Moartea, stăpânul vieţii

Cele 7 componente ale personalităţii umane sunt:

  1. cunoaşterea, inteligenţa, creaţia, lumina;
  2. iubirea, mila;
  3. impulsul sexual;
  4. impulsul criminal;
  5. anxietatea, teama;
  6. depresia, melancolia;
  7. speranţa, optimismul, încrederea în sine, narcisismul.

Personalitatea fiecărui individ este un punct în spaţiu cartezian, cu 7 dimensiuni. Un om este diferit de altul fiindcă este mai mult sau mai puţin inteligent, mai mult sau mai puţin milos, mai mult sau mai puţin libidinos s.a.m.d.. Surprinzător, toate cele 7 componente sunt manifestări ale aceleaşi prezenţe care este alături de noi pe tot parcursul vieţii noastre: MOARTEA.

Moartea este motorul vieţii. Oamenii trăiesc şi evoluează în grabă şi cu disperare, mânaţi de la spate de omniprezenta frică de moarte. Frica de moarte a născut religiile şi a zidit bisericile şi catedralele, care mai de care mai înalte, mai încăpătoare şi mai bogate. În toate religiile, propovăduitorii, după ce ne-au luat banul, ne îmbată cu aghiazmă rece şi ne afumă cu tămâie bolborosind aceeaşi abureală convenabilă şi liniştitoare: VIAŢA VEŞNICĂ.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi dat din belşug viaţă, cât am fi vrut-o noi, oamenii ar fi fost proşti, puturoşi şi Pământul ar fi puţit îngrozitor de la oamenii care nu s-ar mai fi spălat înainte de vizita la medic, care să le mai prelungească puţin viaţa.

Să explicăm puţin această teorie nebună, surprinzătoare, conform căreia arhitectul şi modelatorul VIEŢII ar fi tocmai MOARTEA.

Moartea ne face să fim inteligenţi şi creatori, moartea ne face să iubim, moartea ne face să avem milă, moartea ne face să fim afemeiaţi iar pe nevestele noastre curve, moartea ne face să fim criminali, să omorâm, moartea ne face să ne temem, moartea ne face să fim deprimaţi, ne dă brânci când ne sinucidem, moartea ne face să trăim mult, moartea ne face să trăim bine, moartea ne face să fim optimişti, să avem speranţă.

Să luăm pe rând cele 7 coordonate de mai sus ale fiinţei noastre:

  1. CUNOAŞTEREA, INTELIGENŢA, CREAŢIA, LUMINA
    Adică cum moartea ne face să fim inteligenţi şi creatori? Este foarte simplu dacă ne gândim bine. O treime din viaţă o petrecem în şcoli şi facultăţi, învăţăm, ne calificăm ca să putem să facem operaţii pe inimă şi pe creier, să inventăm şi să fabricăm medicamente, ca să nu murim atunci când vrea Covidul, ci altădată, cât mai târziu. Arhitecţii şi inginerii constructori fac case cât mai deştepte, cât mai confortabile, ca să nu murim dacă ar cădea pe noi la primul cutremur. Facem automobile Euro 7 sau electrice ca să nu murim din cauza poluării sau când ne ciocnim cu un bou beat, la 150 de km/oră.
  2. IUBIREA, MILA
    De unde până unde moartea ne obligă să iubim şi avem milă? Păi, de exemplu, la revoluţia franceză, din anul 1789, erau ghilotinaţi pe zi mai mulţi oameni decât mor la noi, la ATI-urile din România. Ei erau înşiraţi aşezaţi pe o bancă lungă de 50 de metri. Când se auzea că un cap cade în coş, li se ordona ca toţi să-şi mute fundurile 60 de cm mai spre ghilotină. De multe ori s-a nimerit ca pe banca lungă să fie alături, lipiţi, fund lângă fund, oameni care în viaţa de zi cu zi au fost duşmani de moarte. Acolo, însă, de multe ori câte unul îl încuraja pe cel de lângă el, care era şi mai aproape de ghilotină, că în dimineaţa aceea tocmai a fost ascuţit cuţitul ghilotinei iar călăul, din ziua aceea, avea mâna cea mai uşoară. Duşmani de moarte în viaţa de zi cu zi, atunci se compătimeau fiindcă împărţeau cu toţii de pe banca lungă acelaşi destin, destinul de muritori.
  3. IMPULSUL SEXUAL
    Adică cum, dom'le? Eu credeam că nevastă-mea e curvă că aşa a făcut-o mă-sa, că e ceva ereditar. Iar dumneata acum îmi zici că moartea a făcut-o curvă şi nu mă-sa? Păi, bărbaţii sunt cu ochii în decolteul asistentei şi când sunt pregătiţi pentru intubare, nu pentru că sunt dependenţi de plăcerile amorului ci pentru că sexul este singurul procedeu prin care simt că pot trăi mai departe, prin copiii lor.
  4. IMPULSUL CRIMINAL
    Sunt numeroase relatările care povestesc despre un tată cu fiul său care au rămas singuri pe o plută, rătăcind timp de o săptămână în mijlocul oceanului, în arşiţa soarelui. Pe plută mai este şi un vas în care a mai rămas o cană de apă. Este ştiut că într-o astfel de situaţie nici tatăl şi nici fiul nu îndrăznesc să aţipească nici măcar o secundă. Un alt exemplu, prea bine cunoscut de toată lumea, când frica de moarte ne face criminali, este faptul că mii de tineri pe an dispar pentru că organele lor sunt traficate spre oameni cu foarte mulţi bani.
  5. ANXIETATEA, TEAMA
    De-a lungul întregii vieţi, de ce oare ne temem noi cel mai tare? Dacă la duş descoperim o mică bubiţă maro iritată, ieşim de sub duş, ne punem un halat pe deasupra şi alergăm imediat la dermatolog ca să ne spună dacă nu este vorba de un melanom malign. De ce suntem atât de speriaţi? Este simplu, din cauză că melanomul malign este mortal. Sunt mulţi care în toiul nopţii se scoală lac de sudoare fiindcă au avut un coşmar în care se făcea că s-au trezit în întuneric şi ridicând mâna au dat de scândura capacului de la coşciug.
  6. DEPRESIA, MELANCOLIA
    Se ştie că suntem cu adevărat fericiţi şi nu cunoaştem tristeţea până la vârsta de 4-5 ani. Aceasta deoarece la această vârstă am înţeles pe de-a-întregul că suntem muritori. Pe parcursul vieţii putem să renunţăm la multe lucruri şi să le înlocuim cu altele. Putem renunţa la o locuinţă, putem renunţa la un serviciu, putem renunţa la nevastă şi să ne luăm alta mai tânără, dar nu putem renunţa, nu putem scăpa de cea care ne ţine tot timpul de mână, fie zi sau noapte. Suntem trişti fiindcă ştim că nu putem scăpa de MOARTE.
  7. SPERANŢA, OPTIMISMUL, ÎNCREDEREA ÎN SINE, NARCISISMUL
    Oamenii pot să ducă multe, dar cel mai greu de suportat, aproape imposibil, este de suportat tristeţea şi frica. Cei care nu au forţa să reuşească acest lucru, se vor sinucide. Dar atunci în turma muritorilor nu ar mai fi oiţe şi atunci ni s-a dat SPERANŢA, OPTIMISMUL. De aceea, cea mai veche vorbă este că "Speranţa moare ultima". Pentru că avem speranţă, avem putere dimineaţa să ne dăm jos din pat, să ne spălăm, să mâncăm cu poftă, să ducem copiii la şcoală, să muncim la serviciu şi, nu de puţine ori, să râdem din toată inima.

Există o singură posibilitate ca să fim infinit mai puternici decât balaurul cu zece capete care stă la pândă în spatele nostru. Sprijinul nostru, care ne dă puterea să parcurgem în întregime, până la capăt, tot drumul vieţii noastre, este iubirea, bunătatea, lumina, creaţia, munca, acestea toate însemnând un singur lucru, DUMNEZEU, mai tare decât MOARTEA.

De ultimă oră: cineva tocmai ne-a scris că să terminăm cu prostiile. Moartea a modelat nu aiurelile voastre cu "componentele personalităţii", ci a scăzut drastic, până la zero, numărul de ore petrecute în clasa de şcoală, lângă profesor, şi numărul de diplome de BAC şi a însutit numărul de precomenzi de lucrări grandioase la Bellu, Andronache şi Ghencea. Cică cele mai mari cozi sunt acum la spitale, la secţiile de ATI şi la Administraţia cimitirelor pentru plata impozitului, în avans pe 10 ani, pentru locurile de veci.