Cu Maid în Corsica

Aeroporturile din Corsica - Ajaccio, Bastia, Calvi și Figari

Corsica este separată de continent prin Marea Ligurică și de Sardinia la sud prin Strâmtoarea Bonifacio. Este a 3 a insulă ca mărime din Marea Mediterană (după Sicilia și Sardinia), cu peisaje dramatice, pe alocuri sălbatice, nemaiîntâlnite nicăieri în Mediterana. Corsica se apropie mai mult de Italia, decât de Franța, atât geografic, cât și cultural. Insula mai este denumită și "mica Italie din Franța", "L'Ile de Beaute - Insula Frumuseții", cum o numesc francezii sau "Kalliste - Cea mai frumoasă" - cum i-au zis grecii, unii dintre primii colonizatori. Despre Corsica, Antoine de Saint-Exupery spunea "Privirea-mi era captată de golfurile magnifice ornamentate cu agat, de plajele mieroase, de golfulețele ascunse, de munții înzăpeziți, pădurile misterioase, de fluxul nebun al apelor și cascadelor".

Relief Corsica

Originea numelui Corsica se pare că vine de la triburile Corsi care populau insula. Pentru grecii antici era cunoscută sub numele de Kalliste, Corsis, Cyrnos, Cernealis, sau Cirne. Ultimele trei variații derivă din cel mai vechi nume grecesc al insulei, "Seirinoussai", însemnând Sirenele, - aceleași Sirene menționate în Odiseea lui Homer. Insula a fost ocupată continuu, din epoca mezolitică, de greci și romani, iar de peste 250 de ani este pământ francez. Numeroasele puteri care au cucerit Corsica au condus-o fără o atenție deosebită pentru oamenii sau prosperitatea ei. A fost adesea neglijată, considerată o zonă înapoiată din Mediterana și tratată cu indiferență. Istoria sa variată a lăsat, totuși, o sumedenie de comori, inclusiv situri arheologice megalitice, cetăți și orașe pitorești, delicii gastronomice și o bogată identitate culturală. Situl arheologic megalitic din Filitosa atestă prezența așezărilor în Corsica cu cel puțin 8.000 de ani în urmă.

Morminte etrusce în Corsica

Potrivit lui Herodotos, un grup de coloniști din Phokaia s-a stabilit pe insulă cu aproximativ douăzeci de ani înainte de campaniile desfășurate de regele persan Cyrus, împotriva orașelor grecești Ionia, cu alte cuvinte între 565-560 î.Hr. Lor li s-au alăturat, în jurul anilor 545-540î.Hr., o parte din populația asociată Phokaia. Extinzându-și astfel zona lor de influență și rețelele lor comerciale, etruscii au intrat în conflict cu grecii care, din sec. VIII î.e.n. s-au instalat în Mediterana centrală și occidentală. Concurența acerbă a dus, în cele din urmă, la bătălia de la Alalia, din 535 î.e.n., numită și bătălia din Marea Sardigniei, care a avut loc în largul Corsicii (probabil către actualul Bonifacio). Etruscii, aliați cu cartaginezii, au stopat pătrunderea coloniștilor greci în Mediterana Occidentală iar Corsica și Sardinia au rămas în sfera de influență etrusco-cartagineză.

Ruine romane - Aleria - Corsica

În anul 430 d.Hr., cu Imperiul Roman în declin final, vandalii atacă și preiau insula. În 1077, după ani de anarhie, de lupte între familia nobilă a insulei și războaiele dintre genovezi și pisani, Pepin cel Scurt, regele Franței, dă Corsica Statelor Papale. În 1090 Papa acordă administrarea Corsicii republicii din Pisa și astfel încep aproape două secole de influență toscană, ale cărei efecte încă mai supraviețuiesc astăzi în limbă, hrană și mod de viață. Din 1284 începe în Corsica influența genoveză. Corsica a apartinut Republicii Genova timp de aproape 500 sute de ani (1284-1768).

Europa după Tratatul de la Versailles - 1768

Din punct de vedere administrativ, Corsica este una din cele 18 regiuni administrative ale Franței cu o autonomie sporită. Istoria a început să se înfierbante din nou după 1975, când guvernul francez le-a oferit corsicanilor un răspuns neadecvat la problemele existente (Corsica era cea mai săracă regiune franceză, iar situația s-a degradat în urma războiului din Algeria, din 1962, când zeci de mii de francezi repatriați s-au instalat aici). Majoritatea populației locale, deși este în favoarea creșterii puterii teritoriale, nu agreează ideea independenței totale față de statul francez. Nici francezii nu ar accepta ca locul unde s-a născut Napoleon, în 1769, să nu mai fie teritoriu francez. Cât despre Napoleon, nu este în mod deosebit iubit de corsicani, fiind văzut de aceștia, mai degrabă, ca un trădător care s-a dat de partea dușmanului.

Universitatea Pasquale Paoli - Corsica

Capul de maur este binecunoscuta emblemă a insulei. Figura a fost împrumutată de pe steagul regelui Aragonului, ajuns și el stăpân, odată, peste aceste pământuri, care a vrut să păstreze vie amintirea victoriilor asupra păgânilor. Adoptată, oficial, de republica lui Pasquale Paoli, interzisă sub dominația franceză, a devenit în zilele noastre drapelul regional. Astăzi, la fel ca pe vremea efemerei independențe, maurul are ochii neacoperiți, dar imaginea inițială, adoptată și de patrioții corsicani care luptau împotriva dominației străine, avea banda albă deasupra ochilor.

Corsica - Insula Frumuseții (Ile de beaute)

Ajaccio, capitala regională a insulei, a fost fondată de genovezi în jurul anului 1492. Este așezată în partea de vest a insulei, într-un golf de o frumusețe răpitoare. Orașul are o locație maiestuoasă pe litoral, cu vârfuri de munte înzăpezite, în depărtare, și plaje nisipoase, în apropiere. Este cel mai mare oraș al Corsicii, dar încă se bucură de un mod relaxat de viață, iar frumusețea naturală a orașului încântă vizitatorii.

Ajaccio - capitala regională a Corsicăi

Personalitatea marcantă de al cărui nume se leagă istoria insulei este Napoleon însuși. El s-a născut în 1769 la Ajaccio, iar casa în care s-a născut este azi o atracție importantă pentru vizitatori. Chiar dacă nu ai ști acest lucru și vei ajunge în Ajaccio, peste tot sunt atâtea lucruri care îți vor aminti la tot pasul de Napoleon, începând cu mulțimea statuilor prezente în cele mai importante locuri, până la denumirea străzilor, a magazinelor sau chiar modelul în formă de coroană de împărat a corpurilor de iluminat de pe stradă.

Maison Bonaparte - Casa unde s-a născut Napoleon Bonaparte la 15 august 1769

Cathedrale de l'Assomption de Sainte-Marie are hramul în 15 august, la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când era și ziua de naștere a lui Napoleon Bonaparte, care a fost botezat în acest lăcaș de cult. Este o biserică veche, construită din secolul al XVI lea, în stil baroc, care adăpostește câteva picturi importante, semnate de Tinoretto și Delacroix. A fost construită de către arhitectul Giacomo della Porta. Clădirea arată foarte bine și în apropiere, în parcul din fața ei, se află așezată, ca ornament, o barcă simplă de pescar.

Statuia lui Napoleon din Piazza Foch - Ajaccio

La Palais Fesch (Musee des Beaux-Arts) există o galerie dedicată lui Napoleon. Muzeul Fesh se află pe pe Rue Cardinal Fesch. Acest cardinal era nimeni altul decât unchiul eroului francez, Napoleon Bonaparte, fratele mamei sale, a cărui statuie se află în fața muzeului. Galeria conține amintiri ale familiei Bonaparte, inclusiv imagini și o colecție de ordine și medalii. Muzeul este amenajat pe două etaje ale unei case vechi și cuprinde o colecție privată de opere de artă, a Cardinalului Fesch, semnate de Tizian sau Botticelli. Este un muzeu de artă, colecțiile de picturi datând din secolele XIV-XIX și este al doilea muzeu, după Luvru, care conține atâtea opere ale artiștilor italieni.

Capela Imperială a Palais Fesch - aici se află osemintele familiei Bonaparte

Citadella este așezată la malul marii, nu departe de port. La sfârșitul secolului al XV-lea, genovezii, dornici să-și consolideze poziția dominantă în partea de sud a insulei Corsica, au decis să reconstruiască orașul Ajaccio, care decăazuse începând cu secolul al VIII-lea. Construcția cetății a început în anul 1492, când vechiul oraș este abandonat, din cauza vulnerabilității sale crescute la atacurile barbarilor și a epidemiilor din acea vreme. Pentru a realiza planurile noii cetăți este trimis de la Genova arhitectul milanez Cristoforo de Gandino. La început a fost construit doar un castel pe stâncile Capo di Bollo, iar în anul 1502 au fost construite în jurul acestuia ziduri de apărare. Fortificațiile cetății se întind astăzi în jurul străzilor Forcioli-Conti, San Carlo și Bonaparte. Cetatea nu poate fi vizitată de către turiști, deoarece în momentul de față aceasta aparține armatei.

Citadella - Ajaccio

Portul este un furnicar, mai tot timpul vin și pleacă o mulțime de fery-boaturi care fac legătura cu Italia și Franța. Și navele de croazieră au oprire în Ajaccio, mai ales că portul este în apropierea centrului vechi al orașului, nefiind necesar să folosești până în oraș nici un mijloc de transport. Dacă vrei să te plimbi cu barca, acest lucru se rezolva ușor din port. Din largul mării imaginea portului și a orașului este una spectaculoasă, cu mulțimea de ambarcațiuni ancorate la mal și cu dealurile împădurite care se află în fundal. Este al doilea port ca mărime, după cel din Bastia.

Piața De Gaulle - Ajaccio - statuia împăratului Napoleon Bonaparte

Corsica nu are multe locații urbane majore, dar Bonifacio, situat pe vârful cel mai sudic al insulei, este o combinație minunată între locația uimitoare a portului, orașul de pe coline și multă, foarte multă istorie.

Bonifacio - cel mai vechi oraș din Corsica

Ridicat pe o stâncă de calcar, la aproximativ 60 m deasupra nivelului mării, orășelul este de o frumusețe rară, este fascinant, captivant și maiestuos, unul din acele locuri care lasă urme de neșters în amintirile vizitatorilor.

Bonifacio - cel mai vechi oraș din Corsica

Orașul vechi - Haute Ville - are acel farmec tipic medieval: străzi înguste, pavate, piețe pitoresti și case înalte, alei ce se termină brusc și îți apare în fața ochilor marea; mici capele, biserici, locuri preistorice, apeducte și cisterne romane. În perioadele de asediu, apeducturile erau folosite pentru a colecta apa de ploaie în Cisterna, rezervația de apă potabilă.

Poarta Genovei, intrarea veche a cetății fortificate de genovezi, folosește un sistem de greutăți și scripeți instalate în 1598

Cetatea de secol 9, care până nu demult a fost cartierul general al Legiunii Străine, este un veritabil muzeu în aer liber. În interiorul bastionului sunt reconstruite episoade din viața orașului, din Evul Mediu până în secolul 19. În Grădina Vestigiilor se găsesc ruine de fortificații din secolul 13, biserica Santa Maria Maggiore și turnul ei înalt, casa Podesta - sediul administrației în timpul ocupației genoveze, casa în care a stat Carol Quintul la întoarcerea din Alger și casa strămoșilor lui Napoleon Bonaparte în care și el a locuit pentru o scurtă perioada, Loggia - arcadele unde guvernul local avea întâlnirile publice, mica capelă Saint Roch ce a fost construită în locul unde a murit ultima victimă a ciumei care a decimat orașul, în 1528.

Scara Regelui Aragonului

Întins la soare, între bastioanele de piatră galbenă ale citadelei de secol 15, orașul Calvi pare cumva mai apropiat de una dintre locațiile celebre și sofisticate de pe Riviera Franceză, decât de un oraș-port istoric din Insula Corsica. Important centru comercial încă din Antichitate, de pe vremea romanilor, orașul-port Calvi își trage numele de la Calvus - stânca uriașă și lipsită de vegetație care face astăzi parte dintre importantele obiective turistice ale locului. Unii istorici și cercetători susțin că acest oraș corsican a fost de fapt locul de naștere al faimosului Cristofor Columb, care s-ar fi născut aici în timpul ocupației genoveze a orașului. Cercetătorii își bazează supozițiile pe ruinele casei în care a trăit marele explorator, ruine care pot fi vizitate și astăzi în centrul vechi al orașului situat în citadelă, fiind de altfel marcate cu o placă memorială.

Les Calanques de Piana - stațiunea Porto

Bastia, portul principal al insulei Corsica, se află în nord estul insulei, la baza Cap Corse. Fondată de genovezi în 1380 și protejată de un bastion puternic, Bastia a fost capitala Corsicii până în 1811, când Napoleon a relocat capitala la locul său de naștere, Ajaccio. Orașul are un port vechi pitoresc și un oraș vechi ciudat, care era vechiul sat de pescuit, Terra Vecchia, cu un labirint de benzi înguste și case bine împachetate. În secolul al XVI-lea Catedrala Saint-Jean-Baptiste domina Place de l'Hotel-de-Ville.

"Parc Naturel Regionale de Corse"

În satele de aici veți da peste corsicani care vorbesc dialectul lor și au menținut tradițiile și cultura corsicană autentică. Atunci când alegi un loc de cazare, renunță la hotelurile simple în favoarea unei ferme care, deși are mai puține camere, oferă musafirilor o experiență de neuitat în zona rurală.

Din cei aproximativ 1000 km de coastă, cât are Corsica, o treime sunt plaje

Bucătaria corsicană este formată dintr-un amestec între preparatele tradiționale franțuzești și italiene. Corsicanii pun accentul pe produsele naturale, fără aditivi chimici și pe alimentele bogate în proteine și lipide. Gastronomia corsicană se bazează pe castane, brânzeturi, pește, fructe de mare, până la diferite tipuri de carne. Cele mai cunoscute specialități sunt următoarele: aziminu, coppa, lonzo, friptură de mistreț, figatelli (cârnați din ficat) și produse obținute din făină de castane.

Specialități corsicane preparate din carne de porc sau mistreț

Trebuie să încerci și brocciu - un tip de brânză de oaie, preparată din zer, gen ricotta sau urdă - care se folosește în toate modurile posibile, de la aperitiv, omlete, paste, sau coaptă cu legume, până la deserturi și gogoși; tommette de chevre - o brânză de capră cu aromă intensă; niulincu - brânză moale, cremoasă, specifică centrului insulei; corsu vecchiu - o brânză nepasteurizată, îmbrăcată într-o crustă gri, dură, cu ușor gust de nuci și aromă de ierburi.

Soiuri de vinuri din Corsica

Corsica este faimoasă pentru castanele sale. Castanele sunt folosite intens în bucătăria corsicană, pentru că au o tradiție veche în insulă. În timpul dominației genoveze pădurile de castane au fost plantate în interiorul Corsicii ca o alternativă la cereale, care erau greu de cultivat. Ele sunt bogate în calorii, pot fi uscate și măcinate, iar din făina obținută se prepară o gamă largă de prăjituri. Castanele se cultivă în partea nordică a insulei și sunt folosite foarte mult în bucătărie. Există pastă tartinabilă de castane, înghețată de castane, un soi de bere realizată din făină de castane sau supă de castane.

Sant'Andrea di Bozio - locul unde a avut loc renașterea muzicii corsicane

Corsica este o insulă de o frumusețe pură, sălbatică, nealterată de turismul de masă. Luptele separatiste violente și dispretul față de intervenția străină - inclusiv franceză, ori mai bine zis "mai ales franceză" - au făcut ca insula să se dezvolte abia de curând ca destinație turistică. Peisajele sale, monumentele și plajele sale paradisiace, fac din ea o destinație ideală pentru plimbare, destindere și descoperirea unui patrimoniu și a unor tradiții milenare.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu