Românii, campioni mondiali la pupatul în fund, acum şi-au depăşit şi propriul record

De 30 de ani, românilor nu le mai tihneşte Crăciunul. După ce l-au linguşit, în mod scârbos, pe Ceauşescu (cel mai lung linguşit - 25 de ani) tot pe el, în ziua de Crăciun l-au asasinat prin complicitate, fără proces şi fără apărare. Românii credincioşi şi cu frică de Dumnezeu (61% dintre români) aprind în ziua de Crăciun o lumânare la biserică, pentru cel care le-a făcut blocuri muncitorilor, le-a făcut fabrici, uzine, tractoare şi Dacii ca tot românul să meargă la ora 7 să muncească la serviciu. Au mai aprins o lumânare când şi-au adus aminte că tot românul mergea vara, cu maşina personală, pe litoral, în hotelurile construite din ordinul celui mult pupat în fund, iar mai apoi ucis de noi toţi, în ziua naşterii lui Hristos. Bătrânii de la sate, cu frica lui Dumnezeu, spun că satele şi oraşele au rămas pustii, fără copiii şi nepoţii lor plecaţi prin străinătăţuri, pentru că plătim pentru ce am făcut pe 25 Decembrie '89. Din pricina vinovăţiei, crezând că ne disculpăm, de 30 de ani, în fiecare an, după 15 Decembrie, îi explicăm lui Dumnezeu, la toate posturile TV, că Ceauşescu şi-a meritat soarta fiindcă a dat ordin să se tragă în oameni. Dar noi toţi ştim că Iliescu şi PSD-ul aveau neapărată nevoie să se disculpe şi ei. Ar fi vrut mult să găsească o stenogramă sau un ordin scris, sau o şedinţă înregistrată, în care Ceauşescu să spună: "Trage-ţi în oameni". Dar nici Iliescu şi nici românii nu au găsit. Dacă Ceauşescu a făcut toate relele, de ce în camera de la MApN, la 10 minute după ce l-au urcat cu forţa în elicopter, nu era niciun român, ci numai minorităţi conlocuitoare, KGB-işti şi Brucani creştinaţi? Dar viaţa românilor merge mai departe. Pupătorii de funduri, Adrian Păunescu, Vadim, posesorii de carnete de partid, preschimbate din PCR în PSD, sunt aceiaşi şi după '89. S-a schimbat numai fundul. Fundul lui Ceauşescu fiind şvaiţer, de la gloanţele celor 6 golani care au căpătat peste noapte competenţe de judecători, românii şi-au găsit imediat un fund nou-nouţ (al lui Iliescu), pe care l-au pupat cu nesaţ 30 de ani, deocamdată. În mod neaşteptat a existat şi un român cu conştiinţă şi frică de Dumnezeu, adică colonelul de justiţie Gică Popa, care având obraz s-a sinucis singur, după 2 luni de la asasinarea "mult iubitului şi stimatului", nu ca Milea pe care l-au sinucis cei care i-au ordonat ca armata să tragă. Oare încă câţi ani, peste ăştia 30, va mai rezista cea de-a doua căsătorie a românilor cu fundul lui Iliescu şi al PSD-ului, după prima căsătorie de 25 de ani cu fundul lui Ceauşescu?