Cu Maid în Creta

Aeroportul Internațional Heraklion "Nikos Kazantzakis"

Situată la granița a trei continente Europa, Asia și Africa, Creta este cea mai sudică insulă grecească la Marea Egee. Insula separă Marea Egee de Marea Libiană, mărcând granița dintre Europa și Africa. Se află la 100 km de Peloponez, la 175 km de Turcia si 800 de km de nordul Africii. Constituind una din provinciile Greciei, la rândul ei, provincia Creta cuprinde următoarele 4 prefecturi: Chania, Heraklion, Lasithi și Rethymno. Cu o suprafață de 8.400 kmp, Creta este cea mai mare insulă din Grecia și a cincea ca mărime din Marea Mediterană. Capitala insulară este Heraklion.

Insula Creta

Începuturile istoriei Cretei sunt o combinație de realitate și mitologie. Legenda spune că insula Creta este locul de naștere al lui Zeus, "Tatăl tuturor zeilor și oamenilor". Mama lui Zeus, Rhea, a venit în Creta, cu ajutorul lui Gaia și Uranus, pentru că se temea de Cronos, tatăl lui Zeus, acesta obișnuind să își înghită copiii, pentru ca aceștia să nu-i poată lua puterea. Zeus s-ar fi născut în peștera "Diktaion Andron", pe platoul Lasithi din estul insulei, și a fost crescut de nimfe. După o luptă crâncenă cu Cronos, Zeus a devenit părintele tuturor zeilor.

Zeus și Europa

Minoienii au fost prima civilizație europeană, iar numele lor vine de la Minos, regele mitic al regiunii Knossos (astăzi Heraklion). Creta este locul unde civilizația minoică a înflorit și se crede că minoienii au fost primii care și-au adus contribuția la crearea Greciei clasice. Primele palate au fost construite în Creta în jurul anului 2000 î.Hr., în Knossos, Phaistos, Malia și Zakros, dar au fost distruse de un cutremur în 1700 î.Hr. și reconstruite după aceea. În acea perioadă, influența culturală a popoarelor care au intrat în contact cu minoanii a dus, într-un final, la nașterea a ceea ce istoricii denumesc "prima civilizație aristocrată a Europei".

Palatul minoic de la Knossos

Datorită poziționării în mijlocul insulei, Knossos (Heraklionul de astăzi) controla viața economică și politică. Principalele activități precum agricultura și olăritul au contribuit la înflorirea economiei insulei. Operele de artă create de locuitorii din Knossos erau exportate în Egipt, Phoenicia și Siria, iar vasele minoiene au fost descoperite peste tot în estul Mediteranei.

Rămășițe orașului doric de la Prinias

Insula a fost exploatată de pirații din Celicia, care au dominat partea estică a mării Mediterane și au marșat împotriva orașului roman Ostia, în secolul al II-lea î.Hr. Romanii au folosit acest lucru ca pretext pentru a se implica în viața politică a Cretei. După expediția eșuată, în 71 î.Hr., a lui Marc Antoniu, în anul 67 î.Hr. armatele romane ale lui Pompei, sub comanda generalului Quintus Caecilius Metellus, au cucerit insula, după doi ani de asediu.

Biserica Agios Titos

După căderea și divizarea imperiului roman, Creta a intrat sub dominația Bizanțului (sub conducerea împăratului Teodosiu cel Mare), pentru două perioade, întrerupte de o dominație islamică între anii 820-960. Sub dominația Bizanțului, Gortyna a fost centrul administrativ și religios al insulei. A doua perioadă bizantină a început după recucerirea ei în 960 și a durat până când Basileul Alexios al IV-lea Angelos a cedat-o Papei de la Roma pentru a o folosi ca bază de ieșire pentru cruciade.

Bazilica Sfântul Marcu din Heraklion

Creta a fost ocupată apoi de turci, care au stăpânit Creta peste 220 de ani. În timpul ocupației germane din al doilea Război Mondial, cretanii au luptat pentru libertate și la 20 mai 1941 s-a declanșat bătălia pentru Creta, cea mai mare invazie aeriană din istorie, inițiată de Germania nazistă și botezată "Operațiunea Mercur". Acest eveniment dramatic a rămas extrem de important și pentru cretanii din zilele noastre, iar astăzi toți bărbații de pe insulă poartă mustață în amintirea bravilor eroi locali ai acelor zile de foc. Marile Puteri (Anglia, Franța și Rusia) au recunoscut autonomia "Statului Creta" sub conducerea Prințului George al Greciei.

Obiective turistice Creta

Școala Cretană de Artă a luat naștere combinând stilul tradițional bizantin cu cel renascentist. Școala Cretană, ca reprezentantă de seamă a artei bizantine, s-a dezvoltat după secolul al X-lea și a ajuns la apogeu între secolele XV-XVII. Ea este reprezentată de artiști precum Michail Damaskinos, Klontzas, Ioannis Kornaros și Domenico Theotokopoulos, cunoscut și sub numele de El Greco.

Orașul Heraklion

Între 1900-1931 arheologul englez Sir Arthur Evans a efectuat săpături arheologice în apropiere de Heraklion (5 km sud-est de oraș). Datorită lui a ieșit la lumina zilei una dintre cele mai vizitate descoperiri arheologice din ziua de astăzi: palatul Minoian de la Knossos, principalul site arheologic al Cretei, construit în jurul anilor 1500 î.Hr. de regele Minos și având peste 1.300 de încăperi, depozite de grâne și ulei și un sistem complex de alimentare cu apă. Sir Arthur a cheltuit peste 250.000 de lire sterline pentru reconstrucția palatului, reconstrucție care a durat aproape 35 de ani, dar pe care cei mai mulți experți o contestă. Lucrările de reconstrucție s-au bazat pe vechi imagini ale palatului găsite pe frescele minoice locale. Tronul regelui Minos, cu scaun din alabastru, este primul tron cunoscut până acum în Europa, datând de la 1750 Î.Hr.

Fortăreața Koules - cetate venețiană

Tot la Heraklion s-a născut Nikos Kazantzakis, cel mai mare scriitor grec modern, și autorul capodoperelor literare "Zorba Grecul" și "Raport catre El Greco" - acesta din urmă un omagiu adus atât copilăriei și tinereții sale cretane, cât și o evocare a celui mai mare pictor grec, Domenikos Theotokopoulos, cunoscut sub pseudonimul El Greco. Acest mare artist și-a trăit ultima parte a vieții la curtea regelui spaniol Filip al II-lea.

Mănăstirea Sfânta Irina

Rethymno este unul dintre cele mai pitorești orașe cretane, unde puteți vedea un port șarmant și o fortăreață venețiană. Cartierul venețiano-otoman este un amestec de străduțe înguste, căsuțe cu balcoane de lemn și monumente ornamentate în stil venețian, dar și minarete care dau un aer oriental.

Cheile Samariei

Merită vizitat și Chania, un orășel pitoresc de pe coasta de nord-vest a insulei, păstrând încă vii urmele stăpânirii venețienilor și cele ale otomanilor. Localitatea, cu frumoase porturi pe malul mării, vă așteaptă să o descoperiți cu case vechi, dar îngrijite, cu minarete, biserici vechi, castele și fortărețe venetiene. În cartierul venețian, străduțele dispuse ca o pânză de păianjen dezordonată vă conduc inevitabil în portul magnific. Fosta moschee din port e proeminentă. Celelalte rămășițe de pe vremea ocupației turcești dau orașului un farmec exotic aparte.

Plajele din Creta

Pe micuța plajă liniștită, Stavros (cruce în greacă) s-a filmat în 1964 celebra scenă a dansului sirtaki, cu Antony Quinn în rolul lui ZORBA. Devenit un dans ritualic la fiecare nuntă din Grecia, se spune că sirtaki a fost inventat chiar pe platourile de filmare ale acestui film. Poveștile locale spun că actorul s-a simțit inspirat să danseze frenetic, din cauza unui accident suferit la gleznă, iar pentru a face față durerii a improvizat mișcări, evitând piciorul cu probleme. Dansul a rămas în obiceiurile grecești, păstrat pas cu pas, ba chiar se practică la fiecare eveniment special.

Orașul-port Agios Nikolaos

Dansuri tradiționale grecești

Creta are și tradiții nealterate și o cultură puternică, care au influențat toată zona Mediteranei, iar petrecerile cu bouzouki sau cu lira cretană, animate de dansuri tradiționale, de mâncare și băutură bună, nu ar trebui ocolite pentru că îți oferă posibilitatea de a "face cunoștință" cu spiritul mândru al cretanilor. Alături de popoarele din Caucaz, de locuitorii Văii Hunza și de cei ai Insulei Okinawa, cretanii fac parte dintre grupurile umane cu cea mai mare longevitate de pe planetă.

Nu poți părăsi insula fără să te oprești într-o tavernă unde poți savura preparatele delicioase, sănătoase și naturale din bucătăria tradițională cretană, precum souvlaki (kebab grecesc), zousotsakia (chifteluțe după o rețetă locală din Lefka Ori), moussaka cretană (vinete, cartofi, carne de vită și fructe de mare) sau stifado (tocaniță de miel cu ierburi aromate) - toate gătite în ulei de măsline. Trebuie adăugat că insula lui Zeus este cel mai mare producător de ulei de măsline din Grecia, iar în Creta se găsește cel mai bun și calitativ ulei de măsline din lumea întreagă.

Ținând cont de dorința celor care vor să meargă în excursie cu mine, de aici vom merge mai departe în Malta.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu