Cu Maid în Sicilia

Deși Sicilia are două mari aeroporturi (Aeroporto Fontanarossa din Catania și Aeroporto Falcone-Borsellino - aflat la Punta Raisi, la 32 km de Palermo), pentru a ajunge în Sicilia am ales cea mai atractivă opțiune de transport (o oră și jumătate de mers cu catamaranul). Din Valetta, capitala Maltei, am luat Catamaranul (o ambarcațiune luxoasă și extrem de mare - transportă și mașini și este și ultrarapidă) până în Pozzallo, un orășel din sudul Siciliei, de unde se poate ajunge foarte ușor, cu autobuzul, în Catania.

Având lungimea maximă de aproximativ 290 km și lățimea maximă de aproximativ 190 km, Sicilia este cea mai mare insulă din Marea Mediterană. Are o populație de 5,5 milioane de locuitori și se află la numai 140 km de Africa.

Simbolul Siciliei, pe care îl întâlnești la tot pasul, este Trinacria. În sec. 7-8 î.Hr. grecii au descoperit insula triunghiulară pe care au numit-o Trinacria "pământul cu 3 colțuri". Simbolul Siciliei are 3 elemente: 3 picioare îmbinate la centru, formând simbolul "triskelion", unul dintre cele mai vechi din istoria umanității; capul Medusei cu două aripi și cu păr înlocuit de șerpi; 3 spice de grâu care reprezintă recunoașterea Siciliei ca grânar al imperiului în perioada romană.

Istoria perioadei grecești a Siciliei a început cu fondarea primei colonii din Naxos, în 735 î.Hr., de către coloniștii Calacaneeni. În anii care au urmat a continuat stabilirea coloniștilor pe insulă, punând astfel bazele istoriei Siciliei pentru anii ce aveau să vină; ei au fost aceia care au influențat limba și cultura. Syracusa s-a născut în 734 î.Hr - fondată de coloniștii Corintieni; Catania în 729 î.Hr. - fondată de coloniștii Calcaneeni; Gela în 689 î.Hr. - fondată de Rhodesieni și Cretani; Selinunte în 650 î.Hr. - fondată de către coloniștii Megareni; Agrigento (Akragas) în 581 î.Hr. - fondată de Gelasieni. Toată coasta de est a fost colonizată de greci. Syracusa, cel mai important oraș grecesc al insulei, a fondat coloniile Akrai (în 664), Casmene (în 643) și Camarina (în 598). Potrivit istoricului Tucidide, primele așezări coloniale s-au datorat aristocraților greci alungați din orașe după luptele interne ce au urmat Războiului Troian.

Urmare a primului război punic, în următoarele șase secole, Sicila a fost o provincie a Republicii Romane și a Imperiului Roman, ca un teritoriu proconsular. Era o provincie proeminent agrară, fiind principala sursă de aprovizionare cu grâne a orașului Roma. Imperiul nu a depus eforturi semnificative pentru romanizarea regiunii, care a rămas predominant greacă. Prima provincie obținută de Republica Romană a primit numele Sicilia. Termenul "Sicilia", în Evul Mediu, nu numai că a desemnat insula, dar a fost extins și în peninsulă, pentru a indica domeniile din sudul Italiei. Potrivit gramaticianului latin Marco Terenzio Varrone, termenul "Sicilia" derivă din italicul "sica" ceea ce indică "coasa". Prin urmare, "Sicilia" ar însemna "țara cositoarelor", deoarece romanii considerau Sicilia drept regiunea cea mai bogată în grâu pentru a alimenta Roma.

Invadatorii Siciliei au lăsat insulei o extraordinară moștenire: teatrele de la Siracusa și Taormina, impozantele temple de la Agrigento și Sagesta, superbele mozaicuri din Piazza Armerina, stilul arhitectural cu influențe maure sau maiestuosul stil arhitectural normand, moștenire ce se poate vedea cel mai bine la catedralele Monreale și Cefalu.

Destinații turistice în Sicilia

O călătorie cuprinzătoare în Sicilia include patru destinații: Palermo, Taormina, Siracusa și Agrigento, iar cele mai reprezentative locuri și monumente de cultură sunt: orașul Siracusa, insula Ortigia din Siracusa, palatele, bisericile și criptele din Palermo (în special catacombele Capucinilor), Valea Templelor din Agrigento, Teatro Greco din Taormina, catedrala și mozaicurile de la Monreale, templul doric de la Segesta, orașul Erice, plaja de la San Vito Lo Capo, pitorescul oraș Cefalu cu catedrala sa faimoasă, insulele Eoliene (Lipari) cu vulcanul Stromboli, muntele și vulcanul Etna, orașul Catania, mozaicurile romane de la Piazza Armerina.

Muntele Etna

Vulcanul Etna, "vulcanul care nu doarme niciodată", a fost un subiect îndelung abordat atât în mitologia clasică greco-latină, cât și în credințele populare. S-a încercat explicarea comportamentului vulcanului prin religie, considerându-se că zeii uriași din legendele romane și grecești controlează vulcanul. Se estimează că vulcanul erupe la fiecare 3 luni și că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse și localități. Cu toate acestea, poalele vulcanului sunt dens populate; acest fapt se explică prin fertilitatea deosebită a solului. Cenușa vulcanică adusă de erupții a creat un sol adecvat pentru cultivarea viței de vie, a pomilor fructiferi și a măslinilor.

Orașul Catania

De-a lungul timpului, orașul a fost distrus de seisme și erupții vulcanice ale vulcanului Etna, care uneori a acoperit totul cu lavă, însă edificiile antice s-au păstrat. La ultima erupție masivă, în 1669, 12.000 de locuitori ai orașului și-au pierdut viața, iar Catania a fost aproape în totalitate distrusă ca așezare. Ulterior, orașul a fost reconstruit în stil baroc, acesta păstrându-se până în ziua de astăzi. Aspectul unic al Cataniei se datorează, în mare parte, omniprezenței pietre vulcanice de culoare gri. Această piatră este materialul preferat de foarte mulți dintre arhitecții care și-au pus amprenta aici și a fost folosită pentru edificarea unui mare număr de clădiri publice și palate. Frumusețea, valoarea artistică și istorică a centrului baroc al Cataniei a fost recunoscută prin includerea ei în Patrimoniul Unesco.

Piazza del Duomo - Catania

Cattedrale di Sant'Agata se află în Piazza del Duomo și este cel mai important monument religios din Catania. Catedrala găzduiește numeroase tablouri ale unor artiști importanți și tot aici se află și moaștele Sfintei Agata, protectoarea orașului.

Castelul Ursino - Catania

Via Crociferi este una dintre cele mai frumoase străduțe din Catania, cu biserici în stil baroc și alte clădiri vechi, impresionante. Arco di San Benedetto stă la începutul acestei artere, un arc despre care se spune că a fost construit într-o singură noapte și care datează din 1704.

Piazza San Domenico - Palermo

Palermo, oraș fenician la origine (numit Ziz: floare), fortăreață cartagineză în perioada grecească (Panormos: port peste tot), a fost cucerit de romani în timpul primului război punic (245 î.Hr.). Asediat și cucerit de Genseric, Odoacru și Teodoric, s-a aflat sub suzeranitatea Bizanțului din 535 până la cucerirea sa de către populația din Africa Nordică, în 831. Capitală de emirat (948), comparabilă cu cele mai mari orașe ale lumii musulmane, a trecut la normanzi în 1072. Decadența, survenită în timpul dominației Casei de Anjou (cu pierderea rolului de capitală în favoarea orașului Neapole), de care s-a eliberat prin răscoala Vecerniilor siciliene (1282), a continuat sub dominația aragoneză, spaniolă (sec. XVI) și a Bourbonilor din Neapole (din 1736). Participant la mișcările din 1820 și 1848, orașul a fost eliberat de către Garibaldi și a făcut parte (începând din 1860) din nou creatul stat italian.

Monte Pellegrino și Capo Zafferano - Palermo

Invadat de oameni din toate colțurile lumii, metropola Siciliei încă poartă cicatricile marilor cuceritori. În Piața Marina se află Parcul Garibaldi. Aici, Nicolae Bălcescu are un bust așezat chiar lângă cel al prietenului său Giuseppe Garibaldi. Parcul a fost fondat în 1886, iar statuia lui Bălcescu este străjuită de imenși ficuși cu trunchiuri împletite și de palmieri exotici. "Nicola Balcescu, grande storico e patriota romeno morto a Palermo", scrie pe soclul statuii revoluționarului de la 1848.

Obiective turistice Palermo

Agrigento (numit inițial, coloniștii greci, Akragas) a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. de grecii dorieni și a devenit ulterior un important centru comercial al lumii antice. În timpul războaielor punice (264 - 201 î.Hr.) cetatea a fost aliată a Cartaginei. Agrigento a fost cucerit de romani, mai întâi în anul 262 î.Hr. și apoi, definitiv, în anul 210 î.Hr.. În epoca romană a fost denumit Agrigentum. Orașul a aparținut succesiv bizantinilor și arabilor.

Valle dei Templi - Agrigento

Un loc de importanță istorică, "Valle dei Templi" (Valea Templelor) cuprinde ruinele a opt temple grecești, toate în stil Doric : Templul Concordiei (cel mai bine păstrat), Templul lui Zeus (cel mai mare templu doric din antichitate), Templul Junonei (Hera la greci), Templul lui Heracles (Hercule), Templul lui Dioscuri (sau templul lui Castor și Pollux), Templul lui Vulcan (sau al lui Hefaistos), Templul lui Asclepios și Templul Demetrei. Numele acestor edificii, exceptând Templul lui Zeus, au fost atribuite în vremea Renașterii. Templul lui Zeus Olimpianul (numit și Olympieion), sau al lui Jupiter, ale cărui ruine sunt doar parțial excavate, a fost cel mai mare templu doric și al treilea templu ca mărime (considerând toate stilurile) din Grecia antică. Piesa cea mai impresionantă este o statuie imensă, asamblată din blocuri sculptate în calcar, care acum este culcată la pământ.

Siracusa

În secolul al V-lea î.Hr., sub conducerea unor tirani precum Hieron și Dionisios, Siracusa era de cinci ori mai întinsă decât orașul de azi și își întemeiase propriile colonii: Cefalu, Taormina, Catania, Messina sau Selinunte, pentru a le enumera pe cele mai importante. În al Doilea Război Punic (218-202 î.Hr.) Siracusa s-a aliat cu Cartagina împotriva Romei. După un asediu de doi ani, s-a predat Romei în 211 î.Hr. și de aici a început decăderea sa.

La căderea Imperiului Roman (în 476 d.Hr), Siracusa se afla la mila altor populații: în 493 goții și în 535 a fost cucerită de Belisarius și anexată Imperiului Bizantin. În 878, arabii au luat o mare parte din Sicilia răsăriteană, inclusiv Siracusa, care a rămas la arabi timp de 2 secole. Bizantinii au luat-o de la arabi pentru o scurtă perioadă de timp, ca apoi normanzii (în 1081) să dețină puterea timp de mai bine de un secol. În 1209, șvabii conduși de Frederick II au cucerit orașul, după ei venind spaniolii (în secolul 14) care au construit fortărețe și ziduri de apărare în jurul orașului. Cutremurul devastator din 1693 a atins și Siracusa. Orașul a fost complet reconstruit în secolul 18, de unde și stilul Baroc-Sicilian. În 1870 a fost anexată Italiei.

Teatrul Grecesc

Siracuza este menționat în Biblie, în scrierile lui Cicero și în miturile și legendele multor civilizații. Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,12) Sf.Pavel, în drum spre Roma, unde urma să fie judecat, ar fi poposit 3 zile la Siracuza. Aici au avut reședința unii dintre cei mai cunoscuți poeți greci, matematicieni și politicieni. Este și orașul lui Arhimede (287-212 î.Hr.) care și-a găsit moartea în timpul luptei romanilor pentru cucerirea orașului. Partea veche a orașului este practic aflată pe o mică insulă. Monumente istorice extrem de bine păstrate te așteaptă să le descoperi în această zonă spectaculoasă. Tot aici se găsește și un mic muzeu al papirusului. Dacă vă întrebați ce legătură există între Siracusa și papirus, ei bine aflați că după (semi) dispariția papirusului de pe Valea Nilului, se pare că Siracusa și împrejurimile au rămas unicele zone din lume unde această plantă mai crește.

În acest orășel magnific, regizorul Giuseppe Tornatore a ales să filmeze o mare parte din capodopera "Cinema Paradiso". Cefalu trebuie parcurs la pas, pe străduțele pietruite, pentru a admira fiecare casă, dar și Domul, Lavatoriul sau Rocca, sfârșind în portul de pescari de pe plaja aflată la capătul unei faleze foarte populare. Străduțele, ticsite de buticuri pline de bunătăți și suveniruri, arată senzațional, iar plaja, chiar dacă nu este foarte extinsă, este locul perfect pentru o sesiune de relaxare, dar și punctul din care vei admira probabil unul dintre cele mai frumoase apusuri din Sicilia.

Taormina

Stațiunea a fost construită pe Muntele Tauro, iar în fundal se vede vulcanul Etna. Este o priveliște care pur și simplu îți taie respirația. Teatrul vechi grecesc vă așteaptă să îl vizitați, dar și alte monumente istorice păstrate din vremurile de demult. O plimbare pe străduțele înguste ale Taorminei, cu magazine chic, cafenele și restaurante, este un prilej de încântare. Nu trebuie să ratați o plimbare prin grădinile publice din Taormina, pline de verdeață și de flori multicolore.

Insulele Eoliene

Stromboli, Volcano, Lipari sau Salina sunt câteva din superbele insule care te vor fermeca cu casele lor albe, care strălucesc în lumina soarelui, resorturile de lux construite aici și plajele încântătoare. Turiștii aventuroși aleg să urce pe vulcanii din Stromboli și Volcano. Cei din Stromboli sunt încă activi și erup chiar frecvent, în vreme ce în Volcano activitatea vulcanică a încetat demult. Apele termale din aceste insule sunt și ele extrem de apreciate.

Orașul Erice

Poziționată între Agrigento și Selinunte, Rezervația Naturală Torre Salsa este un loc în care merită să te oprești câteva ore. Plaja din cadrul rezervației este spectaculoasă și uriașă! În plus, nu găsești prea mulți turiști pe ea. Torre Salsa este un mini paradis.

Localitatea Corleone

Mafia este un termen general, mafia siciliană numindu-se "Cosa Nostra". Cuvântul mafia apare în limba italiană pe la jumătatea secolului 19, dar începuturile organizației sunt foarte vechi, undeva în secolul al 12-lea, mafia fiind la origine o mișcare de rezistență împotriva dominației Sfântului Imperiu Roman. Până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timpul lui Mussolini, mafia fusese aproape distrusă în Sicilia. Dar, pentru a pregăti invazia din Sicilia, din anul 1943, aliații au folosit informatori din rândurile mafiei siciliene. Acest lucru a fost răsplătit ulterior prin acordarea de posturi șefilor mafiei în conducerea noului guvern militar, astfel încât după război majoritatea orașelor siciliene erau conduse oficial de oamenii mafiei.

Bucătăria siciliană are o tradiție extrem de veche. În anul 600 î.e.n. în Siracusa aveau loc competiții culinare. Astăzi, bucătăria siciliană este un amestec de tradiții mediteraneene și orientale, fiind faimoasă și pentru gustările din bufetele sale, dar și pentru deserturile delicioase. Sicilienii susțin că sunt inventatorii pastelor făinoase (a spaghetelor). Cuvântul "spaghete" provine de la cuvântul italian "spaghetti", care este pluralul lui "spaghetto", diminutivul cuvântului "spago", ce înseamnă "fir subțire".

Ținând cont de dorința voastră, de aici vom merge mai departe în periplul nostru să vizităm Napoli.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu