Cu Maid în Riviera Italiană - Lerici, Portovenere, Sestri Levante, Lavagna, Chiavari, Rapallo, Santa Margherita Ligure, Portofino, Camogli, Varazze, Savona, Noli, Albenga, Imperia, Sanremo, Bordighera, Ventimiglia

Orașul antic Etruscane Lerici este situat de-a lungul întinderii sudice La Spezia, fiind conectat cu feribotul la Cinque Terre și Portovenere. Originile orașului datează din perioada etruscă, în jurul secolului al VII-lea î.Hr. Orașul a fost implicat într-o serie de conflicte între Genova și Pisa, deoarece era la granița lor comună, în 1479 intrând definitiv sub stăpânire genoveză. Cea mai interesantă parte a Lerici este cartierul istoric din jurul Via del Ghetto, între Piazza Garibaldi și castel. Te poți plimba de-a lungul pitoreștii promenade de pe malul apei, incluzând, desigur, o pauză într-unul dintre numeroasele restaurante. Exploreză centrul istoric și străzile din jurul pieței principale din centrul orașului, Piazza Garibaldi. Cele mai importante monumente religioase din Lerici sunt: Biserica Sfântului Francisc, în stil baroc din secolul al XVII-lea, și Oratoriul San Rocco (secolele XIII-XVI), într-un colț al Pieței Garibaldi, care este dominat de clopotnița mare, conținând mai multe picturi notabile.

Castello di Lerici, fondat în 1152, conține astăzi un muzeu de paleontologie

San Terenzo și Golful Lerici - Casa lui Shelley în prim plan la dreapta

Poți urma și poteca de-a lungul coastei, spre sud până la satul frumos de la Tellaro și o alta spre nord până la stațiunea satului din apropiere și castelul San Terenzo. Este cunoscut drept locul în care s-a înecat poetul Percy Bysshe Shelley. Literați și-ar putea aminti că San Terenzo a fost casa lui Shelley între 1818-1822, înainte ca acesta să se înece într-un accident cu barca în largul coastei de aici. A fost înmormântat la Villa Magini din San Terenzo. Alți scriitori care au vizitat Lerici sau San Terenzo: Henry James în 1909, Paolo Mantegazza în 1910, DH Lawrence, Virginia Woolf în 1933, Gabriele D'Annunzio și Sem Benelli.

Lerici - Villa Magni l-a găzduit pe poetul Shelley și cercul său de artiști

Frumosul și micul oraș Porto Venere (uneori scris ca Portovenere) este situat într-o poziție panoramică pe malul vestic al Golfului La Spezia, mai bine cunoscut drept Golful Poeților. Renumit pentru apele sale cristaline și pentru splendidul sat vechi, cocoțat pe o stâncă, originile sale datează din secolul al VI-lea î.Hr., când zona era deja locuită de ligurii. Zona, ocupată de dinainte de epoca romană, a fost, în timpurile medievale, un bastion al genovezilor și a fost fortificat ca o apărare împotriva Republicii Pisa. Portovenere își datorează numele prezenței unui templu închinat zeiței fertilității, iubirii și frumuseții, Venus Ericina, situat chiar în același loc în care se află acum magnifica biserică Sf. Petru, în stilul ei gotico-genovez, realizată din marmură în dungi alb-negru. Orașul este cunoscut pentru portul său pitoresc, căptușit cu case viu colorate, iar atmosfera din Portovenere e un mix de Riviera franceză și Vera Italia. Dacă ai ajunge acolo fără să știi unde ești, ai fi tentat mai degrabă să spui că ești în sudul Hexagonului.

Parcul Natural Regional din Portovenere cuprinde satele Fezzano, Le Grazie și Porto Venere

Portovenere este construit în jurul Bisericii gotice San Pietro, a fortăreței și a Castelului Doria, construite de genovezi între secolele XII și XVII. Biserica San Pietro, cu originea în secolul al V-lea, este construită parțial pe rămășițele unui templu păgân, probabil dedicat lui Venus, și se află pe un promontoriu stâncos, bătut din toate părțile de apele turcoaz adânci ale Mării Mediterane. Templul a fost dedicat Sfântului Petru la 19 iulie 1118 de către Papa Gelasie al II-lea împreună cu darul unei relicve de la apostol. În secolul al XIII-lea, genovezii au construit o a doua biserică care comunica cu vechiul templu creștin timpuriu, astfel încât să formeze o singură clădire mai mare. Complexul bisericesc a pierdut titlul de parohie Porto Venere, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în favoarea bisericii San Lorenzo, dar a fost oficiat în mod regulat de clerul secular până în 1798. Interiorul bisericii este decorat, ca parte a fațadei exterioare, cu dungi orizontale alb-negru, tipice arhitecturii genoveze

Portovenere - Biserica San Lorenzo, sau Sanctuarul Madonei Albe

Castelul Doria este o atracție turistică simbolică din Portovenere, un castel extraordinar de frumos, cocoțat pe o stâncă. Deși edificiul a fost construit aproximativ în secolul al XII-XIV-lea, nici astăzi nu se cunoaște data reală a construcției primei clădiri fortificate. Cercetările arheologice nu au putut stabili dacă este o structură construită de la zero de genovezi, sau dacă a fost reconstruită pe o cetate preexistentă a erei bizantine. Accesul în cetate se realiza printr-un pod mobil, care acum nu mai există, dar ale cărui fante pentru tiranți sunt și astăzi vizibile. Accesul actual se face printr-un portal impunător, iar de pe platoul castelului se deschide o panoramă frumoasă spre Portovenere și biserica Sf. Petru.

Poarta orașului vechi din Portovenere are deasupra ei o inscripție latină de la anul 1113

Într-un final, e musai să cobori spre port pe scările construite pe niște străduțe foarte înguste. Promenada de-a lungul portului este o zonă pietonală, acoperită cu case înalte, colorate, restaurante care servesc fructe de mare, baruri, bărci de pescuit, nave de croazieră și bărci private. La începutul secolului al 19-lea, Porto Venere a fost o destinație populară pentru poeții romantici englezi, printre cei mai renumiți vizitatori ai săi fiind Lord George Gordon Byron (care a petrecut acolo mult timp în 1822), poetul Percy Bysshe Shelley și scriitorul englez D.H. Lawrence. Se spune că în 1822 Byron a traversat înot Golful spre Lerici (în jur de 3 kilometri), pe partea cealaltă a Golfului Poeților, pentru a-și vizita prietenul, poetul Percy Bysshe Shelley, care a murit la scurt timp după aceea, înecat, după ce barca lui a fost prinsă într-o furtună bruscă, în apropierea Golfului Spezia, în largul coastei Viareggio.

Portovenere - Grotta di Byron

Cu cât turiștii străini se îndreaptă spre Portofino și Cinque Terre, cu atât italienii se retrag în Sestri Levante, o stațiune mai puțin cunoscută dar fabuloasă prin așezarea specială, pe brațul unei peninsule. Fotografi care vor să imortalizeze apusul de soare perfect se întâlnesc aici în fiecare după-amiază. Probabil că Sestri Levante e cel mai fotogenic orășel din această listă, asta în condițiile în care toate celelalte sunt extrem de fotogenice. Partea originală a Sestri Levante este de fapt pe o peninsulă, cu frumoasa Baia del Silenzio (golful tăcerii) pe de o parte și Baia delle Favole (golful fabulelor) pe de altă parte. Aceste două golfuri au fost numite în onoarea autorului danez HC Andersen, care a locuit pentru o perioadă scurtă de timp la Sestri. În fiecare an, în luna mai, Sestri Levante sărbătorește Festivalul HC Andersen. Orașul este ocupat de jongleri, artiști stradali, standuri pestrițe, iar datorită unui concurs sunt răsplătiți creatorii celor mai bune basme pentru copii.

Sestri Levante - Baia del Silenzio (Golful Tăcerii)

Lavagna este un oraș încântător, cu 5km de plajă pe coasta Liguriei. Spre deosebire de Chiavari din apropiere, care are dovezi pre-romane, pare să se fi dezvoltat în epoca romană cu numele latin de Lavania, dar a intrat în prosperitate în perioada longobardă. Din 1198 a fost un fief al familiei Fieschi, care a folosit Lavagna ca fortăreață în numeroasele lupte interioare ale Republicii Genova. Principalele atracții ale orașului Lavagna sunt: frumoasa Piazza Marconi, căptușită cu palate pastelate și flancată pe o parte de elegantul Porticato Brignardello, o colonadă care asigura accesul acoperit la catedrală, Biserica Santo Stefano (construită în secolul al VI-lea), Biserica Santa Giulia (1654), Biserica Nostra Signora del Ponte (secolul al XIII-lea), cu podul din apropiere, pe care, potrivit unei legende, poetul italian Dante Alighieri a trecut în timpul călătoriei sale în Franța. Alte atracții importante includ Torre del Borgo, un turn de veghe din anii 1500, care a fost apoi transformat într-o reședință cu o capelă atașată și care astăzi găzduiește o galerie de artă.

"Torta dei Fieschi" - o reconstituire istorică a nunții contelui Fieschi, care ar fi avut loc în 1230

Chiavari este un loc de vizitat pentru pasionații de istorie, deoarece este orașul natal al unuia din fondatorii Italiei moderne, Giuseppe Garibaldi. În zona în care se află acum Chiavari a fost descoperită o necropolă preromană, care datează din secolele VIII-VII î.Hr, orașul crescând pe urmele unui castru roman de pe Via Aurelia. Centrul istoric e plin de numeroase arcade, palazzi în stil genovez, inclusiv un castel construit în 1147, clădiri renascentiste, fântâni și grădini superbe și biserica din apropiere San Salvatore di Lavagna, care a fost fondată în 1224 de Inocențiu al IV-lea. Cunoscută celebru ca un centru al tradiției umaniste antice, Chiavari are o bibliotecă publică cu o colecție de manuscrise și incunabule. Printre cetățenii săi ilustri s-au numărat: Luca Cantiano di Moneglia, fondatorul unei Academii de Artă, și Giuseppe Gregorio Solari, traducătorul multor poeți latini. În afară de asta, Chiavari are plaje generoase și ape limpezi, iar atmosfera de aici e de oraș italian vechi, care nu își lasă modificat ADN-ul de asaltul turiștilor.

Scaune Chiavari, cunoscute și sub denumirea de scaune Chiavarina, date Papei Leon al XIII-lea când orașul Chiavari a devenit eparhie în 1892

Rapallo, a cărui faleză aduce mult cu Coasta de Azur, este o localitate preferată încă din antichitate de bogătașii din nordul Italiei, pentru clima sa blândă pe timpul iernii, aceasta fiind datorată orientării localității cu fața spre sud iar pe partea de nord fiind protejată de munți de curenți și vânturi. Prima așezare datează probabil din secolul al VIII-lea î.Hr., deși descoperirile nu au clarificat dacă era etruscă sau grecească, numele orașului apărând pentru prima dată într-un document din 964. Multe dintre vile sunt construite pe dealurile care se ridică imediat în spatele orașului, ferindu-le de vânturile puternice din nord. Atmosfera de aici e de armonie universală, cu peisaje de vis și ierni blânde, lucru care a făcut ca de-a lungul timpului orașul să găzduiască mari scriitori și gânditori ai umanității. Filozoful Friedrich Nietzche, scriitorul Ezra Pound, caricaturistul și parodistul Max Beerbohm, poetul John Allan Wyetha, designerul de teatru și artist Gordon Craig sunt doar o parte dintre cei care au locuit în acest orășel de vis.

Castelul Rapallo - simbol al orașului, declarat monument național italian

Rapallo are un mic centru istoric, care este un loc plăcut de vizitat, cu o rețea de străzi pietonale înguste pietruite și o mulțime de monumente de interes de descoperit: Bazilica Sfinților Gervasio și Protasio din secolul al XVII-lea, Biserica Santo Stefano, Biserica Sfântului Francisc din Assisi din secolul al XVI-lea, Porta delle Saline, singura poartă rămasă dintre cele cinci care au protejat inițial orașul, un turn de veghe înalt din secolul al XV-lea care a devenit turnul clopotniță pentru Biserica Santo Stefano, chioșcul de muzică cu o cupolă foarte decorată, un pod de piatră datând din epoca medievală și numit "Podul Hannibals". De-a lungul falezei există o selecție largă de restaurante de lux, multe care oferă fructe de mare de calitate și hoteluri care profită de priveliștile spre sud peste mare. Plaja Rapallo nu înseamnă doar relaxare și o distracție minunată pe malul nisipos, ci și o mare selecție de diverse distracții: iahting, scufundări, schi nautic, banane și catamaran îți stau la dispoziție.

Casa Garibaldi - una dintre cele mai semnificative clădiri ale satului antic Rapallo

Aidoma orașelelor situate pe riviera italiană sau pe cea franceză, Santa Margherita Ligure este alcătuită după aceleași reguli. O șosea care urmărește îndeaproape țărmul, zona pietonală, o limbă de nisip pe care se înghesuie vara o mână de șezlonguri, câteva bărci, bărcuțe, yacht-uri, magazine și restaurante. Impresia de vacanță pe care ți-o dă orașul, odată ce te-ai dat jos din tren, e greu de transpus în cuvinte. Trebuie doar să te plimbi, să-i zâmbești soarelui și dacă ai timp suficient la dispoziție, abate-te pe străduța paralelă cu "principala". Acolo vei găsi aprozare, magazine de pâine și specialități de brutărie și mici magazine artizanale. În plus, aici găsești, la aproape toate restaurantele, vestiții "gambero rosso di Santa Margherita", o delicatesă aflată pe toate meniurile restaurantelor cu stele Michelin din lume. La Santa Margehrita e o cultură a peștelui și a fructelor de mare, care se adaugă plăcut aerului aristocratic și senzației de vacanță eternă de aici.

Castello di Santa Margherita Ligure

Într-una dintre cele mai aglomerate zone ale Santa Margherita Ligure, în partea Centrală a promenadei se află monumente și sculpturi, dintre care unele sunt incluse în Topurile atracțiilor stațiunii: o fântână monumentală cu un monument de marmură al lui Cristofor Columb, realizată de sculptorul Odoardo Tabacchi în 1892. În apropierea monumentului se află tunul vechi (Il Cannone), folosit probabil în timpul ostilităților, și monumentul de bronz al regelui Regatului Sardiniei, primul rege al Italiei unificate, Victor Emanuel al II-lea, montat pe un piedestal înalt. Portul Santa Margherita Ligure este separat prin debarcadere de partea principală a coastei orașului și a fost proiectat la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a asigura în principal siguranța navigației, devenit de-a lungul anilor una dintre principalele dane pentru bărci de agrement, fără a renunța la destinația inițială.

Chiesa di Santa Margherita d Antiochia este situată în inima Santa Margherita Ligure

Pornind de la piesa cântată de Dalida (I find my love in Portofino), poți ajunge în cel mai frumos loc în care ai fost până acum. Un loc cu clădiri parcă pictate, un loc cu un iz de parfum italienesc fin, cu un port plin de bărcuțe, cu restaurante chic, un loc pur și simplu divin. Portofino este un mic sat și o faimoasă stațiune pe țărmul Mediteranei, la poalele Apeninilor Ligurici. Două cuvinte pot defini perfect atmosfera din Portofino: artă și eleganță. Portofino s-a transformat dintr-un mic sat de pescari într-o stațiune turistică de lux, renumită în întreaga lume pentru peisajele contrastante și pentru stilul de viață relaxat al locuitorilor de aici. Încă de la finele secolului XIX, Portofino a devenit o destinație preferată pentru mediile aristocratice și intelectuale din Germania și Marea Britanie. Însă dacă ar fi să ne luăm după scrierile lui Pliniu cel Bătrân, zona a fost populată încă de pe vremea romanilor, când locul era cunoscut drept "Portus Delphini" datorită numeroșilor delfini ce trăiau în apele Golfului Tigulian.

Așezarea spectaculoasă și aerul idilic de aici fac din Portofino cel mai frumos port de yachturi din Mediterana

Astăzi, Portofino are o distincție nobiliară și un aer aristocratic greu de egalat de vreo stațiune din lume. Acesta a fost o destinație faimoasă pentru mai mult de o jumătate de secol. Guy de Montpassant a fost unul dintre primii vizitatori ai Portofino, iar Liz Taylor, Richard Burton, Nietzsche și Humphrey Bogart considerau Portofino un refugiu perfect. Acest vechi sat pescăresc s-a transformat în anii 50' și 60' în destinația predilectă a starurilor de la Hollywood și se pare că aici a cerut-o de soție Richard Burton pe Liz Taylor.

Marea din jurul promontoriului din Portofino este o zonă marină protejată

În Portofino există câteva atracții notabile care ar putea fi în măsură să-ți îndepărteze atenția de la plaje. În oraș, în plus față de legendara Piazzetta, vizitatorii pot admira San Fruttuoso (o mănăstire din secolul al XI-lea, așezată idilic printe măslini și pini la capătul unui golf îngust), Sanctuarul San Giorgio și Castelul Brown. Biserica Saint Martin, construită în stil romanic, este datată în secolul al XI-lea. Mică și elegantă, biserica a fost puternic afectată în perioada celui de-al doilea război mondial, dar cu timpul a fost reconstruită. Sub arcurile templului se păstrează diverse opere de artă, în special, tablouri vechi ale maeștrilor de pictură din Liguria și icoane cu sfinți. De asemenea, pavilioanele bisericii Sf. Martin sunt împodobite cu statui unice din lemn, înfățișându-l pe Hristos. La nord de oraș, pe vârful unei coline ce domină golful Portofino, se află mănăstirea medievală San Girolamo (sec.XIII) cu una din cele mai romantice grădini din Europa.

Portofino - Biserica San Giorgio, aflată în drumul spre castelul Brown

Castelul Brown, datat în secolul al XV-lea și ridicat pe unul din dealurile din jurul localității Portofino, a fost cândva un fort în toată puterea cuvântului, folosit pentru apărarea zonei, dar cu timpul acesta s-a degradat și a fost lăsat în părăsire. Din fericire, în 1867, clădirea a fost cumpărată de Montague Yeats Brown, consulul englez la Genova, care a renovat-o și a transformat-o într-o vilă deosebit de elegantă. Astăzi funcționează ca muzeu, oferind și o vedere fantastică la port și la Marea Mediterană.

Portofino - Statuia lui Hristos din Abis

Ca orice sat rustic italian, Portofino are o afinitate cu mâncarea bună. Pesto provine din Riviera Italiană, folosind frunze proaspete de busuioc și brânză Parmigiano Reggiano pentru a crea un amestec delicios. Ca oraș portuar, peștele proaspăt de nesurprins este o alegere populară în restaurantele care împodobesc partea portului. Basul la grătar și dorada sunt remarcate ca fiind deosebit de plăcute. Un fel de mâncare tipic este Seafood Portofino, un linguine cu sos de vin alb și fructe de mare, inclusiv creveți, scoici și scoici. Satul, datând de la începutul secolului al XIII-lea, este cunoscut pentru caracterul său istoric și vinul său, produs de podgoriile orașului. Regiunea este cunoscută pentru câteva varietăți de vin alb dintre care cea mai notabilă este Pinot Grigio însă nici vinurile roșii nu ar trebui ignorate, fiind printre cele mai bune din Italia. De asemenea, nu ar strica să încerci și varietatea locală de Limoncio (Limoncello), un lichior specific sudului italiei și care este produs din... ai ghicit, lămâi.

Camogli - o așezare pescărească al cărui nume s-ar traduce prin "casele soțiilor"

Camogli se află în inima rivierei italiene, în regiunea pitorească de la poalele Muntelui Portofino. Grație poziției geografice, Camogli este cunoscut ca loc de odihnă pentru milanezi și genovezi, însă așezarea nu duce lipsă nici de turiști străini. Pe lângă rândurile de case colorate încântător, există și un mic port cu magazine și restaurante, un carusel situat lângă apă și o piață mare, unde copiii se pot juca iar adulții pot savura o cafea în timp ce privesc trecătorii. La Castel Dragone vei descoperi o expoziție permanentă interactivă, care explică pe înțelesul tuturor relația specială dintre Camogli și apa mărilor. Tot în apropiere de castel vei găsi Basilica di Santa Maria Assunta, deosebită prin interiorul decorat în stil baroc. Vara, poți face o excursie cu barca la Mănăstirea San Fruttuoso, între Camogli și Portofino. Festivalul Stella Maris este organizat în prima duminică din august. După lăsarea întunericului, toate luminile orașului sunt stinste pentru a fi trimise plutind pe mare lumânări care simbolizează sufletele marinarilor dispăruți.

Camogliesi si Focaccia - două dintre specialitățile culinare ale Camogli

Mai sus de coastă se află Riviera di Ponente ("coasta apusului soarelui") unde vom găsi Varazze, un oraș dezvoltat în jurul fostei stațiunii romane numită Ad Navalia. În Evul Mediu, orașul a fost disputat între Savona și Genova datorită producției sale notabile de nave. Așa-numita Europ Walk este o cale naturală care circulă pe fosta cale ferată Genoa-Ventimiglia (închisă în 1970), făcând legătura între Varazze și Cogoleto. Istoria Varazze poate fi citită în bastioanele medievale și în ruinele bisericii romanice Sant'Ambrogio, în biserică S. Ambrogio (XVI) și în biserica SS. Nazario e Celso. Calea Megalitică arată ca un bulevard pavat, căptușit cu fagi maiestuosi și ziduri puternice de piatră. Mai multe caracteristici ale acestui drum par să indice cultura celtică și sugerează că acest drum a fost folosit în scopuri rituale și religioase: de exemplu, orientarea drumului reproduce calea soarelui în solstițiul de vară, folosirea trilitonilor, de asemenea, fiind semnificativă în acest sens.

Plaja "Bagni Pinuccia" - una dintre cele mai vechi plaje din Liguria, fondată în 1890 de Antonio Piazza

Savona este capitala Provinciei Savona și un port important la Marea Mediterană. Savona a avut o industrie a fierului foarte bine dezvoltată, printre primele din Italia. Una dintre cele mai cunoscute personalități la care se raportează localnicii de acolo este Cristofor Columb. Capela Sixtină din oraș a fost construită între 1480 și 1843 și conține mausoleul ridicat de Papa Sixt al IV-lea în onoarea părinților săi. Arhitectura actuală este în stil rococo, iar scaunele corului sunt din lemn sculptat. Turnul Torre Leon Pancaldo a fost construit în secolul al XIV-lea. Este cunoscut și sub numele de Torreta, iar de-a lungul timpului a devenit un simbol al orașului. Palazzo Delle Piane este un punct de interes deosebit în Savona fiind construit în tipicul stil libertin al orașului. Palatul Gavotti a fost construit în secolul XV și găzduiește în interiorul său doua muzee: Muzeul de Artă și Muzeul de Ceramică.

Casa din localitatea Valcada, Savona, cumpărată în 1474 de Domenico Colombo, tatăl lui Cristofor Columb

Spotorno este o stațiune de vacanță cu o plajă lungă de nisip și o mică insulă stâncoasă în larg. Frumosul orașul vechi te invită să te plimbi, bucurându-te în continuare de adevăratul farmec italian. Coloana vertebrală a orașului este Via Aurelia, care trece de-a lungul mării întregii Ligurii, precum și plaja lungă de nisip populată vara de umbrele de plajă. Promenada de la malul mării se dezvoltă pe toată lungimea litoralului și șerpuiește printr-o succesiune de grădini și piețe care te însoțesc până în centrul vechiului sat. Aceasta se caracterizează prin prezența de alei care se intersectează, ca de obicei, în centrele istorice ale satelor din Liguria, chiar dacă, în realitate, centrul istoric al orașului Spotorno este relativ mai puțin întortocheat decât cel al multor alte sate din Liguria. Aleile, precum și cluburile și numeroasele restaurante găzduiesc diverse magazine de meștesuguri, printre care și cele în care se lucrează ceramica Albisola.

Le Manie - una dintre cele mai interesante zone ligurice din punct de vedere peisagistic și geologic

Noli se află la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Genova. Numele Noli, atestat în cele mai vechi documente (între 1004 și 1005) sub forma Naboli, derivă cu siguranță dintr-o formă de Neapolis care înseamnă "oraș nou" în greaca bizantină. În spatele promenadei, clădirile sunt luminoase și colorate și includ mai multe clădiri istorice, cum ar fi podul antic, un turn cu ceas și o stradă cu arcade. Există mai multe turnuri, porți medievale și străzi înguste de case colorate, dându-i senzația de a fi un "sat autentic italian" și nu doar o stațiune turistică. Turnul din inima orașului vechi, în formă de trapez, numit Turnul celor patru colțuri, a fost construit în secolul al XIII-lea. Catedrala Saint-Peter este o catedrală destul de mică în stil baroc, cu un interior frumos decorat, inclusiv picturi pe tavan, picturi și statui. Câteva dintre cele mai impunătoare case medievale și-au păstrat, de asemenea, aspectul original și sunt deosebit de remarcabile, cum ar fi Casa Pagliano (secolul al XIV-lea), Casa Maglio (secolul al XIII-lea) și Casa Repetto (secolul al XIV-lea).

Noli - Castelul Muntelui Ursino și zidurile antice de apărare

La câțiva kilometri de Noli, de-a lungul coastei Liguriei, se află populara stațiune Finale Ligure. Cunoscut pentru plajele sale cu nisip alb și priveliștile sale, Finale Ligure este situat direct lângă Stânca Caprazoppa, un munte abrupt de calcar din sud-vest, iar o mare parte a orașului se întinde pe versanții dealurilor. Printre principalele obiective turistice vei găsi: Castel Gavone, fostul sediu al Marchizilor Del Carretto (se presupune că a fost construit de către Enrico II Del Carretto în 1181); Castel San Giovanni, un fort spaniol din secolul al XVII-lea; Castello Vuillermin; Bazilica Sf. Ioan Botezătorul; Biserica Santa Maria di Pia; Biserica San Biagio; Biserica Sant'Eusebio; Biserica Sant'Antonino (cu o criptă din secolul al XII-lea) și fosta mănăstire Santa Caterina (care acum găzduiește muzeul orașului), fondată în 1359 și reconstruită în perioada renascentistă, cu adăugarea a încă două mănăstiri. Marea Piazza Vittorio Veneto este mărginită de case colorate pictate în stil tipic Riviera, cu detalii decorative care par reale.

Promenada din Noli este mărginită de palmieri

Albenga, situată la gura de vărsare a râului Centa, are porecla de "orașul celor o sută de turle". Până în secolul al XVII-lea, Albenga și-a bazat economia pe comerțul maritim, deoarece orașul a fost construit pe gura râului Centa și era înconjurat de ziduri și poduri. Construit pe vechea structură ortogonală care avea actualele "Via Medaglie d'oro" și, respectiv, "Via Enrico d'Aste" drept axe de drum principal al castrului roman (cardo și decumanus), orașul își are nodul planimetric în istoricul San Michele. În jurul lui s-au construit câteva palate, care au fost istoric sediul autorităților politice și religioase. Catedrala Sfântul Arhanghel Mihail, construită pe structurile de bază ale bazilicii creștine timpurii, ridicate la ordinele lui Constanțiu al III-lea între secolele al IV-lea și al V-lea, are o fațadă cu urme ale transformării de la romanic la gotic. Baptisteriul este situat pe partea laterală a catedralei, așa cum era tipic structurilor creștine timpurii, și poate fi vizitat din Loggia vechiului Palat al Primăriei.

Vechiul Palat al Primăriei, datând de la începutul secolului al XIV-lea, a adăpostit Sala Sfatului și închisoarea

Orașul Imperia a fost creat la 21 octombrie 1923 de către Benito Mussolini, prin unificarea administrativă a orașelor Oneglia și Porto Maurizio și a unor sate din jur. În trecut, Oneglia era partea orașului care se ocupa cu industria alimentară (mai ales uleiul de măsline și pasta), în timp ce Porto Maurizio era zona pescuitului și a turismului. Orașul este remarcat pentru producția și exportul de ulei de măsline și flori. În cartierul Porto Maurizio, străzile destul de înguste formează un centru vechi atractiv numit Parasio. Drumurile duc până la catedrala San Maurizio, construită în stil neoclasic, cea mai mare catedrală din Liguria și care a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Catedrala se află în spatele teatrului impunător din Imperia iar o altă clădire pe care trebuie să o vezi este Mănăstirea Santa Chiara, construită în secolul al XIV-lea.

De-a lungul coastei și pe lângă Marina, în partea de est a orașului se află cartierul Oneglio

Sanremo, o urbe modernă transformată dintr-un sat de pescari într-o destinație turistică elegantă, de renume mondial, este situat pe Riviera italiană, între Genova și granița cu Franța, în partea cunoscută sub numele de Riviera dei Fiori. Amplasat într-un golf larg, San Remo a avut zilele sale de glorie în anii '60, până la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. Orașul este o combinație fantastică de relaxare măsurată și zgomotoasă, peisaje incomparabile cu vederi panoramice și colțuri retrase, precum și o abundență de tot felul de divertisment. Plaja se mândrește cu o coastă de nisip minunată, apă caldă și o mare transparentă calmă și un fund plat fără alge. Sanremo nu numai că se bucură plăcut de ospitalitatea sa și de toate condițiile pentru o bună odihnă departe de casă, dar surprinde și prin varietatea de hobby-uri active pe apă și sport.

Sanremo - Porto Vecchio și Corso degli Inglesi

Între port și biroul de turism poți vedea și Fortul Santa Tecla din secolul al XVII-lea, care domină centrul orașului Sanremo. Tot în partea de vest a orașului se afla cazinoul, cea mai cunoscută clădire din San Remo, construită în stil Art Nouveau. Deși orașul este cunoscut pentru cazinoul său, aici există și alte locuri de văzut. Centrul medieval al orașului este în mare parte pietonal și foarte plăcut de explorat, cu o mulțime de străzi înguste pe care să te plimbi. Cunoscută la nivel local ca La Pigna, această zonă de case medievale înalte, grupate strâns de-a lungul străzilor înguste, oferă un contrast interesant cu luxul vilelor mărețe. Un monument religios, care este interesant pentru vizitatori și se află la nord de centrul principal, este Sanctuarul Madonna della Costa. Acesta a fost construit deasupra orașului, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, și are o fațadă decorativă în stil baroc. Construit pe locul unei biserici preexistente, sanctuarul a ajutat multă vreme la ghidarea marinarilor care se întorceau în oraș de pe mare.

Sanremo este renumit și pentru "Festivalul de la San Remo"

Bordighera este situată la 20 de kilometri (12 mile) de Franța și este posibil să vezi coasta franceză cu ochiul liber din oraș. Având "Capo Sant'Ampelio" care iese din mare, este cea mai sudică comună a regiunii. Capul se află la aproximativ aceeași latitudine cu a Pisei și are o bisericuță construită în secolul al XI-lea pentru Sant'Ampelio, sfântul patron al orașului. Deoarece Bordighera este construită acolo unde Alpii Marittimi se cufundă în mare, beneficiază de efectul Foehn care creează un microclimat special care are ierni mai calde.

Plaja Bordighera are tot ce ai nevoie pentru o vacanță specială

Ventimiglia este un oraș stațiune din provincia Imperia, în partea de nord - vest a Rivierei Italiană, fiind ultimul oraș (la 7 kilometri) înainte de granița cu Franța. Numele Ventimiglia derivă din Album Intimilium, asemănarea cu expresia venti miglia ("douăzeci de mile") fiind o coincidență, deși între 1388 și 1860 orașul se afla aproape exact la 20 de mile statute de Franța. Aici sunt vizibile vestigii ale unui teatru roman (din prima jumătate a secolului al II-lea) și s-au descoperit rămășițe ale multor alte clădiri, printre care urme ale zidurilor antice ale orașului, un mozaic fin (găsit în 1852, dar imediat distrus) și un număr de morminte aflate la vest de teatru. Ruinele vechiului Albintimilium sunt situate în câmpia Nervia, la 2 kilometri est de orașul modern. Foarte important din punct de vedere arhitectural și istoric este centrul antic al orașului medieval, cocoțat pe un deal cu vedere la noul oraș. Biserica San Michele Arcangelo a fost ridicată în secolul al X-lea de către conții de Ventimiglia pe temelia unui templu păgân.

În Peșterile din Balzi Rossi s-au descoperit cel puțin șapte schelete care se referă la prezența omului Cro-Magnon, mari și precis definite ca "gigant"

Actuala catedrală romanică dedicată Adormirii Maicii Domnului, Cattedrale di Nostra Signora Assunta, cu un baptisteri din secolul al XI-lea, sediul actualei Eparhii de Ventimiglia-San Remo (doar Ventimiglia până în 1957, fondată în 670), este construită pe ruinele unui vechi. Biserica lombardă, care la rândul ei se afla pe locul unei clădiri romane, posibil templu. Biblioteca municipală are a doua cea mai mare colecție de manuscrise și cărți din secolul al XVII-lea din Italia (cea mai mare colecție se află la Veneția).

Giardini Botanici Hanbury înconjoară vila lui Sir Thomas Hanbury

Mâncărurile tipice ligure sunt expresia unei bucătării simple și autentice și al unui teritoriu bogat și extrem de variat. Pesto alla Genovese, cel mai faimos dintre sosuri și un produs simbolic al bucătăriei regionale, este exemplul emblematic, dar cu siguranță nu singurul. Este imposibil să nu menționez "preboggion", un amestec de ierburi sălbatice fierte scurt și folosit pentru supe, omlete, plăcinte sărate și mai ales ca umplutură pentru "pansoti", tipicele paste ravioli proaspete condimentate cu sos de nucă; Farinata di ceci (o focaccia mai mult sau mai puțin subțire din făină de naut); Torta pasqualina ( unul dintre cele mai reprezentative preparate din bucătăria genoveză); Focaccia de la Recco (O specialitate protejată de marca IGP); Iepure a la Ligure; pandolce genovez (desertul sărbătorilor de Crăciun, similar cu panettonul milanez); biscuiții Canestrelli (de origine antică, primele urme documentare datând din 1576).

Cu toate că în zona Liguriei se produc până la 7,6 milioane de litri de vin pe an, aceasta rămâne regiunea cu a doua cea mai scăzută producție de vin din Italia

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu