Un studiu al unei prestigioase universităţi din orașul Oxford, a scos în evidenţă două comportamente ciudate ale pelerinilor din România:
Şi acum să argumentăm sintagma "moaşte contrafăcute". Să luăm de exemplu Sf. Andrei. Nu există biserică serioasă din Europa sau din Rusia care să nu pretindă că are mai multe sau mai puţine moaşte ale Sf. Andrei. Singurul document care lămureşte locul şi drumul parcurs de un degeţel al Sf. Andrei, este cel din 1453 care ne atestă că în acel an degeţelul a fost furat de Toma Paleologul, fratele împăratului bizantin Constantin IX, şi oferit Papei Pius al II-lea care l-a dus acasă, în caseta lui de valori, de argint.
Păi, fratele meu, dacă şi papii şi fraţii împăraţilor bizantini se ocupau cu manglitul moaştelor sfinţilor, mai mari sau mai mici, vă daţi seama că şi diverse bucăţele din scheletele sfinţilor, pătrunse pe plaiurile mioritice, au fost subtilizate chiar de la vamă, pentru ca fiecare potentat să fie beneficiar de minuni, după bunul lui plac, la el acasă, cu ţiitoarea alături. Un potentat îşi trata, cu bucăţica originală de degeţel al Sf. Andrei, chiar impotenţa. Altul se trata de gâlci, altul de bube dulci în zona inghinală, şamd.
Este uşor de înţeles că bisericile care trebuiau să primească moaştele originale, promise şi aşteptate cu nerăbdare de credincioşii locali, erau obligate să completeze cu alte oase, procurate de pe unde puteau, pentru a nu cădea victime furiei credincioşilor decepţionaţi. Astfel, un drept credincios pelerin poate mai uşor să lămurească dacă a dormit azi-noapte cu o nevastă cinstită decât să fie sigur că la pelerinajul la care s-a infectat cu Covidul a pupat moaşte originale. Specialiştii în domeniu, adică pochii, care din când în când, la pelerinaje, în nopţile geroase, scot la aerisit sfintele moaşte, sunt de părere că oasele din raclă sunt ale unor manelişti sau pesedişti adunate cu ocazia strămutărilor de cimitire sau modernizării acestora cu ocazia tragerii de fibră optică, pentru a se putea ţine slujbe online în perioadele cu molime.
La toate sondajele de opinie de după Revoluţie, pe locul întâi la încrederea şi simpatia populaţiei sunt întotdeauna biserica, care scoate la pupat, mai nou, la un pelerinaj, şi câte 3-4 sfinţi o dată, şi cu armata, adică cei care au tras în noi la Revoluţie.
De ce oare românii îi iubesc atât de tare tocmai pe cei care îşi râd de noi? Acest comportament este cu totul surprinzător. Ne place să ne umilim, ne place să fim prostiţi, ne place să fim masochişti. În ADN-ul nostru avem săpate adânc două dependenţe: cultul naţionalismului şi cultul moaştelor.
De ce iubim biserica? Iubim biserica deoarece fiind un popor care nu suntem în stare să ne luăm noi, prin calităţile noastre, vrem să ne dea Dumnezeu, pentru singurul merit că am pupat oase contrafăcute. Pentru că nu putem să facem viori Stradivarius sau maşini Mercedes, ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea o ploaie ca să se facă puţin porumb cu care să hrănim porcul şi cele zece găini, de toate iernile.
De ce suntem naţionalişti? Suntem naţionalişti fiindcă toţi oamenii nu pot trăi fără dragoste. Trebuie să iubim şi noi pe cineva. Din cauză că suntem invidioşi nu putem să-i iubim pe alţii, mai ales dacă au realizări. Şi atunci declarăm sus şi tare că ne iubim patria. De fiecare dată când ne întâlnim cu vecinul de peste drum sau ne despărţim de el îi zicem să fie sănătos, cu toate că foarte adesea ne-am dorit să-i moară capra. Cu toate că suntem pe locul întâi la toate ticăloşeniile, avem cel mai mare număr de pelerini la mia de locuitori.
La multele filiale ale partidului AUR, din America şi Europa, activiştii le vorbeau, fără oprire, celor din Diaspora, că ei vor realiza unirea cu Basarabia şi cu crucea ortodoxă în mână vor reintroduce ordinea, disciplina şi dreptatea promise de înaintaşii lor, Corneliu Zelea Codreanu şi Horia Sima. Aşa se explică faptul că Diaspora i-a dat pe Tomac şi PNL-ul pe nişte moaşte contrafăcute, cu parfum naţional legionar.
De ce la noi se dă atâta apă la moară pelerinajelor? De ce BOR-ul nu le interzice, ci dimpotrivă, le încurajează? Răspunsul este că PSD-ul pregătea o armă extraordinară cu care să câştige şi alegerile din 2020. Această armă extraordinar de eficientă trebuia să atragă cele două categorii care mai puteau fi ameţite ca să nu mai voteze cu dreapta, ci cu PSD-ul. Această armă extraordinară a fost clocită de Ponta şi cu Sebastian Ghiţă. Ea consta în fluturarea pe la nasul Diasporei şi a visătorilor la unirea cu Basarabia a ideilor legionare.
Această găselniţă, dintr-un foc era foarte atractivă atât pentru Diaspora fără şcoală cât şi pentru elitele din Diaspora (medicii şi specialiştii) cât şi pentru naţionaliştii unionişti şi mai ales pentru cei despre care am vorbit mai sus, pupătorii de moaşte contrafăcute.
Marele strateg Ponta a băgat în statutul partidului AUR tot ce promitea Mişcarea Legionară şi care a avut un foarte mare succes în rândul elitelor din România. El a făcut însă o mică modificare la ideologia Mişcării Legionare, scoţând antisemitismul şi introducând antimaghiarismul. De ce asta? Foarte simplu. Păi, când Diaspora se va reîntoarce acasă, să se reîntoarcă într-o Românie cât mai mare, cu Basarabia şi nu fără Ardeal.
Să explicăm de ce introducerea ideilor legionare în statutul partidului AUR era extrem de bună şi avea ca efect atragerea Diasporei şi a naţionaliştilor unionişti şi transformarea lor din votanţi tradiţional ai dreptei (PNL, PMP) în votanţi PSD.
Diaspora fără studii a văzut că chiar dacă munceşte în Occident, şi nu în România, au tot viaţă grea şi sunt tot nemulţumiţi. Ei au înţeles că până la urmă nu vor avea un sprijin decât în Dumnezeu. Ori, statutul legionar promitea de o mie de ori mai mult fundamentalism creştin şi stat biserică decât promiteau despre treaba asta Orban şi Tomac.
Diaspora cu studii (elitele) era mult mai atrasă de statutul cu aromă legionară, din două motive:
Aşa că Diaspora, fără să mai stea mult pe gânduri, în loc să voteze cu urâţii de Orban şi Tomac, a votat imediat cu blondul şi rasatul Simion, mai ales că acesta era şi la braţ cu suava Şoşoacă de România.