Din cauza corupţiei şi lipsei de civilizaţie, România deţine în continuare Everestul mormanelor de gunoaie

Garda de Mediu a hotărât să-i amendeze cu sume foarte mari pe primarii care nu iau gunoaiele aruncate de salariaţii firmelor de salubritate peste câmpurile de lavandă, de narcise sau de sângele voinicului. Disperaţi, primarii au găsit soluţia salvatoare. Vor să propună contracte avantajoase unor firme din Olanda, Germania şi Elveţia ca să depoziteze la ei, de-a lungul autostrăzilor sau în rezervaţiile naţionale, excesul de gunoaie din România.

De asemenea, premierul Orban al Ungariei a comandat în Japonia realizarea unor pompe foarte puternice cu care să schimbe sensul de curgere al râurilor Someş, Tisa şi Mureş, astfel încât resturile de goulash, paprikas, kurtos kalacs şi maghiar-libresse să inunde România.

România este o mare râşniţă care se alimentează pe la un capăt cu împrumuturile externe (datoria externă) şi banii nerambursabili de la UE, şi scoate pe la celălalt capăt deşeurile care măresc şi mai tare îngunoierea globală.

Toate ţările sunt, de fapt, un tub digestiv. Toate ţările se alimentează cu resurse externe, iar metabolismul economiei şi al vieţii sociale produce deşeuri.

Ţările avansate consumă puţine resurse externe pe care le utilizează în principal pentru dezvoltarea investiţiilor din sfera productivă, infrastructurii sau al progresului tehnologic. Satisfacerea nevoilor de consum propriu al acelui popor se realizează pe baza producţiei întreprinderilor proprii şi având un nivel cât mai redus al importurilor pentru consumul populaţiei. Populaţia îşi consumă * propria producţie realizată prin munca lor. Aceasta, coroborat cu un grad ridicat de civilizaţie, îi determină să se gândească de o mie de ori atunci când duc ceva la gunoi. Dacă se îndură să arunce totuşi ceva, rest alimentar sau un obiect, atunci acesta este colectat, obligatoriu, pe fracţia de gunoi corespunzătoare.

Când un neamţ aruncă o doză de aluminiu de bere goală, o aruncă în containerul care colectează fracţia metale. Dacă aruncă o sticla de bere goală, o aşează în containerul cu fracţia ambalaje de sticlă. La fel pentru materiale plastice, pet-uri, la fel pentru fracţia celuloză (hârtie, cartoane, bucăţi de scândură...).

Cu acest comportament, un neamţ, de-a lungul vieţii lui, indiferent dacă munceşte, dacă petrece sau dacă se hrăneşte, nu produce deloc deşeuri, fiindcă nimic de la el nu merge la groapa de gunoi. Cutia lui de bere goală ajunge direct la fabricile care produc obiecte de aluminiu. Resturile care conţin celuloză merg direct la fabricile de hârtie de scris, de şerveţele sau de pampers. Resturile alimentare merg direct la uzinele care produc combustibil sau îngrăşăminte. De exemplu, Biogaz, îngrăşăminte pentru agricultură. Resturile rezultate în urma demolărilor sau modernizărilor locuinţelor, nu sunt aruncate în Germania, noaptea, pe terenul agricol al unui vecin şi prieten, ci sunt transportate direct la fabrici unde sunt măcinate şi transformate apoi în cărămizi Porotherm sau panouri termo sau fono izolante sau alte elemente de construcţii.

Un popor civilizat şi creator, în viaţa de zi cu zi, produce extrem de puţine gunoaie. În România, din nenorocire, se acumulează atâtea gunoaie nu numai din cauza lipsei de civilizaţie şi de creativitate, cât şi din cauza corupţiei din ADN-ul românesc.

Mulţumim firmei Pfizer că ne modifică ARN-ul şi ribozomii pentru a ne scăpa de Covid, dar i-am fi şi mai recunoscători dacă ar mai face un vaccin, special pentru România, care să modifice de astă dată ADN-ul, scoţându-ne corupţia de acolo.

La ora actuală, corupţia loveşte mortal direct la temelia sănătăţii şi vieţii poporului român, şi anume în 3 moduri pe care, din păcate, şi guvernanţii şi toată lumea le ştie:

Vai de capul românilor! Dacă fiecare român, când vrea să scoată capul bălos, la Filantropia, ar fi avertizat de ginecolog că dacă se va naşte, va trebui să fie de acord cu utilizarea cookie-urilor, să fie de acord să asculte manele, să fie de acord să fie condus de PSD, să suporte creşterea temperaturii globale cu încă un grad, la 20 de ani, probabil că foarte mulţi s-ar retrage scârbiţi înapoi în uter. Dar dacă ginecologul le-ar mai spune şi că, dacă se nasc, stratul de gunoi le-ar trece peste urechi în următoarele câteva luni, probabil că foarte puţini români vor mai dori să se mai nască.