Nici poveste, asta la prima vedere.
Eu, Maid, îl înţeleg pe Isărescu că a angajat-o pe Dăncilă la BNR. Săracul, nu a avut de ales. Acum, în politică sau în guvernare, sunt utilizate sau se apelează numai la personaje lipsite de talent, care sună a bidon gol, şi care toate joacă în filme de foarte scurtmetraj. Toţi aceşti figuranţi, de la toate partidele sau din toate găştile, nu apucă să-şi joace rolul nici măcar o stagiune întreagă. Ori se fac repede aşa de tare de râs, încât se jenează şi ei şi dispar singuri pe ieşirea de urgenţă, ori, dacă par mai talentaţi, umplându-ne de speranţe, apare un dosar penal acolo unde ei chiar deţin rolul principal.
Ar mai fi o categorie din care ar fi putut să aleagă şeful BNR-ului. Ar mai fi acele personaje care pe scena României îşi joacă cu sârg rolul, fără să fi avut suficient timp să înveţe scenariul scris de Ciolacu sau de Orban, sau neavând suficientă ţinere de minte, interpretează, cu urechea pâlnie la indicaţiile sufleorului care le citeşte pasaje scrise în gotica veche, din ultimul volum al lui Iohannis, despre "România lucrului bine făcut".
Dar şi de ăştia, şi Isărescu, şi românii sau săturat. Atunci, poate, Isărescu sătul de bidoane şi valize goale, s-ar fi gândit să facă o mare schimbare şi să angajeze la BNR o figură cu totul nouă, şi anume o persoană care se pricepe să facă ceva şi care merge în fiecare zi la acelaşi serviciu, de mulţi ani.
Din păcate, astfel de persoane se găsesc foarte rar. În lunga lui viaţă, domnul Isărescu a cunoscut doar două: primarul Clujului, Boc, şi hoţul greu de prins, Traian Băsescu.
Despre Băsescu nici măcar nu mai are rost să mai vorbim. Acesta este în retragere şi stă toată ziua pe o mică bărcuţă trasă pe uscat, în grădina lui, uitându-se visător în albumul îngălbenit, cu poze în care el apare ţinându-le în braţe (pe câte una, bineînţeles) când pe Anca Boagiu, când pe Adriana Săftoiu, Mioara Mantale sau Elena Udrea.
Cât despre Boc, nici ăsta nu i-ar da bună ziua lui Isărescu fiindcă ăsta nu are timp să se joace nici de-a PNL-istul, nici de-a marioneta lui Isărescu la BNR. Boc a făcut nişte promisiuni clujenilor care l-au ales deja de câteva ori şi este foarte ocupat să şi le respecte. Boc este privit şi cu mare neîncredere pentru că mai are o ciudăţenie. În atâţia ani de serviciu nu a fost amestecat în nicio porcărie românească. Chiar că este ciudat, este ca un cangur fără coadă.
Aşa că, până la urmă, e clar, săracul Isărescu nu poate să apeleze decât la tuta de Dăncilă şi împreună cu aceasta fac şi o pereche foarte reuşită.
Şi acum puţină istorie. Toată lumea ştie că persoana care e rezistat cel mai mult timp într-o funcţie importantă în România este Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale. El ocupă această funcţie de 30 de ani şi este singurul din istoria României care a rezistat atât de mult într-o funcţie extrem de importantă.
Cine l-a numit în funcţie? Păi, cealaltă persoană care oficial, sau din umbră, aproape s-a eternizat la cârma României, şi anume Ion Iliescu. Toţi oamenii care au trăit sau mai trăiesc în România, fără excepţie, sunt de trei categorii:
Iliescu, cu scrisoare de recomandare din partea KGB-ului, spălându-se pe mâini de sângele curs la mineriada din '90, a dorit ca în acelaşi an să mai aibă încă o realizare măreaţă. Să pună pe baze noi o instituţie extrem de importantă, şi anume BNR-ul, numindu-l guvernator, nu întâmplător, pe un ilustru necunoscut numit Mugurel. Mulţi spun că aceasta şi deoarece Ilici şi Mugurel erau coetnici, unul blond-şaten şi unul tuciuriu.
Cu siguranţă, numirea ca guvernator a fost bine clocită fiindcă imediat, chiar din primii 3 ani de şef la BNR şi şef de birou în camera cu tiparniţa de bani, Mugurel s-a apucat să tipărească zi şi noapte bani falşi, astfel încât între anii 1990-1993 inflaţia a crescut de la 5% la 256%. Această creştere exponenţială a inflaţiei, prin tipărirea şi aruncarea pe piaţă de bancnote, fără acoperire economică, a avut efecte dezastruoase pentru evoluţia ulterioară a României.
Anii '90-'93 erau tocmai anii cei mai decisivi, poate, din istoria României. Erau anii când ieşeam din comunism şi dădeam marele examen de intrare în capitalism, erau anii când puteam să arătăm Europei drumul pe care vrem să mergem.
Iliescu în complicitate cu Isărescu ne-au băgat cu forţa pe calea cea mai proastă. Au tipărit bani ca să dea cadouri populaţiei, ca să aibă timp ca PSD-ul să acapareze Revoluţia şi toată puterea şi ca să şteargă urmele sângelui nevinovat vărsat.
Tipărind bani au dat posibilitatea românilor să trăiască aşa cume erau învăţaţi şi ştiau foarte bine, adică asistaţi. Având în continuare asigurată o existenţă călduţă, românii nu au fost stimulaţi să treacă cât mai repede de la modul asistat şi corupt la modul competitiv. Capitalismul înseamnă competiţie. Asistarea a rămas aceeaşi ca în comunism, dar corupţia a explodat.
În 20 de ani, sub conducerea lui Iliescu şi a PSD-ului şi cu ajutorul tipăririi banilor şi a creşterii uriaşe a datoriei publice, poporul român a pierdut tot ce adunase cu greu în 40 de ani de comunism. Au pierdut în primul rând obiceiul de a merge cu toţii la serviciu. Au pierdut specialiştii şi medicii, au fost distruse sau au fost vândute principalele fabrici sau întreprinderi cu care se realizau produsele pentru nevoile interne sau pentru export. Au fost vândute străinilor jumătate dintre pământurile ţării. Pădurile noastre au fost îngenunchiate de "Drujba lui Dumnezeu - Attila Verestoy" şi a altor tăietori ilegali, sub ochii paznicilor de păduri.
PSD-ul nu ar fi putut să facă toate acestea fără ajutorul şi sprijinul BNR-ului. Politicienii, corupţii şi interlopii nu ar fi putut să ne jefuiască de ce avem mai bun fără să ne anestezieze. Ca să stăm liniştiţi, ne-au băgat în venă 2 sedative mortale. Un sedativ au fost banii tipăriţi şi injectaţi cu seringa lui Isărescu. Al doilea sedativ au fost banii împrumutaţi de către guvernele politicienilor care i-au făcut datori şi pe nepoţii şi strănepoţii noştri.
Acum 3 ani, o ramură a PSD-ului a vrut să-l înlocuiască pe Isărescu, la BNR, cu unul care să execute şi mai întocmai ordinele PSD-ului. Atunci Viorica Dăncilă, fiind puternică în PSD, a reuşit să-l menţină pe Isărescu pe scaunul de guvernator.
Aşa se explică că BNR-ul, una dintre puţinele instituţii care a ţinut timp de 30 de ani să aibă în rândurile ei şi specialişti de înaltă clasă, a angajat-o acum pe tuta tutelor, ca să-şi plătească Isărescu datoria faţă de "premierul ruşine".