După frica de moarte, bărbaţii se tem, aproape la fel de tare, de femei
De mii de ani se zice că bărbaţii sunt sexul tare, puternic. De mii de ani se zice că trăim într-o lume a bărbaţilor.
Bărbaţii sunt mai înalţi, au membrele mai lungi, sunt mai puternici şi au şi creierul mai mare decât cel al femeii
brunete (de creierul femeii blonde nici nu merită să mai vorbim). Cu toate acestea şi bărbaţii au un punct slab.
Punctul lor slab este femeia. Constient sau inconştient, ei simt acest lucru şi de aceea bărbaţii sunt morţi de frica
femeilor. Vorbind despre acest subiect, o femeie mi-a zis că acest lucru nu este valabil pentru toţi bărbăţii.
Ea a fost de părere că se tem de femei acei bărbaţi care stau mai prost la capitolul virilitate. Este interesant că nu
este deloc simplu ca să argumentăm cele enunţate în titlu. De ce, toată viaţa lor, bărbaţii încearcă să se pună bine cu
femeile şi mai ales cu femeia de lângă ei? Să încercăm să înşirăm mai jos câteva considerente în sprijinul teoriei
noastre. Din capul locului trebuie, însă, spus că la baza fricii, grijii, respectului şi iubirii bărbatului faţă de
femeie stă frica de moarte. Să argumentăm aceste opinii puţin surprinzătoare:
- cel mai important instinct determinat de frica de moarte este instinctul de reproducere. Cum ar putea săracii bărbaţi
să lase urme pe acest Pământ fără bunăvoinţa femeii de lângă ei? Un bărbat îşi permite să se certe şi cu mă-sa, dar nu
şi cu femeia de lângă el;
- următoarea cea mai importantă spaimă a bărbatului este frica de singurătate şi de tristeţe. Bărbatul ştie că poate
găsi compasiune şi înţelegere cel mai mult la persoana care îl cunoaşte cel mai bine şi cu care are cel mai fundamental
interes comun, şi anume conceperea, protejarea şi creşterea progeniturilor lor;
- bărbatul simte şi ştie că femeia a fost înzestrată de natură cu mult mai multe atuuri decât bărbatul: Dumnezeu şi-a
dat mai multă osteneală atunci când a făcut femeia, ea este mai rezistentă şi trăieşte cu 7 ani mai mult decât bărbatul.
Deciziile femeii, luate pe bază de fler, sunt întotdeauna mai bune decât deciziile bărbatului, luate pe bază de şcoală,
funcţii sau de inteligenţă. Orice bărbat nu are curajul să ia hotărâri majore fără să se consulte cu femeia lui;
- există numai ziua femeii; marii parfumieri, care toţi sunt bărbaţi, muncesc de zor ca să creeze esenţe pentru
bucuria femeilor; marii bijutieri, care toţi sunt bărbaţi, meşteresc bijuterii cu diamante pentru câştigarea bunăvoinţei
unei femei sau a unui loc în patul acesteia; poeţii, scriitorii şi compozitorii îşi dedică operele unei femei care
de multe ori este o prostituată (Beethoven a fost genial ca să-i fie simpatic Elisei, Eminescu a scris "Floare albastră"
ca să-l bage şi pe el puţin în seamă Veronica Micle);
- dacă o femeie dă SIDA sau hepatită la o sută de bărbaţi, nu-i reproşează nimeni nimic, dar dacă un bărbat, în lift îi
pune mâna pe fund unei femei deştepte, care are şi un avocat bun, se poate alege cu doi ani de închisoare cu executare;
- când este de murit în lupte, pe front, bărbaţii nu au curaj să le trimită pe femei;
- când se scufundă Titanicul, bărbaţii nu au curajul să se urce în bărcile de salvare, se urcă femeile;
- linguşelile neruşinate şi nefundamentate au fost inventate de bărbaţi pentru a se pune bine cu femeile ("Ce bine
arăţi astăzi!").
Bărbaţii muncesc de dimineaţa până seara ca să câştige bani cu care să plătească coaforul şi florile pentru a-şi omagia
tocul cui care le stă pe grumaz şi îi fereşte de apucăturile lui Onan.