Cu Maid în Irak

Irak, având o geografie diversă, este localizat în Asia de Vest. Se învecinează cu Turcia la nord, Iranul la est, cu Golful Persic și Kuweit la sud-est, Arabia Saudită la sud, Iordania la sud-vest și Siria la vest.

Irakul găzduiește diverse grupuri etnice, inclusiv arabi, kurzi, turkmeni, asirieni, armeni, yazidi, perși, șabaki etc.

Între anii 65.000 î.Hr. și 35.000 î.Hr., nordul Irakului a găzduit o cultură Neanderthal, ale cărei rămășițe arheologice au fost descoperite în Peștera Shanidar. Peștera Shanidar a fost excavată în anii 1950, când arheologul Ralph Solecki a descoperit rămășițele parțiale a zece bărbați, femei și copii de Neanderthal. Unele erau grupate împreună, cu aglomerări de polen antic înconjurând unul dintre schelete. Solecki a susținut că acest lucru a arătat că oamenii de Neanderthal își îngropau morții și organizau ritualuri funerare cu flori. În perioada 2018-19, a fost descoperit un craniu complet, aplatizat de mii de ani de sedimente, și oase de pe partea superioară a corpului aproape până la talie, cu mâna stângă îndoită sub cap ca o mică pernă, analizele timpurii sugerând că are peste 70.000 de ani. Deși sexul nu a fost încă determinat, cea mai recentă descoperire de Neanderthal are dinții unui "adult de vârstă mijlocie până la înaintată". În aceeași regiune se află și o serie de cimitire pre-neolitice, datând din aproximativ 11.000 î.Hr.

Scanările CT de la Cambridge au scos la iveală, în Peștera Shanidar, osul petros al unui om de Neanderthal

În cele mai vechi timpuri, pământurile care constituie acum Irak-ul erau cunoscute sub numele de Mesopotamia ("țara dintre râuri"), o regiune ale cărei câmpii aluviale extinse au dat naștere unora dintre cele mai timpurii civilizații și imperii ale lumii, începând cu mileniul al VI-lea î.Hr., inclusiv cele din Akkad, Babilonul, Asiria și Sumer, cea mai veche civilizație cunoscută. "Leagănul civilizației" este un termen comun pentru zona care cuprinde Irakul modern și a fost locul de naștere al multor invenții și descoperiri valoroase, inclusiv sistemul de scriere, matematica, ceasul, calendarul, astrologia și codul legii. Aici a început omenirea mai întâi să citească, să scrie, să creeze legi și să trăiască în orașe sub un guvern organizat - în special în Uruk, din care derivă "Irak".

Această regiune bogată cuprinde o mare parte din ceea ce se numește Semiluna Fertilă

În anul 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad, în anul 632 au cucerit Irakul (656). Bagdadul a devenit capitală a Califatului abbasid, din 762 și până în 1258, după care a fost cucerit de Imperiul Mongol. Orașul a rămas un centru al lumii arabe până în 1535 când a fost încorporat de către Imperiul Otoman. În 1915 trupele britanice au cucerit Irakul și au stabilit aici mandatul Ligii Națiunilor. Irakul a devenit independent în 1932. Partidul Ba'ath (care îmbină ideologia socialismului arab cu naționalismul și pan-arabismul) a preluat controlul țării în 1968, și a impus o stăpânire strictă, mai ales după ascensiunea la putere a lui Saddam Hussein (1979). În anii '80 (1980-1988), Irakul a fost implicat într-un război lung cu vecinul Iran, război care a lăsat peste 1.000.000 de victime, militari și civili, de ambele părți.

La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și l-a anexat

Numele arab al Irak-ului a fost folosit încă dinainte de secolul al VI-lea e.n. Există mai multe origini sugerate pentru acest nume. Unul provine de la orașul sumerian Uruk (în ebraica biblică Erech) fiind astfel în cele din urmă de origine sumeriană, deoarece Uruk era numele akkadian pentru orașul sumerian Urug, care conține cuvântul sumerian pentru "oraș". O altă etimologie posibilă a numelui ar veni din persana medie, din cuvântul "eraq" care înseamnă "câmpie joasă". Un "castron de descântece aramaic", excavat în Nippur, prezintă cuvântul "yrg lângă mysyn (Mesene), care sugerează că se referă la regiunea din sudul Mesopotamiei. O etimologie populară arabă pentru numele Irak este "profund înrădăcinată, bine udată, fertilă".

Canioane uimitoare sculptate în stâncile mari din câmpiile fertile ale Kurdistanului irakian

Aeroportul Internațional Bagdad, anterior Aeroportul Internațional Saddam, este cel mai mare aeroport internațional din Irak, fiind situat într-o suburbie la aproximativ 16 km vest de centrul orașului Bagdad. Este baza de origine a companiei aeriene naționale irakiene, Iraqi Airways. Aeroportul Bagdad are câteva terminale pentru pasageri: terminalul militar (noua bază aeriană Al Muthanna, baza forțelor aeriene irakiene) și terminalul civil (terminalul pentru pasageri). Există un alt terminal VIP rezervat special pentru a primi personalități. Există atât autobuze cât și taxiuri care pleacă de la Aeroportul Bagdad către centrul orașului.

Baghdad - Considerat al doilea mare oraș al lumii arabe după Cairo

Baghdad a fost întemeiat în anul 760 de către califul al-Mansur și a jucat roluri esențiale de-a lungul sutelor de ani, impunându-se drept un deosebit centru cultural, comercial și artistic. În urma cuceririi musulmane a Mesopotamiei, Bagdadul a devenit capitala și cel mai mare oraș al Califatului Abbasid. Orașul se află în valea râului Tigru, pe malul stâng, chiar în locul în care fuseseră întemeiate unele dintre cele mai puternice orașe antice: Babilon, Ur, Ninive. Numele lui inițial era "Orașul păcii" sau "Orașul rotund", din cauză că se afla construit în spatele unor ziduri circulare. Bagdadului i-a fost imprimat încă de la înființare un puternic caracter cultural, în timpul Epocii de Aur Islamice orașul evoluând într-un centru cultural și intelectual semnificativ și câștigând o reputație mondială pentru instituțiile sale academice, inclusiv Casa Înțelepciunii. Timp de mai multe secole, în Bagdad s-au adunat mințile luminate ale acelor vremuri, cei mai talentați artiști și cei mai mari traducători.

Baghdad-ul a fost în mare parte distrus de Imperiul Mongol în 1258, în timpul Asediului Bagdadului

Farmecul orașului întâmpină turiștii încă de la intratea sa, cele patru ziduri purtând numele orașelor principale din cele patru direcții (Kufa, Basra, Kurashan și Damasc), aflându-se fiecare la 2,4 kilometri distanță, unul de celălalt. Pentru turiști, Bagdadul oferă nenumărate locuri interesante, Muzeul național, Librăria Națională, Turnul din Bagdad, Școala Mustansiyria, Monumentul Al Shaheed, fiind doar câteva din importantele locuri ce atrag turiștii. Palate, clădiri vechi, moschei, artefacte, morminte ale valoroșilor gânditori islamici, toate acestea sunt un imbold puternic pentru turiști în a vizita orașul.

Orașul Baghdad se mândrește și cu câteva dintre cele mai frumoase moschei ale Irakului

Umm Qasr, orașul-port aflat în sudul Irakului, este principala deschidere către Golful Persic, separat fiind numai de granițe cu Kuweit. În vremurile vechi, orașul a fost un mic sat de pescari, dar cu timpul a devenit și un obiectiv militar, datorită portului care oferea facilități de transport pe apă marinei militare. În principal, toată istoria, dezvoltarea economică și culturală și principalele evenimente din viața acestui oraș se leagă de port, începând din timpurile lui Alexandru cel Mare și până în zilele noastre. În războiul iraniano-irakian, în Primul Război Mondial și în cele două razboaie din golf, portul a fost de o importanță strategică covârșitoare, orașul fiind atacat sau sub asediu, tocmai din acest motiv. În oraș au fost construite 13 scoli, după absolvire tinerii urmând cursurile facultăților din orașele învecinate, orașul neavând o universitate.

Orașul Basra

Situat în Mosopotamia inferioară, Basra este cotat ca al treilea mare oraș din Irak. Orașul face parte din zona istorică a "Verii", legendara locație de baștină a lui Sindbad Marinarul. Întemeiat în anul 636, orașul a cunoscut de-a lungul istoriei sale zbuciumate diverse ocupații, începând din antichitate, cu triburile vechilor perși, și culminând astăzi cu ocupația Americană, de după războiul din golf. Mulți oameni cunosc numele Basra și pentru că aici a avut loc una dintre cele mai importante bătălii din timpul războiului din Irak. Cu toate acestea, aici vei găsi una dintre cele mai fascinante destinații din întreaga țară. Zona este acoperită de păduri de palmier, unde poți să te plimbi și să te bucuri de briza rece de seară. Acesta este, de asemenea, locul unde vei găsi unele dintre cele mai faimoase morminte ale primilor imami ai islamului. Cea mai reprezentativă clădire, Moscheea zilei de Vineri, a fost construită în Evul Mediu, în anul 1122.

Basra - Pârâul și bazarul Ashar

Gratie locației geo-strategice și a posibilităților de a stoca apă în ambele părți ale orașului, dar și poziționarea sa pe drumul comercial de-a lungul râului, Basra a devenit un centru islamic foarte important, multe dintre centrele de studiu biblic înființându-se aici. În epoca postbelică, în 1964, a fost înființată și Universitatea din Basra, confirmând ascensiunea localității pe harta culturală a țării. Din punct de vedere al atracțiilor turistice, orașul este împânzit cu locuri ce merită a fi vizitate. Dintre acestea îți amintesc de Vechea Moschee, Insula lui Sindbad, Pădurea de palmieri, Ruinele casei lui Sindbad, Piața Indiană, Moscheea Sayyed Ali Al-Musawi și Bazarul Hanaah Sheikh.

"Casa lui Abraham" din Ur

Ur, fost un oraș-stat sumerian în sudul Mesopotamiei, primul mare oraș dintre fluviile Tigru și Eufrat, este cunoscut pentru povestirile sale biblice despre inundații epice și despre regii babilonieni fricoși și este, de asemenea, cunoscut pentru una dintre cele mai frumoase ruine antice din regiune. Fiind locuit încă din mileniul al V-lea î.Hr., începând cu mileniul al III-lea î.Hr. a cunoscut o rapidă dezvoltare și prosperitate, fiind ulterior cucerit de elamiți și babilonieni. Numele acestei cetăți-stat se traduce prin "cuptor de foc". În conformitate cu scrierile Tanakh-ului evreiesc (Vechiul Testament, cartea Genesa, 11:28,31; 15:7; Neemia 9:7) și cu Faptele apostolilor (7:2-4), patriarhul Avraam, întemeietorul poporului evreu, ar fi provenit din această cetate-stat.

Zigguratul din Ur, c. 2100 î.Hr. - Cărămidă de noroi și cărămidă coaptă, în mare parte reconstruit

Arbil (în limba engleză: Erbil) este capitala provinciei Arbil și a Kurdistanului Irakian. Prima așezare umană din zona Arbilului este datată în jurul anului 5000 î.Hr., fiind considerat unul dintre cele mai vechi orașe, populate continuu, din istoria omenirii. Acest oraș fortificat ocupă o suprafață de 102.000 metri pătrați, într-o zonă aflată sub continuă ocupație încă din mileniul 5 î.e.n sau chiar mai devreme. Structura impunătoare de culoare galbenă, protejată de un zid solid, oferă una dintre cele mai fascinante experiențe vizuale din Orientul Mijlociu. Orașul este împânzit de curți tradiționale și câteva clădiri publice străbat labirintul aleilor înguste. Înainte de introducerea tehnicilor moderne de construcție, majoritatea caselor de aici erau construite în jurul unei curți interioare. O arcadă, un acoperiș plat și o intrare arcuită care împiedică trecătorii să privească în interiorul curții și al casei, erau elementele caracteristice ale locuințelor din oraș.

Arbil - Muzeul textil kurd

Karbala este locul unde 30 de milioane de pelerini își fac drum în fiecare an. Zona este sacră musulmanilor șiiți datorită Altarului Imam Husayn, care este locul de odihnă final al martirului Husayn Ibn Ali (nepotul profetului Mohamed și fiul lui Hazrat Ali), care a murit în anul 680 d.Hr. în timpul bătăliei de la Karbala. Conform credințelor șiite, numele orașului are o conotație profetică. Arhanghelul Gabriel i-ar fi dictat profetului Mahomed numele orașului - Karbala - compus din două cuvinte alăturate, însemnând agonie și nenorocire. I-a prezis însă că pe acest loc vor fi martirizați urmașii lui și că orașul va deveni o vale sacră. Ca atare, în fiecare an acest oraș vede cum milioane de devotați ajung pentru Ziua de ispășire din Ashura.

Cele două sanctuare ale Imamului al-Husayn și Abu l-Fadl al-'Abbas - două caracteristici principale ale orașului Karbala

Orașul Hatra a fost fondat de dinastia seleucidă în secolul III î.Hr. A înflorit în secolele I și II î.Hr. ca centru comercial și religios al Imperiului Part, orașul devenind ulterior capitala primului regat arab. Hatra a rezistat atacurilor repetate din Imperiul Roman, jucând un rol important în timpul celui de-al doilea război Part. Hatra a reușit să reziste unui atac sasanid al regelui Ardashir I, în timpul primelor sale campanii în Mesopotamia împotriva Imperiului Roman (în 229), dar în cele din urmă a căzut sub un al doilea atac sasanid în 240 și a fost pus la pământ. Orașul a câștigat faima pentru fuzionarea panteonelor grecești, sumeriene, asiriene, siriene și arabe, cunoscute în aramaică sub numele de Beit Elaha ("Casa lui Dumnezeu"). Orașul conține temple dedicate: Nergal (mitologia sumeriană și akkadiană), Hermes (mitologia greacă), Atargatis (sirian-aramean), Allat și Shamiyyah (arabă) și Samas (zeul soarelui sumerian).

Cunoscută ca și Casa lui Dumnezeu (în aramaică Beit Elaha), HATRA este un campus de temple care a avut o importanță spirituală semnificativă pentru multe imperii și regate care au dominat regiunea de-a lungul timpului între secolele al 3-lea î.Hr. și al 3-lea d.Hr.

Orașul modern Sulaymaniyah a fost fondat în 1784 de către prințul kurd Ibrahim Pașa Baban, care l-a numit după tatăl său (Sulaiman Pașa), fiind capitala principatului istoric Baban în perioada 1784-1850. Sulaymaniyah este unul dintre orașele cele mai primitoare și mai relaxate din Irak și este considerat sigur de a fi vizitat de unele guverne străine. Sulaymaniyah se află pe munții accidentați din nordul Irakului și are un climat răcoros în comparație cu multe alte orașe din țară. De la înființare, Sulaymaniyah a fost întotdeauna un centru de mari poeți, scriitori, istorici, politicieni, cărturari și cântăreți, precum Nalî, Mahwi și Piramerd.

Universitatea Sulaymaniyah

După cum sugerează și numele, Dur-Kurigalzu (Fortul Kurigalzu) a fost fondat de un rege pe nume Kurigalzu, existând totuși o îndoială cu privire la identitatea fondatorului, deoarece doi conducători ai dinastiei kasite au purtat acest nume. Acum este acceptat că ar fi vorba despre primul Kurigalzu, cel care a domnit din jurul anului 1400 î.Hr. până în jurul anului 1375 î.Hr., deoarece orașul este menționat într-un text datat din timpul domniei lui Burna-Buriash II, tatăl celui de-al doilea Kurigalzu. Primul Kurigalzu ar fi fost unul dintre cei mai prolifici constructori ai dinastiei sale, activ în majoritatea orașelor mari din Babilonia. Construcțiile întreprinse de Kurigalzu îl înscriu în continuitatea fundațiilor regale mesopotamiene mai vechi, dar situl este remarcabil pentru întinderea sa în comparație cu creațiile urbane anterioare. În orice caz, acest lucru nu a împiedicat Babilonul să rămână principalul oraș al regatului, deși Dur-Kurigalzu a fost, probabil, o reședință regală importantă pentru regii kasite.

Complexul religios Dur-Kurigalzu este dedicat marelui zeu Enlil

Pe malul Eufratului își poartă istoria pe umeri unul dintre cele mai frumoase și faimoase orașe ale lumii antice: Babilonul. Unul dintre cele mai importante orașe ale lumii antice, centru al artei și culturii, oraș protejat de Alexandru cel Mare, Babilonul era denumit în Scripturi "Stăpâna Regatelor". Babilonul a fost capitala Babiloniei, localizată în sudul Mesopotamiei, ceea ce înseamă astăzi 60 de mile distanță de Baghdad. Atestat pentru prima dată pe o tăbliță de lut în secolul al XXIII-lea î.Hr., Babilonul a luat ființă în a II-a jumătate a mileniului III î.Hr. pe malul Eufratului, în Mesopotamia centrală. Profitând de o poziție geografică favorabilă, la intersecția unor importante drumuri comerciale, va cunoaște sub prima dinastie amorită (1894 î.Hr.-1595 î.Hr.) o ascensiune politică. Babilonul a dominat Mesopotamia întreagă în cursul domniei regelui Hammurabi (1792 î.Hr.-1750 î.Hr.) și după prăbușirea statului asirian, în epoca lui Nabucodonosor al II-lea (604 î.Hr.-562 î.Hr.).

Codul de legi Hammurabi, o colecție de 282 de reguli

Numele Babilonului evocă imagini ale vechilor imperii, grădinile suspendate și bătăliile epice dintre Alexandru cel Mare și împărații persani. Nabucodonosor al II-lea a făcut Babilonul unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Principala intrare în oraș era poarta zeiței Iștar, acoperită cu ceramică smălțuită de culoare albastră. Urmau Grădinile suspendate ale Semiramidei, pline cu arbori și plante din Persia, apoi Turnul Babel, înalt de 91 m. După decăderea Imperiului Persan, Alexandru cel Mare a cucerit Babilonul, acesta devenind capitala imperiului său și locul unde a murit. Pe măsură ce explorezi Babilonul, știi că umbli pe urmele marilor împărați ai acestei părți ale lumii și te poți minuna la artefacte cum ar fi statuile leului care se prăbușește grațios și să-ți imaginezi cum ar fi arătat odată Gardienii agățați din Babilon. Orașul antic Babilon a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, după mai multe decenii în care Irakul a militat pentru înscrierea sitului în această listă.

Grădinile Suspendate - una dintre șapte Minuni ale lumii antice

Când Saddam Hussein a venit la putere în Irak, a conceput o schemă grandioasă pentru a reconstrui vechiul Oraș Babilon. Hussein a spus că marile palate ale Babilonului și legendarele grădini suspendate (una din cele șapte minuni ale lumii antice) se vor ridica din praf. Arheologii au fost îngroziți, deoarece Saddam Hussein a reconstruit pe artefacte antice, fără a păstra istoria. În formă de Ziggurat (piramida pas cu pas), palatul Babilonian, cu patru etaje, al lui Saddam, este o fortăreață monstruoasă, pe un deal, înconjurată de palmieri miniaturali și grădini de trandafiri. Sătenii au declarat că o mie de oameni au fost evacuați pentru a face loc acestei embleme a puterii lui Saddam Hussein. Palatul nu este doar mare, ci și ostentativ. Conținând câteva sute de mii de metri pătrați de marmură, a devenit o îmbinare a turnurilor unghiulare, a porțiunilor arcuite, a boltelor și a scărilor maiestuoase. Criticii au acuzat că noul palat al lui Saddam Hussein a exprimat excesul exuberant într-o țară în care mulți au murit în sărăcie.

Babilon - Interiorul palatului lui Saddam Hussein

Orașul antic Ctesiphon este situat pe partea estică a râului Tigru, la sud-est de Bagdad. La mijlocul secolului al IV-lea î.Hr., Ctesiphon era o mică așezare persană pe malurile râului Tigru, fiind fondat de către Mitriade I, regele parților. A devenit unul dintre cele mai importante orașe din Mesopotamia, fiind de-a lungul timpului capitală a două mari imperii: Imperiul Part (58 î.Hr.) și Imperiul Sasanid (începând cu anul 226 d.Hr.). Treptat, Ctesiphon s-a unit cu vechea cetate elenistică Seleucia, aflată pe malul opus al Tigrului, devenind o metropolă cosmopolită cunoscută și sub denumirea de Seleucia-Ctesiphon. Taq Kasra sau Arcul lui Ctesiphon (o cupolă Sassanid) este singura rămășiță a metropolei glorioase, fiind un reper în istoria arhitecturii. Arcul este considerat a fi cea mai mare boltă cu un singur span de zidărie nereîncărcată din lume. Construit în secolul al III-lea d.Hr., această intrare mare a palatului a fost construită din cărămizi arse.

Taq Kasra - unul dintre cele mai importante situri arheologice din regiune

Orașul Mosul este considerat al doilea oraș ca mărime din Irak, ca populație și suprafață, după capitala Bagdad. Din păcate, numele Mosul a devenit sinonim cu unele dintre cele mai grave distrugeri din Irak până în prezent. De mai mulți ani, orașul se află sub controlul insurgenților și este un câmp de luptă pentru forțele militare irakiene. Speranța este că Mosul va fi eliberat în curând și că acest oraș care are peste 2000 de ani de istorie bogată va fi din nou un loc pe care oamenii îl pot vizita. Există câteva atracții cu adevărat uimitoare care pot fi văzute aici, inclusiv ruinele sfărâmate ale Moscheei Umayyad care datează din 640 d.Hr., Marea Moschee construită de Nuriddin Zangi în 1172, Moscheea Profetului Younis, Castelul Bash Tapia, Biserica Antică Tahira, precum și Biserica Sf. Toma, una dintre cele mai vechi biserici istorice, numită după Sfântul Apostol Toma, care a predicat Evanghelia în Răsărit. Data exactă a fondării ei este necunoscută, dar se presupune că aceasta datează din anul 770 d.Hr.

Orașul kurd Dahuk

Orice tur arheologic al orașului Dahuk începe din nordul localității, acolo unde se găsește peștera Charsteen, în stânca Muntelui Alb. La interiorul ei au fost descoperite mai multe obiecte de ceramică extrem de vechi, datând dinaintea erei noastre. Aici poți vedea câteva sculpturi realizate în piatra peșterii, sculpturi ce reprezintă cinci simboluri religioase de demult, interpretate în sensul zeităților locale aflate între Soare și Lună. Partea cea mai fascinantă a peșterii Charsteen o reprezintă cei patru piloni de piatră construiți la interior sub forma coloanelor unui altar. În apropierea peșterii se află un sit arheologic de asemenea foarte vechi și care conține urmele civilizației asiriene de pe suprafața actualului oraș Dahuk. Au rezistat trecerii timpului ruinele unor palate regale folosite drept reședințe de vară ale regelui asirian Sennacherib, ruine ce datează din secolul al VII-lea înainte de Hristos.

Fortăreața Ahmadiyah

Dahuk - Școala Antică Qobahan

Un alt obiectiv arheologic faimos al orașului Dahuk este Școala Antică Qobahan, înființată în prima jumătate a secolului al XVI-lea și care a funcționat până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta se întinde pe o suprafață de 400 metri pătrați și are o înfățișare sobră, cu valoare istorică, putând fi vizitată în valea Amadiya. Biblioteca sa este faimoasă în lume, datorită celor 2000 de manuscrise culese de-a lungul a cinci sute de ani. În zonă poate fi admirat și podul antic Pira Delal, al cărui nume se traduce prin "podul de piatră". Este clădit peste râul Tigru iar după modul de construire pare să dateze din perioada Imperiului Roman, reprezentând un monument foarte important în cultura kurzilor. Pe seama lui circulă o legendă sângeroasă: se spune că la finalul lucrărilor, constructorului i-au fost tăiate mâinile, pentru a nu mai putea clădi ceva la fel de frumos în alte părți. Astfel că podul a rămas unic.

Moscheea Haj Ahmad - una dintre cele mai mari moschei din Guvernoratul Duhok în ceea ce privește suprafața

Kirkuk este un oraș din nordul Irakului. Istoria Kirkuk-ului datează din antica Mesopotamia, orașul dezvoltându-se pe locul vechii Arrapha, unul dintre principalele orașe ale Imperiului Neo-Asirian. Tradiția locală susține că un mormânt din cartierul vechi este cel al profetului Daniel, locația servind în trecut ca sinagogă și biserică iar acum fiind folosită ca moschee. Orașul este, de asemenea, un centru major al industriei petroliere din Irak, cu o conductă de petrol cu legături către Tripoli, Liban, și către Yumurtalik, pe coasta Turciei. Producția de țiței a stimulat expansiunea susținută în oraș.

Zakho - oraș de frontieră înconjurat de Turcia

Ninive a fost un "oraș foarte mare", cum era numit în Cartea lui Iona, situat pe malul estic al râului Tigru în Asiria antică. Pe celălalt mal al râului este situat orașul contemporan Mosul. Ninive a fost ultima capitală a Imperiului asirian, atingând o înflorire maximă în secolul al VII-lea î.Hr., fiind distrus de babilonieni și mezi. Ninive a fost epicentrul biblic al Imperiului Asirian și a fost făcut renumit de profetul Iona, făcându-l să aibă un loc important în istoria teologică. Din păcate, o mare parte din acest oraș a fost distrus de-a lungul anilor, dar încă vei găsi aici ruine frumoase, cum ar fi Kuyunjik, precum și câteva porți vechi ale orașului. Orașul conținea numeroase temple și un palat al regelui Sanherib, cu 80 camere, toate înconjurate de un zid de 12 km lungime, care avea 15 porți.

Poarta Mashki, cunoscută sub numele de "Poarta Locurilor de Adăpare", și Poarta Nergal

Alimentele irakiene sunt similare bucătăriilor din țările învecinate, Turcia, Persia, Iran și Siria, iar mesele tipice constau în legume umplute, orez, iaurt și miel sau carne de vită și păsări de curte cu fructe. O masă tradițională irakiană începe, de obicei, cu mezza, ceea ce înseamnă un sortiment de aperitive și salate. Mâncărurile clasice mezza sunt salata tabbouleh, pâine pita și pătrunjelul prăjit cu sos tahini. Sosurile Baba ghanoush, hummus și tzatziki sunt adesea folosite pentru scufundări. Supele și tocanele sunt remarcabile în bucătăria irakiană, cele populare fiind compuse din linte, fasole și legume albe și pui gătit cu grâu împăiat și măcinat. Diverse tipuri de produse de patiserie, găluște și chifteluțe se găsesc adesea pe o masă irakiană, inclusiv foi de viță umplute, falafel și samosas. Multe mâncăruri irakiene sunt servite alături de orezul cu granulație lungă și diferite tipuri de pâine sau produse de patiserie.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu