Aşa cum am mai spus, pe 24 Februarie s-a anunţat că Italia este pe locul 3 în lume ca densitate de persoane infectate cu coronavirus. Mai apoi, după 2 zile, situaţia a fost şi mai gravă, Italia trecând pe locul 2 în lume. În acel moment România era într-o situaţie cu totul specială. Spitalele erau într-o situaţie cronică dezastruoasă şi aveam cea mai mică capacitate de tratare a celor infectaţi. În al doilea rând, România avea un sfert din populaţie rezidentă chiar în zonele cu roşu din Italia şi Spania. Chiar şi pe un cocoş prost l-ar fi dus mintea că, de frica morţii, foarte mulţi români din Diaspora se vor buluci toţi, dintr-o dată, să vină pe porţile de intrare, în România. Rezulta clar că imediat o conducere responsabilă a ţării ar fi luat 2 măsuri: declararea stării de urgenţă şi închiderea totală a graniţelor, în ambele sensuri, pentru persoane, nu şi pentru mărfuri. În loc de aceasta, timp de 10 zile, conducerea României a anunţat că nu avem nici un mort de coronavirus şi a reconstituit cu precizie, ca într-un film de Agatha Christie, toate mişcările şi vânturile unui nesimţit de italian pe care îl apucase dorul de rudele nevestei sale, descendentă directă din Traian care avusese o aventură de o noapte cu o soră sexy şi analfabetă a lui Decebal. Din păcate, trebuie să recunoaştem că foarte mulţi dintre români de două ori nu au avut scrupule. O dată când cei mai pregătiţi şi cei mai specialişti dintre noi au plecat din ţară, la mai bine, fără să stea pe gânduri, omorându-ne pe jumătate prin dezechilibrarea economiei ţării. A doua oară când aceiaşi români fără scrupule au considerat că le-ar fi mai bine dacă s-ar întoarce acasă, doldora de coronavirus, pentru a ne omorî definitiv. Este adevărat că românii din Diaspora, care doreau să vină neapărat în România, de frica morţii sau din cauză că nu mai aveau de lucru, trebuia, categoric, să aibă la dispoziţie o posibilitate de a se întoarce în ţară. Dar este la fel de adevărat că şi românii rămaşi acasă trebuie să aibă la dispoziţie o posibilitate de a rămâne în viaţă. Reîntoarcerea trebuia făcută corect şi fără a pune în pericol viaţa românilor de acasă. Trebuia să se întoarcă ritmic, câte puţini şi însoţiţi până la locul de carantină de către soldaţi înarmaţi. De asemenea, operatorii din armată, care i-au băgat în locul de carantinare, trebuia să le ia identitatea de pe actele originale, pentru a avea o evidenţă corectă şi completă a celor intraţi în ţară după închiderea graniţelor. O altă problemă gravă este că în general toate măsurile luate de preşedinte şi de Guvern, în această situaţie tragică în care se află ţara, arată în continuare o lipsă criminală de competenţă, de logică şi de responsabilitate. Din oră în oră unii se laudă la televizor cât de multe măsuri se iau pentru a trece cu bine această criză. Ni se promite că, cu siguranţă vom rămâne în viaţă dacă înlocuim îmbrăţişările cu amanta cu distanţa socială, dacă înlocuim munca cu telemunca, dacă înlocuim spălatul la cur, la baia săptămânală, cu spălatul pe mâini după ce am pus mâna pe clanţa metalică de la uşa de ieşire pe balcon. De fapt toate măsurile luate de conducători sunt din categoria sfaturilor, propunerilor, rugăminţilor insistente. Cea mai utilă şi radicală ni s-a părut măsura lui Iohannis care ne recomandă ca atunci când ne întâlnim cu cei dragi să nu ne mai dăm mâna, ci să atingem cu grijă, cu vârful bombeului ascuţit, turul găurit al pantalonului persoanei simpatizate. S-a luat, totuşi, şi o măsură foarte dură, pentru care, cu siguranţă, vom fi reclamaţi la CEDO, care i-a discriminat fără milă pe bieţii somnambuli. Aceştia nu mai au voie să se plimbe nestingheriţi pe străzi şi pe acoperişuri între orele 22 şi 6 dimineaţa.