CCR - cel mai odios dictator din istoria României

După Revoluție, românii (acest popor ciudat) au ales întotdeauna pe cel mai analfabet și cel mai corupt dintre toți amatorii la pricopsire. Aceștia, odată ajunși la putere, au creat un cadru, o mașinărie care să facă din România o vacă de muls în folosul puterii și al clanurilor de interlopi. Astfel, după ce am trâmbițat prin toate goarnele că am murit la Revoluție ca să împușcăm dictatorul, cu o viteză și o precizie extraordinară, în câțiva ani de zile, penalii și interlopii au desenat, au proiectat, au fabricat și au pus în funcțiune pe cel mai odios dictator din istoria României, CCR-ul. La toate posturile de televiziune, la toate emisiunile și în Parlament, politicienii țipă în gura mare că acum în România avem democrație și toate acțiunile lor sunt pentru garantarea supremației Constituției. Toate acestea sunt de fapt o escrocherie de prost gust și fără sens. Păi să ne gândim cu ce se ocupă CCR-ul, ce atribuții, ce rol vital are pentru România. În această analiză mai întâi să facem următoarea observație: în mod intenționat, Antonie Iorgovan, juristul PSD-ului, în colaborare cu talentatul Ilici (Ion Iliescu), au scris o Constituție în care majoritatea articolelor importante se termină în coadă de pește, pentru a putea fi interpretate oricum. S-a făcut aceasta pentru ca să poată fi băgat în scenă adevăratul conducător al turmei de români, și anume Curtea Constituțională a României. CCR-ul este adevăratul manager și singurul for decizional care stabilește drumul pe care evoluează România. O minte diabolică a stabilit lista atribuțiilor CCR astfel încât ea să controleze toate instituțiile statului: juridicul, legislativul, Parlamentul, Președinția, Instituția referendumului și controlul campaniilor electorale. Aceeași minte diabolică a hotărât cum se stabilește componența CCR-ului în acești 30 de ani. Așa se face că după Revoluție, cea mai mare preocupare la nivel înalt a fost ca șmecherii și interlopii întotdeauna să dețină două treimi din voturile Curții Constituționale. Au fost aleși cu grijă în CCR oameni așa-zis independenți politic, dar care de fapt aveau o singură calitate: să fie servitori credincioși ai forțelor care i-au adus acolo. Așa se face că acești servitori ai puterii, în loc să slujească interesele românilor, colectează venituri de 60.000-70.000 de lei pe lună, pe când pensia medie a unui om care a muncit 40 de ani, făcând o treabă utilă societății, este de 1200 lei pe lună. Dar cel mai mare cinism și cea mai mare bătaie de joc, la adresa obrazului românilor de rând, este că s-a creat un sistem dictatorial și odios în care va trebui ca decizia finală în privința anulării pensiilor speciale să o dea cei 9 care n-au bătut un cui în viața lor, dar care colectează fiecare pensii speciale de 675.000 lei pe lună. De fapt, dacă ne gândim bine, în acești 30 de ani, după '89, procuparea principală a românilor a fost să permită instituțiilor statului ca să creeze un sistem subteran care acționează permanent cu două scopuri: