Creştinarea târzie şi Bobonetizarea, principala cauză a mortalităţii la pandemie în România

"Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi", aceasta este o învăţătură-îndemn care ne este cerută de mii de ani. Ne-o cere şi Moise în Vechiul Testament (în Levitic), ne-o cere şi Iisus Nazarineanul, ne-o spun şi Apostolii lui Iisus, în Noul Testament.

Este în firea omul, din cauza instinctului de conservare, să fie egoist, să te iubeşti pe tine însuţi. Pe măsură ce omul a evoluat, a început să poată să iubească şi pe altul, adică a început să devină din ce în ce mai altruist. Altruismul este cea mai importantă caracteristică a evoluţiei omului.

Vechiul şi Noul Testament reprezintă un pas uriaş făcut de om în evoluţia sa, tocmai fiindcă ne învaţă ceva cu totul nou şi minunat, şi anume că pe lângă iubirea de sine cel mai important este ca omul să poată să-i iubească şi pe ceilalţi oameni. Nu întâmplător aceste noi simţăminte au apărut şi au început să fie propovăduite tocmai de popoarele cele mai civilizate şi cu cel mai mare grad de cultură (popoarele semite).

În vremuri în care războaiele şi cruzimea erau viaţa de zi cu zi a oamenilor, a venit cineva care a început să ne înveţe că dacă cineva ne dă o palmă suntem mai aproape de Dumnezeu dacă întoarcem şi obrazul celălalt. Oamenii parcă aşteptau această nouă învăţătură, căci de aceea, probabil, creştinismul s-a întins atât de repede, cuprinzând o treime din toată lumea. Şi după mii de ani, adică în zilele noastre, noi tot ne mai închinăm lui Hristos fiindcă de fapt ne închinăm nobilului simţământ de a iubi şi de a ne fi milă şi faţă de un altul.

Noi, românii, în Larousse apărem ca popor creştin, dar şi foarte păcătoşi întrucât foarte des şi cu plăcere încălcăm principala poruncă: Iubeşte-ţi aproapele tău.

Aceste afirmaţii despre poporul nostru sunt grave şi trebuie demonstrate într-un fel.

Să discutăm despre câteva dintre păcatele cele mai grave ale poporului român:

Am făcut totuşi ceva, am avut grijă de aproapele nostru în unele situaţii: i-am eliberat din puşcării, le-am redus pedepsele (că nu sunt standard celulele din puşcării şi nu au avut acces la camera matrimonială de trei ori pe săptămână). Din iubire pentru Ponta nu l-am dat la televizor când cineva a spus că a luat 100 de milioane, când era premier, de la KazMunaiGaz, ca să fie iertat de datoria de 700 de milioane faţă de statul român. Tot din dragoste pentru anumiţi oameni, când este înjunghiat un român sau violată o româncă, blurăm la televizor faţa criminalului, pentru a nu-i fi afectată imaginea.