Cu Maid în Paris

Aeroportul Charles de Gaulle din Paris, denumit și astăzi de unii Aeroportul Roissy, este cel mai mare aeroport din Franța și un important punct de legătură aeriană pentru cei care vizitează în mod frecvent Parisul.

Parisul are o istorie veche de mai bine de două mii de ani. Galii din tribul Parisi s-au stabilit în locurile în care acum există orașul și au fondat un sat de pescari pe insula ce poartă astăzi numele de "Ile de la Cite" - centrul în jurul căruia s-a dezvoltat Parisul. Parisii și-au colonizat orașul principal (sau oppidum) în jur de 250 î.Hr., așa cum a fost menționat prima dată în "Comentarii de Bello Gallico" al lui Iulius Cezar. În anul 52 î.Hr., în acord cu Suessiones, Parisii au participat la ascensiunea generală a lui Vercingetorix împotriva lui Iulius Cezar. Înainte de perioada romană, Parisii aveau propria monedă de aur.

Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cite. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, sub conducerea lui Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creșterea puterii conților Parisului. Odo, Conte de Paris a fost ales ca rege al Franței de către lorzii feudali, în timp ce Carol al III-lea avea pretenții la tron.

Sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, regele Soare, de la 1643 la 1715, reședința regală s-a mutat la Versailles. Revoluția franceză a început cu luarea cu asalt a Bastiliei pe 14 iulie 1789. Multe dintre conflictele din anii următori au avut loc între Paris și zonele rurale ale Franței. În 1870 războiul franco-prusac s-a încheiat cu un asediu al Parisului și al Comunei Parisului, care s-a predat în 1871 după o iarnă de foamete. De la sfârșitul Războiului franco-prusac, în 1871, până la izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 a urmat o perioadă de prosperitate, caracterizată de optimism, pace regională, prosperitate economică, un vârf al imperiilor coloniale și inovațiilor tehnologice, științifice și culturale, perioadă cunoscută ca La Belle Epoque. Războinic genial, strateg imbatabil, administrator fenomenal, reformator vizionar, tiran și geniu, Napoleon Bonaparte a modernizat societatea franceză și a transformat Parisul în centrul nervos al imperiului său.

Parisul are multe porecle, cea mai cunoscută fiind "La Ville-Lumiere" ("Orașul Luminilor"), nume care se datorează în primul rând faimei orașului, pentru faptul că era un centru de educație și al ideilor în epoca iluminismului și mai târziu datorită adoptării iluminatului stradal. Este un oraș cu numeroase atracții turistice, de la muzeele care adăpostesc opere de artă fascinante și până la monumentele istorice și catedralele impunătoare. În orice perioadă alegi să mergi în Paris, cu siguranță vei găsi numeroase lucruri de făcut și locuri de vizitat.

Turnul Eiffel

Turnul Eiffel a fost construit în 1889, cu ocazia celebrării centenarului Revoluției franceze (și prevăzut a fi demolat după terminarea Expoziției Universale din același an), proiectat fiind de Gustave Eiffel. A fost conceput de către Emile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel&Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. La construcția Turnului Eiffel au depus efort 300 de muncitori care au înălțat construcția îmbinând cele 18.038 de piese cu ajutorul a peste 2,5 milioane de nituri. În 1957 turnul Eiffel a avut o tentativă de a își recâștiga titulatura de cea mai înaltă structură din lume, fiindu-i adăugată în vârf, o antenă înaltă de aproape 20 de metri, ceea ce l-a ajutat să depășească în înălțime Chrysler Buidling. Însă, între timp apăruse în peisajul New York-ului o altă clădire remarcabilă, mai înaltă decât toate de până atunci - Empire State Building.

Arcul de Triumf este cel de-al doilea simbol al Parisului. Napoleon I a avut ambiția de a face din capitala imperiului său cel mai frumos oraș al lumii. Dorind să marcheze victoria strălucită de la Austerlitz, din 1805, la 17 februarie 1806, a dat aprobarea pentru o "columnă dedicată gloriei Marii Armate". Chiar a doua zi, un decret imperial autoriza ridicarea "unui arc de triumf la intrarea pe bulevard lângă locul fostei închisori Bastilia, astfel încât intrarea în cartierul Saint-Antoine să se facă pe sub acest monument". La 15 august, chiar de ziua lui Napoleon, a fost așezată piatra de temeile a edificiului, însă a fost nevoie de doi ani doar pentru a turna fundația. El a fost înălțat peste rămășitele unui soldat necunoscut, decedat în timpul Primului Război Mondial, și o făclie perpetuă arde în fundație.

Place de l'Etoile - Paris

De la înălțimea celor 50 de metri, cu o anvergură de 45 de metri, Arcul de Triumf domină Piața Charles de Gaulle și este al doilea arc de triumf, ca mărime, existent în lume. Edificiul a fost inspirat de Arcul Roman al lui Titus, și a fost cea mai înaltă construcție de acest gen, până în 1938, când a fost finalizat Monumentul Revoluției din Mexico City, cu o înălțime de 67 de metri. Cea mai cunoscută sculptură de pe fațadele arcului este "Plecarea voluntarilor", numită și "La Marseillaise", semnată de Francois Rude. Se spune că sabia purtată de personajul care întruchipează Republica s-a rupt exat în ziua când a început Bătălia de la Verdun, din 1916. Întreg monumentul este un omagiu adus gloriei militare franceze. Partea interioară a arcadelor are înscrise numele tuturor celor 558 de generali pe care i-a dat țara, cu o subliniere specială pentru cei care și-au dat viața pe câmpul de bătălie.

Palatul Tuileries - Paris

Grădinile Tuileries reprezintă cea mai importantă și cea mai veche grădină franceză. Ele se numără printre cele mai vizitate atracții ale Parisului, datorită locației foarte centrale de care se bucură și proximității față de Muzeul Luvru și Place de la Concorde. La începutul secolului al 16-lea, zona pe care se găsesc astăzi grădinile era o carieră unde se producea argilă pentru țiglă (în franceză "tuile" înseamnă țiglă și de aici provine și numele de Tuileries). Când vremea este frumoasă sunt cu adevărat spectaculoase și merită vizitate.

Jardin des Tuileries - Paris

Principala destinație a muzeului Orangerie era găzduirea portocalilor pe timpul iernii. Astăzi conține lucrări ale lui Cezanne, Renoir, Picasso, Rousseau, Matisse, Derain, Modigliani, Soutine, Utrillo și Laurencin. În anul 1922, Monet a donat 8 tablouri gigantice poporului francez ((2x6 m) reprezentând Lilieci de apă). Tablourile au fost expuse în camera ovală din cadrul muzeului, unde pereții ovali puteau susține tablourile grele.

Palatul Luxembourg a fost construit între 1615 și 1627, în partea de nord a parcului Jardin du Luxembourg. Palatul a fost construit pentru Maria de Medici, mama lui Ludovic al XIII-lea. Aceasta era de origine italiană, așa ca arhitectul a construit palatul în stil florentin. În 1794, în timpul Revoluției Franceze, Palatul Luxembourg a fost folosit pe post de închisoare. A fost și sediul general al forțelor aeriene germane, în timpul celui de-al doilea război mondial. În prezent clădirea adăpostește Senatul Francez.

Jardin du Luxembourg - Paris

Palatul Versailles atrage numeroși turiști și datorită grădinilor sale impresionante și a fost construit la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domniei regelui Louis al XIV-lea, cunoscut drept "Regele Soare". Palatul Versailles, situat la aproximativ 20 de km de Paris, unul dintre cele mai mari și opulente din întreaga lume, este unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din lume, simbol al monarhiei și al puterii absolute. Cu peste 2100 de ferestre, 1250 de seminee și 67 de scări interioare, castelul Versailles este una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Franța. Este remarcabil nu numai prin frumusețea și luxul pe care îl întâlnim, ci și prin importanța sa istorică. La 28 iunie 1919, în Sala Oglinzilor, s-a semnat Tratatul de la Versailles, tratat ce a marcat sfârșitul Primului Război Mondial.

Interiorul Palatului Versailles

Sala Oglinzilor, lungă de 73 de metri, lată de 10,5 metri și înaltă de 12,3 metri, are pe tavan pictate căteva scene din viața regelui Ludovic al XIV-lea, din momentul în care a început domnia în anul 1661 și până în anul 1678 când a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea în fiecare zi prin această sală, în drumul său spre capelă și spre apartament. Sala era folosită pentru a găzdui recepțiile mari, nunțile regale și întâlnirile între ambasadori.

Pantheonul din Paris

Tot în anul 1791, ansamblul constitutiv al revoluției a decis să fie transformat dintr-o biserică într-un templu, pentru a găzdui rămășițele oamenilor importanti ai Franței. În 1806 clădirea a fost transformată din nou în biserică, dar din 1885 Pantheonul a devenit iarăși o clădire civilă. Designul podelei, lungă de 110 metri și lată de 85 de metri, are motive grecești, iar veranda a fost inspirată din Pantheonul din Roma. Cripta acoperă toată suprafața și găzduiește multe personalități franceze precum: Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Marie și Pierre Curie și Emile Zola.

Muzeul Luvru, un monument plin de încărcătură istorică, este cel mai vizitat muzeu de artă din lume și cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța. Muzeul este găzduit de palatul Louvre, care inițial a fost conceput ca o fortăreață în secolul al XII-lea, sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortărețe încă mai pot fi văzute și în zilele noastre. Clădirea a continuat să fie extinsă de multe ori de-a lungul secolelor până a ajuns la forma actuală a Palatului Louvre. În anul 1674 reședinta regilor Franței a fost mutată la Palatul Versailles și astfel Palatul Louvre a rămas principalul loc în care colecțiile regale de artă au fost expuse. Din anul 2008 colecția Muzeului Louvre este împărțită în opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichități din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii și Imperiul Roman; Artă Islamică; Sculptură; Artă decorativă; Pictură; Printuri și Desene.

Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizației, din mileniul 6 î.Hr. și până în secolul al XIX-lea d.Hr., acoperind o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat. Adăpostește mii de lucrări și opere de artă, de la antichități egiptene și grecești și până la capodoperele unor mari artiști precum DaVinci, Michelangelo sau Rembrandt și acoperă o largă parte din istoria Franței. Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, și "Libertatea conducând poporul" de Eugene Delacroix. Luvrul gazduieste în prezent peste 380.000 de obiecte și 35.000 de opere de artă, însă nu sunt expuse toate în același timp. Colecția de tablouri numără peste 6.000 de piese datând din secolul al XIII-lea și până în 1848. Tot aici, printre multe alte opere de artă de o valoare inestimabilă, poate fi văzută și capodopera lui Leonardo da Vinci, "Mona Lisa" (sau Gioconda).

Musee d'Orsay, fosta gară a orașului, adună numeroase picturi ale unor artiști precum Monet, Renoir, Cezanne sau Van Gogh și sculpturi. Constructorul inițial al Gării Orsay, Victor Laloux, respectând canoanele elegante ale cartierului (situat pe malul stâng al Senei), a optat pentru o piatră elegantă care ar putea ascunde tot echipamentul tehnic. Colecțiile muzeului îmbrățișează perioada istorică de la sfârșitul anilor 800 până în ajunul Marelui Război (circa 1914). Un număr mare de lucrări (sculpturi, arte plastice, picturi și altele), provin din diferite muzee franceze, cum ar fi Muzeul Louvre, din cel mai vechi muzeu din Luxemburg, Jeu de Paume și Palatul Tokyo. Printre lucrări amintim: "Maci sălbatici" de Monet; "Camera din Arles" și "Autoportret" ale lui Van Gogh; "Originea lumii" de Gustave Courbet; "Absintul" și "Mica balerină de 14 ani" de Degas. Aici mai sunt organizate în mod regulat concerte, proiecții de film și diverse spectacole.

Catedrala Notre-Dame nu este chiar cea mai mare catedrală din lume, dar cu siguranță este cea mai faimoasă și are cea mai lungă și mai bogată istorie. Capodopera gotică este localizată în Île de la Cite, mica insulă din inima orașului. Episcopul Parisului, Maurice de Sully, a început construcția catedralei în 1163 și a fost edificată în mai mult de 200 de ani, fiind terminată în anul 1345. Catedrala a găzduit încoronări de regi și împărați, dar a fost și profanată în timpul Revoluției Franceze. Unul dintre primele evenimente importante din istoria catedralei Notre-Dame s-a petrecut în 1431, când Henry al VI-lea, regele Angliei, a fost încoronat și rege al Franței, pe 16 decembrie, în timpul războiului de o sută de ani. În data de 15 aprilie 2019 a izbucnit un incediu care a afectat grav Catedrala Notre Dame. Din păcate, turla și acoperisul Catedralei au ars și în cele din urmă s-au prăbușit, însă structura de rezistență a fost salvată.

Bazilica Sacre-Coeur este o biserică situată în Piața Saint Pierre (Sfântul Petre), pe colina Montmartre. A fost construită între anii 1875-1914, în stil neobizantin, sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie, al cărui proiect a surclasat cele 78 de proiecte concurente. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Iisus după momentul Învierii, îmbrăcat în alb, cu brațele larg deschise în plină glorie. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite. Clopotul este unul dintre cele mai grele din lume și cântărește peste 19 tone. Bazilica Sacre Coeur este vizitată de numeroși turiști în fiecare an, atrași de frumusețea sa și de arhitectura în stil romano-bizantin. Dacă vrei să te bucuri de cea mai spectaculoasă panoramă a orașului, trebuie neăparat să urci cele 300 de trepte până în vârful domului. Se spune că într-o zi senină, vizibilitatea este de până la 30 de km.

Domul Invalizilor

Aici este înmormântat însuși Napoleon, alături de alte figuri marcante ale Franței. Prima oară îngropate pe insula Sf. Elena, rămășițele lui Napoleon au fost exhumate și aduse pe pământ francez la ordinul lui Louis-Philippe. Mormântul este realizat din porfir finlandez roșu cu o bază din granit verde. În jurul lui se găsesc o mulțime de figurine, reprezentând victoriile lui Napoleon. De asemenea, aici se află și mormintele membrilor familiei lui Napoleon, ale unor ofițeri care l-au servit și ale multor eroi militari francezi.

Centrul Georges Pompidou este un complex cultural, construit într-un stil arhitectural high-tech, ce se află în arondismentul 4 al Parisului, în zona numită Beaubourg. Clădirea este de o disconcordanță incontestabilă cu vechiul stil al cartierului Le Marais. Pe dinafară, o grămadă de grinzi, scări, cuști și țevi colorate creează o masă de forme și culori inconfundabile; verde pentru apă, albastru pentru aer, galben pentru energie electrică și roșu pentru scări rulante, troliuri și ascensoare, asemănător unei încurcături de fire electrice. Această lucrare arhitecturală originală a fost concepută în 1970 de Renzo Piano și Richard Rogers, cei doi câștigători ai concursului pentru realizarea sa. Centrul Pompidou adună în același loc expoziții și galerii de artă contemporană, care pot fi admirate în Muzeul Național de Artă Modernă, situat la etajele 4 și 5 ale clădirii. În plus, aici mai este găzduită și Biblioteca Publică, iar la ultimul etaj poți admira panorama orașului.

Parisul este cunoscut și pentru renumitele lui necropole: Pere Lachaise, Montparnasse și Montmartre. Aceste cimitire sunt adevărate muzee în aer liber, căci printre mormintele comune, simple, se înalță adevărate opere de artă, sculpturi, cripte și cavouri monumentale, decorate cu flori sau tot felul de forme impresionante. Înființat inițial în vremea lui Napoleon, cimitirul Pere Lachaise a fost la fel de obscur ca multe altele, până când directorii săi au inițiat o adevărată campanie publicitară care a culminat cu faptul că au pretins că rămășițele lui Moliere și La Fontaine se găsesc aici. Din acest moment tot mai multe persoane și-au dorit să ajungă aici după moarte.

Cimitirul Montparnasse a fost creat la începutul secolului al XIX-lea, în partea de sud a capitalei. Terenul a fost cândva ocupat de trei ferme vechi, dar în secolul al XVII-lea acest teren a devenit necropolă privată religioasă. Prima înmormântare a avut loc pe 25 iulie 1824. Numele i-a fost dat de studenții care treceau pe lângă el, în drum spre diverse distracții, și care au apelat la termenul Parnassus, nume care desemna un munte din legenda lui Orfeu. Este locul unde se găsesc mormintele unor mari personalități: Evariste Galois, Guy de Maupassant, Charles Baudelaire, Simone de Beauvoir, Serge Gainsbourg, Samuel Beckett, Mireille Darc, Pierre Larousse, Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Eugene Ionesco, Tristan Tzara și alții.

Cimitirul Montmartre

Place de la Concorde este cea mai mare piață publică din Paris și separă grădinile Tuileries de bulevardul Champs-Elysees. Inițial a fost numită Piața Ludovic al XV-lea și în mijlocul său a fost amplasată o statuie ecvestră a acestuia. Construcția pieței, ce are forma unui octogon, a început în anul 1754 și a fost terminată în 1763. O perioadă după construcția sa, piața a servit ca loc de întâlnire pentru participanții la cea mai sângeroasă revoluție din istoria Frantei. După ce revoluționarii au ajuns la putere, au redenumit-o Piața Revoluției și au înlocuit statuia regelui Ludovic al XV-lea cu o ghilotină. Între 1793 și 1795, peste 1300 de oameni au fost decapitați, inclusiv Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta, Danton și Robespierre. Numele de Place de la Concorde simbolizează sfârșitul unei ere a suferinței și speranța pentru un viitor mai bun.

Cei care preferă plimbările o pot face prin: Bulevardul Champs-Elysees, Rue de Rivoli, Place de la Concorde - fosta Place de la Revolution. locul unde se afla ghilotina în timpul Revoluției Franceze din 1789, Place de la Bastille - locul unde în trecut se afla închisoarea Bastillei.

Champs Elysee

Unul dintre simbolurile orașului Paris este chiar râul Sena care se întinde pe mai bine de șapte sute de kilometri în total. Această apă trece chiar prin inima orașului, împărțindu-l în două zone. După ce trupul Ioanei d'Arc a fost ars în anul 1431, cenușa ei a fost aruncată în Sena, deși foarte mulți s-au împotrivit acestui lucru. În Paris, peste Sena trec 37 de poduri. Pont Neuf este cel mai vechi pod în picioare peste râul Sena din Paris. În anul 1578, regele Henric III și regina mamă Caterina de Medicis puneau piatra de temelie a Pont Neuf, faimosul pod din centrul Parisului. Chiar dacă piatra de temelie a fost pusă în 31 mai 1578, abia în 1607 podul a fost inaugurat oficial de către Henric al IV-lea, care a și botezat podul, Pont Neuf. După moartea sa, o statuie ecvestră a Regelui Henric al IV-lea a fost ridicată la mijlocul podului. Această statuie a fost dărâmată și topită în timpul Revoluției Franceze, dar a fost înlocuită cu o copie fidelă în anul 1818.

Unul dintre elementele care au asigurat succesul cabaretului a fost cancanul. Inspirat de quadrille, cancanul era un dans vesel, foarte ritmat și aproape indecent, căci tinerele dansatoare își ridicau fustele, spre entuziasmul publicului masculin. Dansatoare faimoase precum la Goulue, Avril, la Mome Fromage, Grille d'Egout sau Nini Pattes en l'Air, atrăgeau un public numeros. Moulin Rouge atrăgea foarte mulți artiști, între care Toulouse-Lautrec a fost poate cel mai legat de cabaret. Posterele și picturile sale expuse aici au asigurat faima internațională a locului.

Luând în considerare dorința mai multor utilizatori, de aici vom pleca în excursie la Barcelona, unde vom descoperi multe alte lucruri interesante.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu