Cel mai important pe lume

O femeie din Ucraina, de vârstă medie, era sub ploaia de rachete ruseşti (bazooka) servite cu generozitate de ruşi, din cer, în capul ucrainenilor care încercau să fugă pentru a scăpa cu viaţă din Irpin (o suburbie a Kievului). Fiecare zecime de secundă era foarte importantă, căci ea putea să aducă peste sărmana femeie o bazooka cu dedicaţie.

Toţi, sub aceeaşi spaimă şi în aceeaşi grabă, luau ce apucau într-o mână din casa care adăpostea puţina agoniseală de o viaţă. Într-o fracţiune de secundă, în capul femeii au fost luate două decizii care luate greşit duceau la pierderea vieţii.

Prima decizie a fost să stabilească care era lucrul cel mai important în situaţia în care se afla. Poate cel mai important era un inel cu piatră de pe un raft al bibliotecii. Poate cel mai important era o mică sumă de bani legaţi într-o batistă, sub salteaua pe care dormea. Gândindu-se în viteză, ochii ei s-au intersectat cu privirea speriată, de zgomotul bombelor care cădeau din cer, a câinelui ei, Caramel. Atunci, imediat a ştiut ce trebuie să ia când părăseşte casa.

Apoi şi-a dat seama că trebuie să mai ia o a doua decizie, şi aceasta fără greş. Ca să ia şi câinele cu ea, trebuia să găsească o sacoşă în care să înghesuie un câine de talie medie. Ambele operaţii erau consumatoare de timp, timp în care putea să apară din cer şi bazooka destinată ei. O decizie înseamnă alegerea între 2 posibilităţi. Nu exista o a doua decizie, trebuia neapărat să ia şi câinele.

Fără acoperiş, pe drumuri, s-a spetit să care 600 de km micul bagaj şi sacoşa cu câinele, şi a reuşit să treacă graniţa în România. Acum, mai liniştită, într-un cort încălzit în care erau primiţi refugiaţii, cu ochii în gol, mesteca în creier, de ore bune, aceeaşi întrebare: De ce? Cu mâna dreaptă strângea o cană cu ceai fierbinte din care lua uneori o înghiţitură. Cealaltă mână mângâia câinele din poala ei, care nu se mai oprea din tremurat.

O clipă s-a gândit că trebuie să mulţumească ruşilor pentru bombele lor, că doar aşa a putut să-şi dea seama că cel mai important pe lume nu era inelul cu diamant, părăsit pe raftul din bibliotecă, nici banii de sub saltea, ci legătura între două fiinţe fără apărare. Nici ea şi nici câinele nu erau nici în NATO şi nici în armata de mercenari criminali ceceni.