De ce evreii şi arabii au scris, şi unii mai scriu şi acum, de la dreapta la stânga?

Cum ar arăta România astăzi dacă în Constituţia României, din 1866, introdusă de Carol I, acesta ar mai fi adăugat o condiţie obligatorie: principalele funcţii de conducere (preşedinte, premier, ministru, prefect, primarii oraşelor mari, şefii partidelor, parlamentarii) să fie acordate, nu politic ci, obligatoriu, unor persoane care au putut să dea un răspuns corect, fără să caute pe net, la întrebarea: "de ce arabii şi evreii scriu de la dreapta la stânga?".

Cu această completare la Constituţie, cu siguranţă, România ar fi arătat astăzi altfel. Bulgaria şi poate şi Ungaria ar fi fost mult în urma noastră. De asemenea, şi Dăncilă ar fi scris şi ar fi vorbit corect gramatical, sau nu ar mai fi fost premier şi şeful PSD-ului.

Niciodată nu vom şti dacă evreii sunt poporul ales pentru că scriau de la dreapta la stânga, sau scriau de la dreapta la stânga pentru că sunt poporul ales.

Din păcate ştim precis că românii nu vor termina niciodată Centura Bucureştiului, iar după alegerile Parlamentare tot PSD-ul va avea majoritatea în Parlament.

Să încercăm să explicăm de ce unele popoare au scris, de-a lungul istoriei, de la dreapta la stânga, iar unii oameni scriu şi astăzi aşa.

În istoria omenirii, pentru ca oamenii să poată comunica, au trebuit să fie parcurşi câţiva paşi, etape. Primul pas mare a fost atunci când oamenii au înţeles că unitatea de informaţie în comunicare este cuvântul. Pentru reprezentarea grafică a cuvântului, oamenii au folosit diverse procedee.

Primul, cel mai simplu şi cel mai natural procedeu, a fost desenul asociat unei noţiuni, cuvânt. Astfel s-a născut scrierea cu pictograme. Scrierea cu pictograme a existat în mai multe variante, în funcţie de civilizaţia care a utilizat-o: sumerienii, akkadienii....

Scrierea cu pictograme este foarte veche. Ea apare începând cu anul 30.000 î.Hr., dar cel mai frecvent utilizată a fost între anii 4.000-900 î.Hr..

Pictogramele erau un mod primitiv, foarte greoi de utilizat, pentru că aveau două dezavantaje:

Pe măsură ce modurile de scriere au evoluat, pictogramele, ca desene, au fost mult simplificate ca reprezentare grafică şi ca număr. Cu toate acestea, scrierea cu pictograme era greu de învăţat şi greu de utilizat.

Odată cu apariţia hârtiei de scris, inventată de fenicieni şi de chinezi, în jurul anului 900 î.Hr., s-a făcut un salt uriaş în modul de comunicare al oamenilor, prin scris.

Popoarele cele mai avansate în acele timpuri, fenicienii, evreii şi arabii, au inventat trei moduri noi de scriere, diferite (scrierea feniciană, scrierea arabă şi scrierea ebraică), dar toate trei bazate pe un principiu cu totul nou, şi anume scrierea alfabetică. Oamenii nu se mai foloseau de pictograme, care erau complexe şi multe, ci de 22 de semne simple, numite litere ale alfabetului.

Marea genialitate a fenicienilor (care erau popor semit, inclusiv evreii) şi a arabilor este că la fiecare sunet emis de corzile vocale ei au asociat câte un semn simplu, numit litera a alfabetului. Cu doar 22 de semne simple se puteau reprezenta, în scris, miliarde de idei.

Literele de alfabet aveau următoarele avantaje:

Am discutat cu ce simboluri au scris oamenii de-a lungul istoriei, acum să discutăm despre modul cum aşezau oamenii simbolurile pe un suport. Mulţi şi-au pus întrebarea de ce unele popoare scriu de la dreapta la stânga iar altele scriu de la stânga la dreapta. Răspunsul este foarte interesant.

Popoarele evoluate, civilizate, cu istorie lungă şi care scriu de mii de ani, scriu de la dreapta la stânga, pe când popoarele cu istorie scurtă, care scriu de puţin timp, şi uneori nici acum corect, scriu de la stânga la dreapta. De ce? Nu o să vă vină să credeţi. Păi, când scriau evreii şi arabii, acum 3000-4000 de ani, ei scriau cu două mâini, fiindcă ei scriau pe tăbliţe de argilă, pe plăci de piatră sau pe plăci funerare. Ei scriau, nu cu stilou Parker pe hârtie cretată, ci scriau cu ciocanul şi cu dalta. Ciocanul era ţinut obligatoriu în mâna dreaptă, cea în care ai forţă, pentru că cu ciocanul transmiteai energia. Dalta era ţinută în mâna stângă, căci cu ea transmiteai precizia (locul de gravat, săpat). Deoarece şi dalta trebuia să fie înclinată spre dreapta, spre a fi lovită de ciocanul din dreapta, şi pentru ca şi suprafaţa pe care se grava să fie mereu vizibilă, era obligatoriu ca literele să se înşire de la dreapta spre stânga.

Datorită apariţiei hârtiei de scris (anul 900 î.Hr.) deodată, oamenii nu au mai scris cu două mâini, ci au început să scrie cu o singură mână. Scribii, în mâna dreaptă, nu mai ţineau ciocanul, ci pana de gâscă. Pana de gâscă era înmuiată în macerat de albăstrele sau în lapte de negru de fum. Acum se scria cu un lichid care trebuia să se usuce pe măsură ce se scria. Se scria cu mâna dreaptă, care trebuia să se poată odihni pe suportul de scris, pe o suprafaţă încă nescrisă, pentru a nu se întinde cerneala. Acest lucru nu era posibil decât dacă scribul avansa cu scrisul de la stânga la dreapta, deoarece numai atunci mâna care este mereu la dreapta tocului se sprijină pe o suprafaţă încă nescrisă.

Cu gândul la faptul că străbunicii ei nu scriau de la dreapta la stânga, nici acum 4000 de ani şi nici acum 3000 de ani, şi din cauză că acum are mai mult timp liber, nemaifiind premier şi nici şefă de partid, Dăncilă a făcut un curs rapid de scris şi citit corect gramatical. Dar, ghinion, abia la terminarea cursului, când a învăţat şi ea, în sfârşit, să scrie corect, şi-a dat seama că lumea nu mai scrie deloc, ci îşi plimbă degetul pe dreptunghiul de sticlă al smartphone-ului.