O altă mare găselniţă a evreilor a fost inventarea lui Hitler. Evreii, care s-au considerat totdeauna poporul ales, de-a lungul secolelor au dat mare importanţă menţinerii purităţii rasei. Încă de la plecarea din Egipt, adică de când este mai cunoscută în detaliu istoria poporului evreu, periodic evreii şi-au eliminat, singuri, indivizii corciţi sau consideraţi de ei imperfecţi. Astfel, chiar de la fuga din Egipt, în timpul rătăcirii în deşert, au fost eliminaţi, de către Moise însuşi, aproape jumătate din indivizii care îl urmau.
În timpurile moderne, din cauză că alte etnii civilizate şi eficiente nu suportau superioritatea evreilor, au început să îi alunge din vestul Europei către est. Încă de pe vremea Cruciadelor a început persecutarea evreilor. Popoarele mai înapoiate, din est, acceptau dominaţia locală a evreilor imigranţi. Aşa se explică că între 1700-1900 erau pline de evrei: România, Polonia, Ucraina, Rusia.
Odată stabiliţi în ţările estice, evreii puri s-au corcit cu localnicii. Aceasta cel mai frecvent în rândul evreilor așkenazi. Sosise momentul de purificare a rasei. Evreii din vest şi din America (evreii sefarzi), au trecut la acţiune şi au urzit un plan oribil. Au ales poporul cel mai evoluat în raport cu evreii. Acesta, în mod clar, era Germania. Aici acţiunile antisemite erau frecvente şi vechi. Au găsit în rândul germanilor un individ foarte bun orator, cu mari însuşiri de hipnoză în masă, pe nume Hitler. În plus, acesta era dispus să fie manipulat de evrei întrucât concubina lui era evreică pură şi el însuşi avea unii ascendenţi de origine semită.
În acea perioadă (1923-1928) Germania trecea printr-o criză economică îngrozitoare. Evreii din America, proprietari ai marilor firme de chimicale (BASF, Bayer, Kodak, Coca-Cola), l-au finanţat pe Hitler cu sume uriaşe, astfel încât acesta, şi datorită calităţilor de orator şi de hipnoză, a ajuns cancelar în 1933.
Ascensiunea extrem de fulgerătoare a lui Hitler a fost posibilă şi pe fondul lipsei locurilor de muncă, a sărăciei populaţiei, dar şi datorită dispoziţiei populaţiei către antisemitism. Nemţii, aproape la fel de eficienţi şi creatori ca şi evreii, erau foarte deranjaţi de dominaţia afaceriştilor şi bancherilor evrei din Germania.
În paralel, banii evreilor din vest, nu numai că l-au adus la putere pe Hitler, dar au şi dezvoltat întreprinderi care să asigure locuri de muncă, o infrastructură (şosele, autostrăzi) şi construirea unui mare număr de fabrici de armamente. Toate acestea le-au finanţat evreii din vest, în scopul pregătirii Germaniei pentru a putea porni cel de-al doilea război mondial, în 1939.
Înainte de izbucnirea războiului, evreii au avut grijă ca încă din 1928 să fie mutaţi toţi evreii puri şi valoroşi, din Germania în America (Frederick Loewe, George Gershwin, Edward Teller etc...). Câţiva ani mai târziu (1942) deja ieşea fum gros pe coşurile lagărelor de exterminare de la Auschwitz-Birkenau şi Dachau. În 1943, deja 90% din populaţia din Germania ştia exact ce se întâmplă în lagărele de exterminare. Este de neînţeles cum un popor atât de educat şi de civilizat a putut să tolereze la conducerea ţării un psihopat criminal care gaza milioane de oameni.
Exterminarea a cinci milioane de evrei este o dovadă clară că ascensiunea lui Hitler şi pornirea celui de-al doilea război mondial a fost dorită şi programată. Aceasta deoarece evreii din Germania acelor ani nu încurcau deloc interesele lui Hitler şi nici dorinţele expansioniste şi militare ale Germaniei. De asemenea, evreii din Germania nu blocau nevoia de câştigare de spaţiu vital sau de noi pieţe de desfacere. Gazarea evreilor nevinovaţi nu împiedica în nici un fel eforturile de ocupare a Angliei sau luptele de pe fronturile din Africa sau din Rusia.
Exterminarea evreilor de către nemţi nu poate fi justificată de un interes al Germaniei. Dimpotrivă, acest act oribil a fost de fapt cauza pentru care Germania şi poporul german au pierdut războiul. Savanţii evrei, în loc să ajute Germania în obţinerea în premieră a bombei atomice, au trădat şi au fugit în America, trecând în serviciul inamicului numărul 1 al lui Hitler, America.
În schimb, cel de-al doilea mare genocid abătut asupra planetei, şi anume omorârea populaţiei nevinovate din două mari oraşe japoneze, Hiroshima şi Nagasaki, are cât de cât o explicaţie, dar nu o justificare.
Savanţii de la Ierusalim au înţeles că omenirea se confruntă cu două mari provocări, şi anume nevoia de energie şi nevoia de apă potabilă.
Secolul XX a fost secolul marilor progrese tehnologice. În prima jumătate a acestui secol s-au mecanizat şi s-au automatizat multe componente şi servicii ale vieţii omului. Curentul electric a permis automatizarea principalelor activităţi casnice: rufele şi vasele se spălau cu energia furnizată de către curentul electric; păstrarea alimentelor în frigidere se făcea cu ajutorul aceleiaşi energii. Oamenii comunicau, ascultau muzică cu ajutorul energiei vehiculate de curentul electric, de câmpul magnetic sau de undele radio. În regiunile calde ale planetei, aerul era ţinut la o temperatură confortabilă cu ajutorul instalaţiilor de aer condiţionat, cu consum mare de energie. În marile metropole din Europa şi America, iluminarea oraşelor, reclamele luminoase, erau consumatoare de curent electric.
40% din nevoile în transport în comun erau rezolvate cu ajutorul tramvaielor consumatoare de energie. Nevoia de energie era uriaşă. Atunci evreii au descoperit că o sursă de energie, practic inepuizabilă, se poate obţine cu ocazia spargerii atomului de uraniu, adică în timpul fisiunii nucleare.
Niels Bohr, Otto Robert Frisch, Lise Meitner, Einstein şi Edward Teller prin lucrările lor au demonstrat că energia eliberată în timpul reacţiilor nucleare de fisiune, fuziune, dezintegrare, este uriaşă şi în acest mod ar satisface nevoia de energie a secolului XX.
Dar, din păcate, tot fizicienii evrei au descoperit că această energie poate fi folosită şi pentru realizarea celei mai teribile armă de distrugere în masă, şi anume bomba atomică.
Astfel, în Germania, Hitler, încă din anul 1943, era foarte avansat în lucrările de realizare a unei bombe atomice. Ca o ironie, în paralel cu realizarea bombei atomice de către nemţi, în Germania erau exterminaţi milioane de evrei, în lagăre. Din cauză că fizicienii care lucrau la realizarea bombei, în varianta germană, erau evrei, aceştia au trădat, 2/3 fugind în America iar 1/3 a fugit în Uniunea Sovietică.
Astfel, în 1945 americanii, şi nu nemţii, au realizat prima bombă atomică, Little Boy, pe care au şi aruncat-o deasupra Japoniei şi cu care au fost distruse, într-o fracţiune de secundă, populaţiile din două mari oraşe japoneze, Hiroshima şi Nagasaki. Acest act oribil a fost justificat ca fiind singura posibilitate rapidă de forţare a Germaniei şi Japoniei să capituleze. În realitate, cele două bombe de exterminare în masă au fost lansate la repezeală deoarece americanii se temeau ca nu cumva puţinii savanţi evrei rămaşi în Germania să nu realizeze ei primii bomba atomică. Atunci sfârşitul războiului ar fi fost în favoarea Germaniei naziste. În 1949 şi Uniunea Sovietică a realizat bomba ei, pe care o tot fabrică şi o aşează frumos pe rafturi în silozurile nucleare.
Pe planetă există multe cazuri de mari poveşti de iubire dintre o evreică, Rachela, care a supravieţuit unui lagăr de exterminare din Germania, şi care în America s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit cu un japonez, Yoshito, care a supravieţuit leucemiei provocate de explozia lui Little Boy la Hiroshima.