Cu Maid în Santorini

Plecând din Atena, am aterizat pe aeroportul Santorini (Thira), situat în nordul satului Kamari, unul dintre puținele aeroporturi mari din Insulele Ciclade. Aeroportul este dedicat atât zborurilor civile, cât și celor militare. Transportul între aeroport și oraș este asigurat permanent de autobuze și taxiuri. Santorini are și două porturi, unul la Fira și celălalt la Athinios. De la Atena la Santorini, o cursă cu feribotul normal durează nouă ore, iar cu feribotul rapid, șapte ore.

Santorini - Ancient Thira

Conform legendelor, în drumul lor către Lâna de Aur, argonauții au ajuns în locul în care astăzi se află Insula Santorini. Unul dintre conducătorii acestora, cunoscut cu numele de Euphemus, își dorea să întemeieze o familie în acele locuri. Legendele spun că acesta a reușit acest lucru datorită instrucțiunilor primite de la o nimfă care i-a spus că, pentru a-și îndeplini visul, trebuie să arunce în mare un bulgăre de pământ adus de pe Anaphe. Acesta a urmat întocmai instrucțiunile primite, iar a doua zi a descoperit o insulă care se ridicase peste noapte din apa mării.

Santorini island group

Începând, aproximativ, cu anul 2500 î.Hr., Santorini a fost un important centru comercial și cultural al civilizației minoice, un oraș-stat independent și puternic care nu s-a plecat niciodată în fața Cretei, insulă care în prima jumătate a mileniului II î.Hr. domina Marea Egee, făurind numeroase colonii. De reținut că Thira, în timpul civilzației Minoice a fost cea mai mare bază navală a Imperiului Minoic din Marea Mediterană. Herodot, în scrierile sale, preciza că insula era cunoscută în antichitate sub numele de Strongyli ("insula rotundă"), iar mai târziu, datorită frumuseții ei, a fost numită Kalliste ("cea mai frumoasă"), pentru ca ulterior să primească numele Thira.

Situl arheologic Akrotiri

Santorini, în forma actuală, a apărut în urma erupției vulcanului Thera care a îngropat în cenușă civilizația minoică, în urmă cu peste 3.600 de ani. Pe seama aceluiași cataclism este pusă și distrugerea unor părți importante din Creta, aflată la aproximativ 110 kilometri distanță, iar efectele asupra climatului nu s-au resimțit doar pe plan local, ci au acoperit o arie foarte largă, până în China și probabil Nordul Americii și Antarctica, iar forma bazinului Mării Mediteraneene a fost schimbată definitiv. Asupra datei la care s-a petrecut erupția, care a avut ca efect scufundarea în mare a părții centrale a insulei, încă există controverse, istoricii și arheologii reușind totuși s-o încadreze undeva între 1645 î.e.n și 1500 î.e.n., deși unii dau ca sigur anul 1456 î.Hr.

Specialiștii spun că erupția a fost atât de puternică încât a creat valuri uriașe, un tsunami gigantic lovind țărmurile insulelor din jur, inclusiv și cele ale Cretei, aflată la 70 de mile marine distanță. Timp de 900 de ani nimeni nu s-a încumetat să mai calce pe insulă, cu atât mai puțin să se stabilească acolo. Un loc prosper, cu o civilizație înfloritoare, ajunsese pustiu. Până ce au sosit aici dorienii din Sparta, iar conducătorul lor - Thiras, și-a dat numele insulei și orașului pe care l-a întemeiat și l-a ales drept capitală - Thira (sau Thera). Vestigiile acestuia se vizitează pe Mesa Vouno, muntele din sud-estul insulei - este situl arheologic Thira Antica.

Strat de lavă pietrificată

Insula a devenit cel mai important nod comecial, între Est și Vest, în secolul 9 înainte de Hristos. În secolul 5 î.Hr., în Războiul Peloponezian, orașul-stat Thira s-a aliat cu Sparta împotriva Atenei, apoi a devenit bază militară în expansiunea lui Alexandru cel Mare, către nordul Africii și Asia, iar câteva secole mai târziu a devenit colonie romană. Au trecut apoi pe aici francii și venețienii, care au anexat insula Ducatului de Naxos. De altfel, numele "Santorini" este una dintre moștenirile venețiene: ei sunt cei care i-au spus Insula Sfintei Irina, după numele unei vechi biserici - Agia Irini (Santa Irini) care se afla, pare-se, la Perissa. Între anii 1579 și 1821 a intrat sub ocupație otomană, iar în anul 1821 insula a participat la luptele pentru independența față de turci și în anul 1830 a devenit parte a Greciei, odată cu semnarea Protocolului de la Londra.

După ample studii geologice, în 1973 Dorothy Vitaliano a ajuns la concluzia că topografia Atlantis, descrisă de către Platon în dialogurile sale, a fost similară cu cea a insulei Thira. Platon povestește în două dintre faimoasele sale dialoguri, Tiamois și Critias, despre insula grandioasă, rafinată și ideală care se află dincolo de Coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), în preajma unui arhipelag de insule mai mici (probabil Cicladele de astăzi) și care a fost înghițită de ape întrucât cetatea erudită și înfloritoare de aici stârnise mânia zeilor. Frescele găsite în săpăturile din Akrotiri-Santorini, conduc la aceste rezultate.

În anul 1956, Santorini a primit o altă lovitură: pe data de 9 iulie - un cutremur de magnitudine 7,7 lovește Santorini, Amorgos și alte insule din jur. Au fost 12 minute în care aproximativ 300 de clădiri au fost complet distruse și mai mult de alte 1000 au suferit pagube, cele mai multe în Oia și Fira. Pierderile materiale au fost uriașe, dar, din fericire, doar 53 de oameni au murit. A fost unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate în Marea Egee. Acesta a lăsat în urma lui o insulă în ruine și disperare, o catastrofă economică și un exod al populației. Foarte mulți oameni au rămas fără case, fără micile afaceri și, cum ar fi costat prea mult repararea sau reconstrucția clădirilor avariate, mii de oameni au ales să părăsească Santorini.

Santorini găzduiește 13 sate, are doar 96 de kilometri pătrați și mai puțin de 14.000 de locuitori, dintre care 70% sunt femei, dar în fiecare vară este vizitată de peste jumătate de milion de turiști. Cerul de un albastru ireproșabil, casele de un alb orbitor, înălțate pe calderă (depresiune în formă de căldare, care se cască în urmă erupției unui vulcan), cu arhitectură cicladică și vedere minunată la mare, bisericile cu acoperiș albastru, apa turcoaz a mării, plajele colorate, alcătuiesc peisaje spectaculoase, menite să transforme vacanțele turiștilor în amintiri neprețuite de lungă durată.

Santorini - Caldera

În urma erupției vulcanice s-a format laguna Caldera ce măsoară aproximativ 12 pe 7 km și este adâncă de vreo 400 de metri. Apa are irizări de verde, bleu și albastru închis.

Fira - capitala insulei Santorini

Se spune că sunt pe toată insula circa 360 de biserici, câte una pentru fiecare zi din an. Se mai spune că pe vremuri, familiile mai înstărite, făceau câte o biserică cu ocazia unui eveniment fericit din viață sau dacă se vindecau după vreo boală "nevindecabilă" sau după vreo victorie purtată în urma unei bătălii. De altfel, se spune că Santorini este locul în care "sunt mai multe biserici decât case, mai mult vin decât apă, mai mulți măgari decât bărbați".

Catedrala Ortodoxă din Fira

Satul-castel Pyrgos, celebru pentru că are mai multe biserici (75) decât case, aflat la 8 km sud-est de Fira, este situat pe un loc fabulos, pe vârful unui deal, și afișează vederi panoramice incredibile ale insulei. Pyrgos a fost capitala insulei, până la începutul anilor 1800. Pyrgos este format din case tradiționale construite în jurul castelului venețian și străzi mici care urmează cursul natural al peisajului din jur. Casele sunt exemplul perfect de proiectare Cicladic și sunt în stare excelentă. Castelul Venețian este unul dintre cele cinci de pe insula Santorini și datează din secolul al 13-lea.

Mănăstirea Profetului Ilie

Alte localități de pe insula Santorini sunt: Oia, Emporia, Imerovigli, Kamari, Therasia. Oia (se pronunță Ia), cel mai mare punct de atracție de pe insulă, este cel mai faimos și frumos sat al insulei Santorini, cel ale cărui peisaje și apusuri divine se regăsesc pe majoritatea vederilor trimise din Santorini. Localitatea se află la 150 m deasupra nivelului mării, toate clădirile fiind construite pe panta calderei vulcanice.

Catedrala din Oia, Panagia Platsani

Akrotiri, replica grecească a orașului italian Pompei, este situat lângă faimoasa Red Beach, în partea de sud-est a insulei. Akrotiri, orașul antic care a fost acoperit de erupția vulcanului Thera, este astăzi una dintre cele mai importante atracții turistice și cel mai important sit arheologic din Santorini. Astazi, frumoasele fresce ale orașului antic Akrotiri pot fi văzute doar în Muzeul Național de Arheologie din Atena.

Vinul Assyrtiko

Deși Santorini este săracă în vegetație, insula are o tradiție, din vremuri antice, să cultive viața de vie. Vinul a fost produs aici din cele mai vechi timpuri, dar în Evul Mediu excelentul vin de Santorini a devenit celebru în toată lumea, sub influența Republicii Veneția. Sub influența venețiană, vinurile din Santorini au fost exportate pe scară largă în toată Mediterana și în Europa. Vinul a fost deosebit de apreciat pentru capacitatea sa de a rezista călătoriilor lungi pe mare datorită, în parte, dulceței și nivelului ridicat de alcool. Când Biserica Ortodoxă Rusă a adoptat vinul din Santorini drept vinul euharistic oficial al bisericii, otomanii au permis producătorilor insulei să facă comerț cu Rusia, chiar și în timpul războaielor frecvente dintre cele două imperii.

Vinul Nykteri

Strugurii mici din soiul Assyrtiko, culeși din viile pitice, dau unul dintre cele mai apreciate vinuri dulci din lume, Vinsanto (sau Visanto). Vinsanto este descendentul cel mai autentic al "passon oinon", așa cum erau denumite vinurile lăsate la soare, în antichitate. Pentru că în Evul Mediu, insula a fost numită Santo Erini, vinul a luat numele Vino Santo - Vinsanto, declarând astfel locul său de origine. Conform reglementărilor în vigoare, Vinsanto se produce numai din struguri culeși târziu, uscați la soare. Vinul trebuie să conțină minim 51 % Assyrtiko, restul de 49% putând fi oricare alt soi alb provenind de pe insulă, dar în principal se folosesc Athiri și Aidani. Iar după fermentare, trebuie să stea minim doi ani la maturare în lemn.

Plajele Perissa și Kamari

Pentru cei care caută locuri mai liniștite, insula oferă plaje "departe de ochii lumii" - Paradise, Cape Columbo sau Vourvoulou. Cea mai spectaculoasă dintre toate rămâne însă Red Beach, care încântă cu nisipurile în două culori, roșu și negru.

Vreme de secole, fala bărbaților de aici, semn al bogăției familiei din care făceau parte, era dată de numărul de măgări deținuți, singurele dobitoace îndeajuns de rezistente și altruiste încât să urce și să coboare, fără să crâcnească, muntele gol, de piatră seacă, pe o arșița de iad care ține de la răsăritul până la apusul soarelui, mai bine de jumătate de an.

Ținând seama de dorința majoritară a celor care vor să meargă în excursie cu mine, de aici vom merge mai departe în insula Mykonos.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu