut stilul "Fassi", un amestec al tradițiilor Andaluz și Almohad. Madrasa Bou Inania și Madrasa el-Attarine sunt exemple excelente de arhitectura din această perioadă. În 1916, după ce Marocul a devenit protectorat francez, s-a construit Ville Nouvelle sau "Orașul nou" din inițiativa mareșalului Lyantey, un cartier modern pentru vremea respectivă, cu un farmec aparte. Astăzi, Fes este cunoscut ca "Atena Africii" și "Mecca Occidentului" pentru istoria și rolul său ca și capitală spirituală și de învățare a Marocului. De asemenea azi Fes-ul este al 3-lea oraș ca mărime și importanță din Maroc, după Casablanca și capitala Rabat.

Medina din Fes

Madrasa Bou Inania a fost construită între 1350 și 1357 de către sultanul Marinid Bou Inan. Aceasta este una dintre puținele clădiri religioase din oraș pe care non-musulmanii le pot vizita. Madrasa (școala coranică) este o bijuterie arhitecturală somptuoasă și una dintre cele mai frumoase clădiri din Maroc. Până în anii 1960 această era încă o școală teologică funcțională, iar eforturile de restaurare de atunci au readus-o la frumusețea ei originală. Sculpturile din lemn de cedru Mashrabiya și decorațiunile din stuc, mozaicurile Zellige și ușile de intrare masive, din alamă sunt impresionante. În timp ce cele mai multe Madrase au doar o sală de rugăciune simplă, Bou Inania este neobișnuită prin faptul că găzduiește o moschee completă și este singura cu un minaret în Fes, semnificând importanța ei pentru oraș. Madrasa în sine este un tribut adus meșterilor artizani din Maroc.

Mausoleul lui Zaouia Moulay Idriss - Fes

Universitatea din Fez, Al-Qarawiyyin, fondată în anul 859 de Fatima Al-Fihri, fiica unui negustor, este listată în Cartea Recordurilor drept cea mai veche universitate, în activitate, din lume. A deveni un centru important de învățământ în diverse domenii: legea islamică, chimie, muzică, gramatică arabă, matematică, astronomie, medicină și politică și de două secole aici se predă și în limba engleză. Biblioteca este una dintre cele mai vechi din lume și conține mai mult de 30.000 de cărți iar printre colecții se numără un Coran din secolul al IX-lea. Universitatea are un evident rol educațional dar este, totodată, un hub cultural, fiind înconjurată de băi de aburi și lodge-uri pentru studenți. Instituția are și o sală de rugăciune în care pot încăpea până la 22.000 de credincioși. Acesta este și motivul pentru care Fes-ul a fost un mare centru cultural musulman, fiind supranumit "Atena Africii de Nord". Astăzi funcționează ca moschee și este unul dintre cele mai mari centre de cult din Maroc.

Palatul regal situat în Fes el-Jdid

Capitala comercială a Marocului, Casablanca ("Casa Albă" - din spaniolă), este cel mai mare oraș al Marocului cu peste 4 milioane de oameni ce locuiesc în zona urbană. Fiind atât de celebru datorită filmului cu același nume, Casablanca este un oraș foarte vizitat de către toți turiștii care ajung în Maroc, numai că filmul nu are aproape nimic în comun cu orașul, acesta fiind filmat aproape exclusiv la Hollywood.

Anfa - Cea mai veche așezare cunoscută din locul unde este acum Casablanca

După ce un cutremur a distrus o mare parte a orașului în 1755, acesta a fost reconstruit de către sultanul Mohamed Ben Abdellah și l-a numit Dar al-Bayda (arabă pentru "Casa Albă", un nume folosit astăzi printre vorbitorii de arabă), dar a rămas un oraș destul de mic. Mohamed Ben Abdellah a reconstruit multe orașe după cutremurul din 1755, inclusiv Mogador, Casablanca și Rabat, iar Abdallah Laroui l-a descris drept "arhitectul Marocului modern". El a folosit numeroși tehnicieni și arhitecți europeni pentru proiectele sale, precum Theodore Cornut și englezul Ahmed el Inglizi. În 1777, sub stăpânirea lui Mohammed ben Abdallah, sultanatul Marocului a devenit prima națiune care a recunoscut SUA ca națiune independentă. Sub ocupația franceză, începând cu anul 1906, orașul a luat forma unui paradis Art Deco cu bulevarde largi și chiar o medină marocană franceză (astăzi Quartier Habous). Ceea ce Casablanca nu are în istoria arhitecturală, compensează prin confortul modern: restaurante, magazine și viață de noapte.

Moschea Hassan II - Casablanca

Capitala administrativă și politică a Marocului, și totodată unul dintre cele patru orașe imperiale, Rabat este un oraș frumos situat pe malul Atlanticului, la gura de vărsare a Râului Bou Regreg. Are o atmosferă mult mai caldă decât Casablanca și te poate surprinde prin bulevardele sale largi și curate și îți oferă cu siguranță o pauză de la agitația din alte orașe mari, agitație atât de specifică Marocului. Astăzi, Rabat este centrul politic al Marocului, casa regelui, Majestatea Sa Mohamed VI, precum și un centru pentru diverse ministere și ambasade. A fost restabilită ca și capitala Marocului în 1912, în timpul erei Protectoratului Francez, și a continuat să fie capitala țării și după independența marocană din 1956.

Ruinele sanctuarului Chellah cu minaret din secolul al 13-lea - Rabat

Califul almohad, Moulay Yacoub al-Mansour, a mutat capitala imperiului în Rabat, în secolul al XII-lea, fiind prima dată când Rabat a servit drept capitală. Orașul a înflorit și tot atunci a fost construită o mare parte din vechiul Rabat marocan, inclusiv moscheea neterminată a lui Hassan al II-lea, medina și fortăreața de pe vârful dealului. Moartea lui Yaqub a inițiat o perioadă de declin. Imperiul Almohad a pierdut controlul asupra bunurilor sale în Spania și o mare parte a teritoriului său african, ducând în cele din urmă la colapsul său total. În mod surprinzător, Inchiziția spaniolă a fost de vină pentru repopularea zonei, cu mii de oameni care au venit din Andaluzia. În 1672, Rabat și Sale, orașul vecin, au format o alianță, formând împreună republica Bouregreg. Această așa-numită republică a durat peste 200 de ani, până când dinastia Alouita, actuală dinastie a Marocului, a preluat puterea și a stopat pirateria.

Vechea cetate islamică Kasbah des Oudaias - Rabat

Construit de unul dintre conducătorii dinastiei Almohad, Yacoub al-Mansour, după viziunea sa, turnul Hassan este cunoscut ca și moschea neterminată din Rabat, acesta fiind de fapt o minaretă a unei moschei. La moartea lui al-Mansour, în 1150, construcția a fost abandonată, iar acest turn de 45 de metri, din cei 86, este tot ceea ce a rămas din planul său original. Motivele și desenele frumoase și complexe acoperă fațada turnului, indicând somptuozitatea a ceea ce a avut în minte al-Mansour. Chiar lângă Turnul Hassan se află maousoleul lui Mohammed V. Acesta a fost sultanul Marocului, aparținând dinastiei Alouite, fiind bunicul actualului rege și totodată succesorul de drept la tron al lui Yusef, până când Franța a cucerit acesta țară și l-a trimis în exil între anii 1953-1955, renegându-i drepturile de conducere. Odată cu întoarcerea sa în țară și-a reintrat în drepturi având toată susținerea poporului.

Maousoleul lui Mohammed V - Rabat

Francezii au invadat Marocul în 1912 și au înființat un protectorat. Administratorul francez al Marocului, generalul Hubert Lyautey, a decis mutarea capitalei țării din Fez în Rabat. Sultanul Moulay Youssef a urmat decizia francezilor și și-a mutat reședința în Rabat. În 1913, generalul Lyautey l-a angajat pe Henri Prost care a proiectat Ville Nouvelle (cartierul modern al Rabatului) ca sector administrativ. Când Marocul a obținut independența în 1956, Mohammed V, regele de atunci al Marocului, a ales să rămână capitala la Rabat.

Palatul Regal din Rabat

Meknes, al doilea oraș imperial, este situat la 65km sud-vest de Fes. Numele său vine de la un vechi trib berber din aceste locuri, numit "Miknasa". Acest oraș imperial (denumit și Versailles-ul marocan) a fost fondat în sec.17 de către sultanul Moulay Ismail, unul dntre fondatorii dinastiei Alaouite, dinastie ce încă guvernează azi Marocul, prin regele Mohammed VI al Marocului. Moulay Ismail a venit la putere în 1672 la vârsta de 26 de ani și a domnit timp de 55 de ani. Sultanul Moulay Ismail a domnit Marocul într-o manieră ce poate fi comparată cu măreția regelui soare al Franței, Ludovic al XIV-lea. După ce a cerut-o în căsătorie pe prințesa Franței, Marie Anne de Bourbon, dar aceasta a refuzat, tânărul sultan a jurat că va construi un oraș care va rivaliza, în splendoare, cu Versaille-ul. Astfel el a mutat capitala din Fes în Meknes și a pus 50.000 de muncitori să îi construiască o serie de palate, kilometri de ziduri, cimitire și cetăți, precum și o piață vastă.

Haremul sultanului Moulay Ismail

Cu patru porți de intrare în vechea parte a orașului, intrarea spre Hri Souani se face prin poarta Bab El Khemis, iar lângă se poate observa lacul artificial Agdal, un rezervor de apă de o sută de mii de metri cubi pentru adăparea cailor. Sultanul Moulay Ismail era pasionat de cai și a ordonat să fie construite aceste grajduri pentru cei 12000 cai ai săi, precum și pentru depozitarea grânelor. Ferestrele mici de tavan, pereții masivi și un sistem de canale de apă sub pardoseală mențin temperaturile scăzute și circulația aerului.

Essaouira - Maroc

Deși toată lumea identifică Marocul cu deșertul, relieful predominant este cel muntos, cu munții Atlas în centru și sud și munții Rif la nord. Zăpada ține din noiembrie până în februarie, uneori chiar până în aprilie, în funcție de altitudine. Există chiar și pârtii de schi amenajate. În nordul Marocului, în munții Rif, există un orășel care a fost izolat de restul lumii până în 1920 și s-a păstrat neatins de atunci. Chefchaouen este la poalele muntelui și are pereții văruiți cu nuanțe de albastru, fapt ce-l face să fie o atracție mare pentru turiști.

În deșertul Sahara poți petrece noaptea într-un cort de lux, cu covoare, paturi și dușuri

Maroc are un Mare Canion care se găsește în Valea Dades. Între Munții Atlas și Munții Jbel Sarhro, Valea Dades oferă o priveliște incredibilă asupra munților înzăpeziți pe de o parte și a deșertului de pe partea cealaltă.

Cape Spartel - promontoriu situat la aproximativ 1.000 de metri deasupra nivelului mării, la intrarea în strâmtoarea Gibraltar, la 12 km vest de Tanger

Marocul are o specie indigenă de maimuțe. Macacul berber se găsește în munții Atlas și în Gibraltar. Este o specie de maimuțe care trăiește în grupuri de mai multe femele și masculi. Ele pot atinge înălțimea de 75 de centimetri și greutatea de 13 kg.

Capre marocane

Filmul "Gladiatorul" s-a filmat în Maroc. Russell Crowe, Angelia Jolie, Colin Farrell, Anthony Hopkins și multe alte vedete de Hollywood au filmat în studiourile de filmare din Ouarzazate, cele mai mari din lume. Poți face un tur pentru a vedea unde s-au turnat Gladiatorul, Asterix&Obelix, Lawrence of Arabia, Babel și multe alte filme istorice.

Filmul "Casablanca" nu a fost filmat în orașul marocan omonim, ci în Studiourile Warner Bros din Burbank, California

O perioadă interesantă, în care vei avea ocazia să savurezi din plin tradiția și misticismul acestei țări, este postul Ramadanului. Cu ocazia celei mai importante sărbători musulmane, localnicii migrează de la răasărit spre apus. În timpul zilei, majoritatea localurilor și a restaurantelor sunt închise, fiind perioada destinată rugăciunii. Însă, odată cu lăsarea serii orașul prinde viață, iar tu te vei putea delecta cu un preparat tradițional, servit pe o terasă din centru, în aerul răcoros al serii.

Mâncare marocană

Universul marocan este total diferit de cel european. O vizită aici transpune pe oricine într-o lume de basm prin peisaje, culori și arome inedite. Această țară le oferă turiștilor o mulțime de oportunități. Există orașe moderne, precum Casablanca sau Tanger, unde poți intra în contact cu viața de noapte, plaje fabuloase, dar și orașe istorice, cum ar fi Marrakesh sau Fes. O vizită la celebrele vopsitorii de piele din Fes îți va bucura ochiul într-un mod deosebit. De asemenea, o vizită în deșertul Sahara poate reprezenta o încununare a unei vacanțe perfecte.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu