România este singura ţară europeană care nu este condusă de instituţiile statului. Ea nu este condusă nici măcar de un partid. Teoria că un singur partid, PSD-ul, a pus mâna pe putere după 1989 şi face ce vrea cu România, este falsă. PSD-ul nu este un partid. PSD-ul este o înfăţişare, un costum de Halloween utilizat de câte ori este nevoie de a acţiona la lumina zilei, în văzul lumii. În realitate, conducerea României a încăput pe mâinile unui clan de interese şi se realizează printr-un mecanism foarte bine pus la punct, foarte subtil şi pervers. Prima etapă în realizarea acestui mecanism perfid s-a derulat în 1991 când a fost creată "noua constituţie a României", pentru o ţară eliberată de sub comunism şi care trebuia să pornească pe drumul democraţiei şi capitalismului. Realizarea acestei măreţe sarcini şi-au asumat-o, cine credeţi?: două progenituri ale comunismului, KGB-ului şi Securităţii, şi anume vechiul nostru prieten, Ilici, şi marele răsfăţat de comunism şi Securitate, Antonie Iorgovan. Şi când ne gândim cine au fost părinţii Constituţiei noului stat american şi cine au fost părinţii Constituţiei noului stat român... Cei doi mari maeştri, Ilici şi Antonie, trebuiau să scrie o Constituţie utilă clanului puterii şi clanului interlopilor şi care să îndeplinească două condiţii:
În acest mod a fost intenţionat creată o Constituţie intrepretabilă, deci care nu poată fi utilă. Şi atunci trebuia să intre neapărat în scenă oracolul din Delphi, CCR, singurul interpreter acceptat şi impus al Constituţiei. După '90, în România, principala preocupare a politicienilor şi a partidului la putere a fost să sesizeze la Curtea Constituţională orice pârţ, mai mult sau mai puţin mirositor, al Opoziţiei. Mai apoi, în extaz, cu fruntea lipită de pământ şi cu fundul înălţat către cer, să ascultăm neruşinările partizane debitate în răspunsul CCR şi mai apoi în motivarea CCR. Orice politician ne vorbeşte la infinit despre spiritul Constituţiei, despre respectarea Constituţiei, despre încadrarea în litera legii şi a Constituţiei. Când râgâim sau tragem un vânt, trebuie să facem asta neapărat respectând Consituţia. Şi toate acestea când Constituţia a fost concepută ca să nu avem o Constituţie. Aici intervine dinastia CCR. Ea este singurul conducător şi manipulator de facto. În cei 30 de ani reţeta de preparare a marelui conducător CCR a fost aceeaşi: din cei 9, 7 au fost întotdeauna ai puterii şi ai clanurilor de interlopi. Întotdeauna după excretarea unui răspuns şi a unei motivări neruşinate ale CCR, la televizor politicienii încep să clameze sentenţios altă neruşinare, şi anume că interpretările golanilor de la CCR nu se discută şi trebuie duse la îndeplinire mai abitir decât legile de pe tablele Legilor lui Moise. În aceşti 30 de ani se joacă mereu aceeaşi comedie. Prin CCR au fost tăiate toate prerogativele executive ale Preşedintelui. PSD-ul împreună cu partidele balama au întotdeauna majoritatea în Parlament. Astfel, prin moţiuni de cenzură, PSD-ul când are nevoie îşi dărâmă propriul guvern pentru ca lumea să uite nerealizările PSD-ului şi tot prin moţiuni de cenzură aduce la putere Opoziţia, în momente foarte dificile, pentru a o compromite. Apoi, cu ajutorul CCR-ului, sau tot prin moţiuni de cenzură, PSD-ul după câteva luni dă jos de la putere Opoziţia şi apoi revine la putere. PSD-ul nu este un partid, ci este o organizaţie în care se adună, de la toate partidele, toţi cei care jefuiesc România. Acest clan de interese, prin intermediul CCR-ului, conduce de fapt România. Preşedintele, premierul şi miniştrii sunt costumul de Halloween pentru plimbările pe strasse.