Creştinismul şi marxism-leninismul, născute în ieslea-laborator de la Ierusalim

Evreii au modelat planeta Pământ. Toate evenimentele importante din viaţa oamenilor, din ultimii 2000 de ani, au fost gândite şi strecurate în viaţa noastră de către evrei. Evreii au controlat viaţa omenirii fără ca omenirea să simtă acest lucru, fără ca nimeni să fie întrebat dacă este de acord. Dar dintre toate, fără discuţie, un eveniment a fost cel mai important şi a avut un impact colosal asupra vieţii noastre. Acesta a fost crearea unui personaj cu totul nou, Mesia (Iisus Hristos), cu scopul răspândirii pe Pământ a unei noi religii, CREŞTINISMUL. Acesta trebuia să fie o religie şi un îndrumar de comportare pentru uzul celor care erau folositori evreilor.

Este interesant că imediat după ce l-au introdus în scenă pe Mesia şi au început să răspândească creştinismul, evreii s-au dezis şi de Mesia şi de creştinism. Mesia propovăduia nişte învăţăminte cuprinse într-un text scris, anunţat ca fiind cuvintele lui Dumnezeu. Astfel, nepoţii autorilor Vechiului Testament au scris Noul Testament iar la autor au trecut Dumnezeu. Numai oiţele mai deştepte, păscute de evrei, şi-au dat seama că Noul Testament este volumul 2 la "Vechiul Testament". Tot scenariul a fost gândit cu migală şi precizie şi ca să pară şi veridic, venirea lui Mesia a fost prezisă cu multe secole înainte de naşterea lui Hristos. De asemenea, scenariştii au avut grijă ca venirea lui Mesia să fie profeţită nu numai în religia iudaică ci şi în Coran.

Suntem la o zi de Crăciun. Postul TV Diva, de la 1 iulie, dă câte 8 filme pe zi, având ca temă petrecerea Crăciunului în familie. Dacă ne uităm în enciclopedii la cuvântul Mesia găsim: "Conform credinței și tradiției religioase creștine, Isus Hristos este Mesia (unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeții evrei ai Vechiului Testament". Din texte aflăm că venirea personajului biblic Mesia era anunţată cu mult înainte de naşterea lui Hristos, atât în Vechiul Testament (cu 700 de ani î.Hr.) cât şi în profeţiile lui Moise (cu 1200 de ani î.Hr.).

De ce aveau evreii nevoie ca împreună cu fecioara Maria să-l nască pe Iisus Hristos şi apoi să se facă că nu-l cunosc? Răspunsul este simplu: Iisus Hristos a fost născut în timpul împăratului Tiberius, fiul lui Octavian. În acele momente, imperiul roman era la apogeu. Poporul evreu se lupta de 500 de ani să-şi facă o ţară. Evreii erau mai inteligenţi şi mai civilizaţi decât populaţia de pe peninsula italică. Romanii stăpâneau 2/3 din Europa şi o parte din Asia şi Africa, iar evreii nu aveau o palmă de pământ a lor.

Mesia (trimisul lui Dumnezeu), care să propovăduiască o religie monoteistă (Noul Testament), era necesar evreilor deoarece:

în peninsula italică toată populaţia era politeistă. Răspândirea unei noi religii monoteiste, care să fie adoptată de un număr foarte mare de oameni, ar fi produs o destabilizare puternică a imperiului roman în Orientul Mijlociu unde evreii încercau să aibă bucata lor de pământ;
religia iudaică (Vechiul Testament şi Tora) era religia unui popor de conducători, de oameni superiori, dominatori. Ei aveau nevoie de o cu totul altă religie, dar nu pentru uzul lor ci pentru uzul şi manipularea celor dominaţi de evrei. Această religie, obligatoriu, trebuia să propovăduiască supunerea, sacrificiul, mulţumirea cu nişte promisiuni pentru viaţa de pe lumea ailaltă, de apoi. Vechiul Testament îi modelează pe evrei să cunoască 5 limbi şi să trăiască conform principiului "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", pe când noul Mesia, Iisus Hristos, îi îndeamnă pe supuşii evreilor să întoarcă şi obrazul celălalt atunci primesc o palmă şi să aştepte accesul la fericire şi bunăstare pe lumea ailaltă, căci a lor va fi împărăţia cerurilor;
trimisul lui Dumnezeu, adică Mesia, care apare numai în această nouă religie, creştinismul, era necesar evreilor pentru încă un motiv extrem de important: evreii aveau nevoie să ofere un anestezic, o licoare care să-i facă pe oamenii utili lor mai docili, mai ascultători, mai toleranţi. Ei ştiau că stăpânul face treabă mai bună la căruţă cu calul, decât cu un armăsar necastrat. Creştinismul este singura religie în care profeţii îndeamnă la blândeţe şi la iertare, şi nu la răzvrătire sângeroasă, spre deosebire de Vechiul Testament sau de Coran.

Evreii erau unul dintre puţinele popoare care scriau şi care înţeleseseră puterea fantastică de manipulare a textului depus pe un suport şi chipurile reprezentând cuvântul lui Dumnezeu. Tablele legii erau purtate peste tot fiind ţinute în cufărul cu puteri supranaturale numit Chivotul Legilor. Venirea lui Iisus Hristos a fost însoţită de apariţia unui nou text dictat de Dumnezeu, depus pe un nou suport, şi anume Noul Testament. Supuşii evreilor trebuiau să se uite tot timpul în Cartea Sfântă (Noul Testament) pentru a şti ce au de făcut. Acolo citeau "Crede şi nu cerceta", "Dă Cezarului ce-i al Cezarului", "Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi", adică şi pe cămătarul său evreu.

Apariţia lui Mesia şi răspândirea unei noi religii, creştinismul, de care ei s-au dezis, este, poate, găselniţa evreilor care a avut cel mai mare impact asupra omenirii. De 2000 de ani, jumătate de planetă este creştină, iar Crăciunul este de departe cel mai sărbătorit eveniment, întreaga lună Decembrie şi pe o singură melodie intrată în ADN, "Jingle Bells".

O altă mare găselniţă a evreilor, cu bătaie foarte lungă, pentru a atinge obiective majore, a fost inventarea setului de patru ideologii, fiecare promiţând-o pe următoarea: marxismul, leninismul, socialismul şi raiul pe Pământ, comunismul. Puţină lume şi-a dat seama că cele două invenţii ale evreilor, creştinismul şi comunismul sunt din aceeaşi categorie, au ceva în comun. Ambele sunt metode cu care un popor ales poate mâna mai eficient, pe păşune, oiţele pe care le mulge sau le tunde. Ambele metode au la bază aceeaşi şmecherie pe care oiţele, special netunse în dreptul ochilor, nu o pot vedea.

Atât creştinismul cât şi comunismul sunt nişte promisiuni întotdeauna intangibile. Creştinii, în toată viaţa lor mizeră, mărşăluiesc prin zloată pe drumul către nemurire, către viaţa de Apoi, către Rai. În socialism, salariatul munceşte de când se naşte până moare să construiască societatea comunistă în care şi cel din urmă incapabil va primi după nevoi. Şi creştinismul, şi comunismul, sunt suplimente alimentare care fac oiţele să suporte mai uşor scaieţii de pe pietre, rămaşi după ce evreii au cosit iarba grasă. Având în vedere că peste 1900 de ani în România va fi tot PSD-ul la vedere şi putere şi comunismul în funcţiune, pe din dos, de aici rezultă că şi această găselniţă (cvartetul de ideologii) va funcţiona tot cel puţin 2000 de ani, la fel ca şi creştinismul.

Pe de altă parte, creşterea rapidă a tehnologiei, începând de după 1800, punea două probleme serioase marilor scenarişti evrei. Prima, datorită creşterii productivităţii muncii, producţia realizată creştea într-un ritm mai accentuat decât creşterea consumului populaţiei. În final aceasta conducea la creşterea şomajului care este contradicţia fundamentală a capitalismului. A doua problemă era că apăreau şi alte economii puternice ale altor popoare eficiente şi creatoare (englezii, germanii, francezii, italienii) care concurau marile întreprinderi ale căror proprietari erau evreii (BASF, Bayer, Kodak etc.).

Marxismul a fost inventat şi necesar şi pentru a frâna creşterea şomajului şi pentru a pune beţe în roate în afacerile celorlalţi deştepţi, netăiaţi împrejur. Marxismul era nisip aruncat în lagărele ceasurilor Omega sau în motoarele Mercedes.

Marxismul era un mijloc excelent de a da nas sindicatelor. Marxismul era un mijloc excelent de stimulare a revoltelor. Angajaţii concurenţei, adică proletariatul, trebuiau să facă grevă, trebuiau să facă revoluţii. Bineînţeles că în urma marxismului apărea nemulţumirea mai ales în ţările sărace, adică la ruşi. În acest mod evreii au determinat Rusia, în ascensiune economică, să iasă din primul război mondial, în 1917.

Vă propunem cea mai simplă metodă de măsurare a eficienţei aplicării marxismului şi comunismului, pentru reducerea randamentului economic. Viteza pe calea ferată în România, în 1935, înainte de aplicarea marxismului, era de peste 100km/oră şi acum, în 2020, după 70 de ani de marxism-comunism, este sub 45 km/oră.