În puţin timp, singurul daco-roman blond pe plaiurile mioritice va fi doar Klaus Iohannis

Odată, François Villon se întreba "Mais où sont les neiges d'antan?" (Dar unde sunt zăpezile de altădată?). De ce François era curios să afle unde au dispărut zăpezile de altădată, nu ştim cu precizie. Dar din ce în ce mai multă lume astăzi, din nou, a început să-şi pună aceeaşi întrebare. Răspunsul, probabil, este simplu: zăpezile de altădată au dispărut din cauza încălzirii globale.

Aceasta a fost o întrebare cu răspuns simplu. Dar românii au început să-şi pună o altă întrebare, cu răspuns mai complicat: Unde sunt căldurile de altădată, din calorifere, în condiţiile în care zăpezile de altădată nu mai sunt? La întrebarea asta se chinuie să răspundă, cu fruntea plină de transpiraţie, dar cu fundul îngheţat pe caloriferul rece, Nicuşor Dan. Până va reuşi el să dea un răspuns, au mai apărut încă unii care vin cu o întrebare şi mai grea: Dar unde sunt blonzii noştri de altădată?

Pe timpuri, de exemplu în anul 1965, în emisiunile TV, pe ecrane apăreau, mai tot timpul, ori blonzi, ori reprezentanţi ai poporului ales (Cleo Stieber, Valeriu Lazarov, Iosif Sava, Geo Saizescu, Edmund Deda...), ori câţiva bruneţi: Nicolae Ceauşescu şi încă vreo câţiva. În zilele noastre, ecranul este luminos foarte rar. De exemplu: când Liana Alexandru îi ia un interviu preşedintelui Klaus Iohannis. Dacă în emisiune sunt invitaţi, toţi deodată, Vanghelie, Rovana Plumb, Şerban Nicolae, Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Serghei Mizil, Mădălin Voicu, deodată ecranul se întunecă foarte tare.

La majoritatea televiziunilor au venit foarte multe sesizări de la telespectatori ca să nu-i mai invite pe ăştia de mai sus, toţi o dată, în aceeaşi emisiune. De exemplu, dacă în emisiune trebuie neapărat să fie Şerban Nicolae cu Rovana Plumb, atunci trebuie să fie invitată în emisiune şi Liana Alexandru. Dacă însă în emisiune sunt invitaţi Serghei Mizil cu Mădălin Voicu, atunci, obligatoriu, în emisiune trebuie să fie prezent şi Klaus Iohannis. Aceasta pentru ca nivelul de luminozitate al ecranului să fie satisfăcător.

Este inexplicabil cum de lumea este preocupată de probleme mult mai puţin importante, cum ar fi: încălzirea globală, poluarea, repornirea economiei inexistente, pandemia de coronavirus. De asemenea, foarte mulţi îşi bat capul cu alte probleme mărunte, cum ar fi: de ce pe OLX toată lumea îşi vinde frigiderele şi cumpără la greu aeroterme şi calorifere electrice, când deja lumea s-a obişnuit să facă duş cu apă rece, iar doamnele să se fâţâie în faţa domnilor, prin casă, în bikini la cel mult 16 grade.

În schimb o problemă cu adevărat importantă pentru naţiunea nostră, şi anume "unde au plecat blonzii noştri?", nu este comentată de nimeni, de zeci de ani. Despre acest lucru nu a vrut să vorbească nimeni, nici în timpul comunismului, şi nici după '90. La nici un recensământ nu a făcut nimeni observaţia că în câteva zeci de ani un popor aproape blond (fiindcă Herodot ne spune că geto-dacii, trecând peste faptul că-şi vindeau copii şi femeile pentru bani, erau foarte beţivi şi dispreţuiau munca, altfel erau foarte blonzi) a ajuns acum, fără 2 excepţii (Klaus Iohannis şi Liana Alexandru), un popor extrem de brunet.

Dăm mai jos exemple de locuri din ţară unde blonzii se pare că au dispărut în totalitate:

• drumurile către Valea Prahovei şi staţiunile cu pârtii de ski:
  De exemplu, aseară, în emisiunea sa, Prelipceanu şi-a propus să numere toţi blonzii care erau în maşinile care mergeau spre pârtiile de ski de la Predeal. La numărătoare a găsit doar trei blonzi, în total, care, culmea, erau şi în aceeaşi maşină, pe bancheta din spate: la mijloc Klaus Iohannis, încadrat de Boris Johnson şi prinţul Charles.
• în mijloacele de transport în comun:
  La un control inopinat făcut pe linia autobuzului 31 pentru identificarea persoanelor care circulă fără bilet, s-au găsit foarte puţine bilete în posesia călătorilor bruneţi, în schimb s-au găsit cele 2 portofele pe care le căutau, de 5 minute, 2 domni blonzi.
• la tarabele vânzătorilor din pieţe:
  Când m-am dus să cumpăr legume şi fructe, exact în ziua când s-a inaugurat o hală nouă, închisă, într-un cartier din Bucureşti, am avut impresia că toţi producătorii păreau să fie neamuri sau cel puţin prieteni vechi şi foarte buni. Când am cerut 5 kg de gogoşari producătorului din faţa mea, de la care cumpăram şi căruia ceilalţi tarabagii din jur îi ziceau Ciocârdel, acesta avea pe taraba lui doar 3,5 kg. A întins mâna şi a mai luat încă 1,5 kg de pe taraba producătorului din dreapta lui, fără să-i zică acestuia nimic. Când aveam toate puse în sacoşă şi i-am dat lui Ciocârdel o bancnotă de 100 de lei, acesta a strigat unei colege aflate la 2 rânduri de tarabe mai în spate: "Florico, dă-i tu 25 de lei restul domnului cu gogoşarii".
• în parcările din Bucureşti:
  Azi de dimineaţă, ieşind de la baie, nevastă-mea, pe un ton puţin tăios, m-a anunţat: "Vezi că ţi-am luat 300 de lei din portofel, că ştii că azi am zi de coafor. Ţi-am luat şi jumătate din banii din compartimentul pentru cheltuielile tale secrete, şi ţi-am lăsat 20 de lei, de câte un leu, ca să ai să dai la parcangii, ca să nu ne zgârie maşina."
• în spitalele din Bucureşti:
  Când la Digi24 l-au arătat pe Vanghelie care se dusese la Spitalul de Urgenţă să se vaccineze anti-Covid, printre pacienţi nu era nici un pacient blond, ci în rezerve erau numai bruneţi, iar într-un colţ, 10 bruneţi îl înghesuiau pe un medic căruia îi reproşau că nu i-a cusut estetic tăieturile de sabie ale nepotului Zamfir.
• în partidele politice:
  În România ni se spune că este garantată egalitatea de şanse pentru femei, pentru persoanele cu handicap, pentru proşti în politică, pentru agramaţi în Guvern. Dar de ce nu este garantată egalitatea de şanse şi pentru blonzi? De exemplu, în partidul hAUR nu a fost acceptaţi decât bruneţi.

Fie că vrem sau nu vrem să recunoaştem, fie că vrem sau nu vrem să avem curajul să vorbim, în ultimele câteva decenii şi mai ales după Revoluţie, în România culoarea pielii la români s-a schimbat dramatic. Acesta este poate încă un lucru la care românii sunt pe locul 1 în Europa. Cum putem explica acest fenomen? Poate că schimbarea culorii pielii, la români, să aibă legătură directă cu creşterea datoriei publice.

În 1989, poporul român era mai blond şi avea un excedent de 3 miliarde de dolari. Acum, după doar 30 de ani, suntem mai bruneţi şi avem o datorie publică de 457 miliarde de lei. În 1989, fiecare localitate cât de cât avea medic şi aproape toţi elevii de clasa a XII-a, dintr-un liceu oarecare, luau Bacalaureatul. Atunci nu auzise nimeni de abandonul şcolar ca fenomen de masă şi nu auzise nimeni că tinerii noştri erau semi-analfabeţi funcţionali. Atunci aveam mulţi blonzi, dar aveam şi 22 de milioane de români în interiorul graniţelor noastre şi aproape toţi mergeau la serviciu şi produceau produse româneşti. Acum, o treime din ei lucrează pentru alţii iar cei rămaşi acasă dau like-uri pe smartphone.

Să încercăm să prezentăm cele 2 motive pentru care, în fiecare minut, românii îşi schimbă culoarea pielii.

1. bărbaţii bruneţi sunt mai virili şi mai dotaţi decât bărbaţii blonzi
   Este bine cunoscut faptul că bărbaţii bruneţi îşi iubesc atât femeile lor cât şi o parte din nevestele blonzilor, astfel încât un bărbat brunet face mult mai mulţi copii decât un bărbat blond. Rezultatul acestor iubiri (corciturile) vor rămâne întotdeauna, la numărătoare, în categoria bruneţilor. Aceasta deoarece o femeie metisă va prefera în pat tot un brunet, astfel încât şi metisele se vor bronza din ce în ce mai tare.
2. înclinaţia pentru furat, corupţie şi lipsa de patriotism, înscrise atât în ADN-ul blonzilor cât şi în al bruneţilor
   Înclinaţia pentru furt şi corupţie face ca întreprinderile româneşti să nu fie competitive în piaţa concurenţială capitalistă din Europa în care am fost băgați cu forța după 1989. Dispariţia întreprinderilor româneşti a dus la dispariţia locurilor de muncă, atât pentru blonzi cât şi pentru bruneţi. Atunci, aceştia au fost obligaţi să plece în afară pentru a munci. Activităţile blonzilor (meseriaşi, medici, ingineri) au fost acceptate în ţările din Europa, iar aceştia, lipsiţi de patriotism, au uitat să se mai întoarcă acasă. Activităţile practicate de bruneţi, furturile, prostituţia, drogurile, nu au fost acceptate în ţările din Europa, astfel încât aceştia au fost forţaţi mereu să se întoarcă în România.
   În al doilea rând, bruneţii au motive mai puţine să părăsească România decât blonzii, deoarece, din cauza corupţiei, bruneţii au şanse mult mai mari să aibă de lucru. Furatul şi activitatea interlopă este în România la ea acasă. Deci, tuturor guvernelor le-a fost mult mai uşor să salveze locurile de muncă ale penalilor, infractorilor şi interlopilor.

Acestea sunt principalele motive pentru care, zi de zi, devenim din ce în ce mai bruneţi, până când, negri ca smoala, vom dispărea de pe harta Europei.