Dragostea este un lucru minunat şi poate să apară atât la oameni cât şi la animale, indiferent unde se află pe scara evoluţiei. În mecanismul dragostei sunt antrenate cele mai nobile şi înălţătoare calităţi şi sentimente. Din păcate, de cele mai multe ori, comportamentul aparent drăgăstos al unei fiinţe în raport cu altă fiinţă, poate să fie motivat, determinat de lucruri care nu sunt deloc nobile şi înălţătoare, fiind vorba de fapt de interes, recompensă sau de teamă.
Discutăm mai departe câteva cazuri de dragoste care nu e dragoste.
Este cunoscut cazul unei specii de furnici care îngrijesc cu multă atenţie ouăle unor fluturi. Le aduc cu grijă în furnicar şi apoi toţi membrii furnicarului, cu mult devotament, taie de zor bucăţele de frunze gustoase pe care le cară apoi în furnicar, la gura micilor larve de fluture. Astfel îndopate, omizile încep să secrete un lichid dulce care este o hrană excelentă pentru întregul furnicar.
Dar şi omizile donatoare de suc manifestă o fidelitate incredibilă faţă de membrii furnicarului. Dacă câteva furnici străine reuşesc să ajungă la omizile-vaci, acestea îşi opresc imediat producţia de suc dulce.
Un alt exemplu de dragoste pentru recompensă, adică din interes, este cazul câinilor şi al lupilor. Câinele sau lupul mascul cel mai inteligent şi puternic din teritoriu se îndrăgosteşte brusc de una dintre femelele în călduri. Din acest moment, mai cu vorbă bună, mai arătându-şi colţii, masculul îndrăgostit nu mai permite nici unui alt mascul să se apropie de aleasa lui. Mulţi câini sau lupi au plătit cu viaţa faptul că au încercat să-i facă curte alesei masculului dominant.
Interesant este faptul că şi femela aleasă dă dovadă de simpatie şi interes numai pentru viitorul partener. Ea va ridica coada numai la nasul iubitului ei. Surprinzător este şi faptul că după împerechere, masculul dominant, ocazional îndrăgostit, îşi pierde brusc interesul pentru partenera de ocazie. Masculul dominant permite fostei iubite ca timp de 7 zile să se tăvălească în aşternuturi cu încă 6-7 masculi, mai puţin dominanţi, care, fericiţi că au scăpat cu viaţă de colţii lui ginerică, îşi vor căpăta şi ei o porţie de amor cu mireasa abandonată.
Este foarte interesant că pe perioada celor 7-10 zile, cât durează nunta la lupi sau la câini, se desfăşoară două bătălii acerbe. O bătălie este între masculi, prin care se selectează masculul dominant cât şi încă 7 dintre masculii de pe locul doi. A doua bătălie acerbă este bătălia între spermatozoizii viabili. Câştigătorul din această bătălie va da, de fapt, masculul care a reuşit să se reproducă mai departe şi care este posibil să nu fie cel dominant. Deci, putem spune că e posibil să nu se reproducă masculul cel mai puternic şi cel mai inteligent, ci spermatozoidul cel mai viabil, care poate să fie al masculului de pe locul 8. Deci şi la câini sau la lupi, marele regizor nu este dragostea nobilă şi înălţătoare, ci interesele perpetuării speciei.
Se vede că recompensa şi interesul sunt şi la baza modului în care oamenii dresează animalele sau le educă. În petshop-uri, 25% din produsele vândute sunt pungi cu tot felul de recompense gustoase pe care stăpânul le oferă animalului ca acesta să-i fie fidel sau ca să execute comenzile dorite de stăpân.
Dar poate cel mai impresionant exemplu de colaborare între om şi animale şi de funcţionare a dragostei din interes sau recompensă este relaţia veche de zeci de mii de ani dintre om şi lup (câine) şi dintre om şi cal. Această relaţie a influenţat extraordinar de mult atât evoluţia omului cât şi evoluţia lupului şi a calului. Parteneriatul acestor 3 specii a avut o multitudine de consecinţe, enumerăm doar pe cele mai importante:
Majoritatea legăturilor dintre bărbat şi femeie au la bază tot recompensa şi interesul. Să dăm doar câteva exemple:
La rândul lor, femelele oamenilor promit recompensarea masculului cu ore de plăcere obţinute cu ajutorul etanşeităţii perfecte a buzelor împănate cu acidul hialuronic, cu ajutorul botoxului din pomeţi şi al siliconului din ţâţe.
Foarte interesantă este şi "dragostea din teamă".
Cum putem să explicăm că în Turcia şi în Rusia nu mai sunt pedepsiţi serios bărbaţii care îşi bat sau îşi omoară nevasta? La ţigani, dacă cineva sare în apărarea femeii bătute, aceasta admonestează pe apărător spunând că este soţul ei şi are dreptul să o şi omoare.
Plângând, dar excitată, femeia se oferă zi de zi călăului ei. Ea ştie că de fapt îl şi iubeşte. Ea ştie că şi mâine va mai lua o bătaie şi apoi se va dărui din nou brutei cu pantaloni în vine. De fapt ea nu are de ales, pentru că dacă l-ar înfrunta, cruzimea bărbatului ar deveni şi mai mare. Aceasta e dragostea din teamă.
Din fericire, acest lucru minunat care este dragostea poate să aibă la bază numai dragostea, iubirea pură şi nimic altceva. Aşa explicăm de ce Clara Petacci, iubita lui Mussolini, ştiind că acesta era într-o maşină pentru a fi dus la locul de execuţie, a apărut în faţa maşinii cerând să fie urcată şi ea în maşină alături de iubitul ei. Ea şi Mussolini au fost împuşcaţi şi apoi atârnaţi cu capul în jos, cap lângă cap şi inimă lângă inimă. Un singur om, mai milos, a legat cu o sfoară fusta Clarei, acoperindu-i goliciunea, pentru ca aceasta să arate decent chiar şi atunci când oamenii urinau pe ea.
Un alt exemplu de iubire fără recompensă a fost câinele Hachiko care a murit aşteptând în Gara Shibuya pe stăpânul său care, cu 9 ani mai înainte, plecase cu un tren.
Cel mai recent exemplu de iubire pură este iubirea dintre Irinuca şi Dragnea. Astăzi, Irinuca va merge personal la puşcărie să-l preia pe Dragnea şi să-l ducă la ea acasă unde are cea mai modernă instalaţie de jacuzzi ca să-l spele peste tot ea cu mâna ei.