Cu Maid în Iordania

Aeroportul Internațional Queen Alia este cel mai important și cel mai mare aeroport al Iordaniei și este situat în Zizya, la 30 de kilometri sud de capitala Amman. Acesta poartă numele reginei Alia, care a murit într-un accident de elicopter în 1977. Aeroportul este conectat la Amman cu autobuzele de transfer Sariyah care circulă non-stop între Amman și aeroport la fiecare 30 de minute. Un serviciu de taxi de aeroport este, de asemenea, disponibil nonstop.

Iordania se află în Asia continentală și se învecinează cu Siria, Irak, Arabia Saudită, Israel și teritoriul palestinian Cisiordania

Statuile neolitice găsite în Iordania erau de diferite forme și dimensiuni

Oamenii locuiesc în Iordania de peste 200.000 de ani. Pornind din cele mai vechi timpuri, s-au găsit dovezi ale activității umane în zonă încă din perioada paleolitică. Unelte precum topoare mici, burghie primitive și cuțite sunt datate din această perioadă de timp, fiind găsite în diferite locații din întreaga țară. Oamenii erau vânători-culegători care duceau o viață nomadă. Progresiv, au început să construiască așezări permanente și să înființeze comunități agricole. Epoca neolitică a cunoscut creșterea comunităților stabile, sedentare și creșterea agriculturii. Aceste mici sate au devenit în cele din urmă centre urbane cu propria lor industrie și au inițiat comerțul cu alții. S-au dezvoltat mari centre urbane, cum ar fi orașul Ierihon, care se pretinde a fi cel mai vechi oraș locuit continuu din lume, cu fondarea datând încă din 9.000 î.Hr. Iordania antică făcea parte dintr-o zonă cunoscută astăzi drept Palestina, regatele timpurii, inclusiv Ammon, Moab și Edom, domnind încă din 1200 î.e.n.

Rujm Al-Malfouf, un turn de veghe datând din anul 1000 î.Hr. găsit în Amman care a servit drept capitală a amoniților

Transiordania a intrat sub influența greacă și mai târziu romană. Alexandru cel Mare (domnie 336-323 î.Hr.) a fondat câteva orașe din regiune (de exemplu Gerasa), iar nabateii și-au sculptat acolo capitala Petra din stânci de gresie. La început, zona a atras și a inspirat comercianți, artiști, filosofi, meșteșugari și, inevitabil, cuceritori care și-au lăsat amprenta asupra istoriei țării moderne. Romanii au revitalizat o mare parte din regiune (deși orașele nabateene, cum ar fi Petra și Hegra, au fost neglijate), creând un centru comercial puternic la Gerasa și un altul, numit Philadelphia, la Ammon, acum Amman, capitala Iordaniei modern. Aceștia au beneficiat cu siguranță de resursele regiunii dar au și contribuit la îmbunătățirea zonei pe măsură ce au construit drumuri, temple și apeducte care au transformat zone întinse din regiune din aride, în fertile.

Iordania - Palatul Umayyad din Cetatea Amman

Castelul Karak - construit de cruciați și extins mai târziu sub aiubizii și mamelucii musulmani

Califatul Fatimid (909- 1171 e.n) a preluat Iordania și a inițiat renovarea templelor, clădirilor și drumurilor. La fel a procedat și Imperiul Otoman (1299-1922 e.n.) care a cucerit apoi Iordania. După patru secole de stăpânire otomană, domnia turcească asupra Transiordaniei s-a încheiat în timpul Primului Război Mondial, când Armata Hașemită a Marii Revolte Arabă a preluat Iordania actuală cu ajutorul și sprijinul triburilor beduine locale din regiune, a cerchezilor și creștinilor. Revolta a fost lansată de hașemiți și condusă de Sharif Hussein din Mecca împotriva Imperiului Otoman. Aici s-a ajuns datorită naționalismului arab și a resentimentului față de autoritățile otomane. Revolta a fost susținută de aliații din Primul Război Mondial, inclusiv Marea Britanie și Franța.

24 aprilie 1950 - Iordania anexează oficial Cisiordania și Ierusalimul de Est

Regatul Hașemit al Iordaniei este o țară arabă, cu o populație predominant musulmană, condusă de o dinastie regală. Regele Iordaniei este descendent direct al Profetului musulman Mohammed. Liderii Iordaniei militează acum pentru pacea mondială și locală, luptând pentru o lume mai bună. Regatul lor a devenit o țară cu potențial turistic ridicat, primitoare și frumoasă. Iordania, ca experiență turistică, are toate elementele necesare pentru a atrage călătorul aventurier, dornic de noi descoperiri geografice, istorice, biblice, gastronomice, culturale.

Profetul Moise a despicat cu toiagul său Marea Roșie, pentru a trece poporul israelit

De la măreția Petrei la formațiunile de rocă din Wadi Rum și apele întunecate ale Mării Moarte, Iordania este un loc cufundat în istorie și binecuvântat cu o mare frumusețe. Situată între două mări, Marea Roșie și Marea Moartă, Iordania este o țară acoperită pe trei sferturi de deșert și populată de o lungă perioadă de timp de nomazi. Tampon între zona mediteraneană și Orient, Iordania este locul unde s-au succedat numeroase civilizații care au lăsat unele din cele mai importante vestigii ale Orientului Mijlociu: orașul roman Jerash, fortărețele și castelele deșertului și, desigur, faimoasa Petra - cetatea sculptată în stâncă de către nabateeni. În acest areal, trecutul istoric și cultura sunt evidente: la tot pasul pot fi văzute dovezile vii ale vechilor civilizații ce și-au pus amprenta asupra prezentului.

Circa 20% din populația Iordaniei este formată din beduini - locuitori nomazi ai deșertului iordanian

Denumită în antichitate Philadelphia, capitala iordaniană Amman este un seducător oraș al contrastelor. Cercetarile arheologice, și în special cele de la 'Ain Ghazal (în estul orașului), au demonstrat că Amman și zona înconjurătoare au fost locuite încă din neolitic. Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ocupate continuu, Amman oferă o varietate de situri istorice, de la cele romane și elene la cele islamice. Construit, asemeni Romei, pe șapte coline, între deșert și Valea Iordanului, orașul adăpostește vestigii istorice încă din perioada colonizării romane (Teatrul roman, Templul lui Hercule, Teatrul Odeon, Fântâna nimfelor), precum și alte vestigii ale civilizațiilor care s-au perindat de-a lungul timpului. Un amestec unic de vechi și nou, un oraș modern ridicat în nisipurile timpului, Amman este unul dintre cele mai sigure și mai atrăgătoare locații ale Orientului Mijlociu.

Împreună cu Dubai și Doha, Amman face parte din rândul celor mai populare locații în care își au sediile corporații multinaționale

Castelele deșertului Iordaniei, exemple frumoase de artă și arhitectură islamică, stau mărturie a unei fascinante ere din bogata istorie a țării. Mozaicurile fine, frescele, basoreliefurile și sculpturile din piatră, de inspirație persană și greco-romană, spun povești tăcute despre viața din secolul al VIII-lea. Mai multe astfel de castele sunt grupate la est și la sud de Amman. Construit de Walid Ibn Yazid, viitorul calif omeiad Al-Walid al II-lea, la începutul secolului al VIII-lea (între 723 și 743), castelul Qusayr 'Amra (sau Quseir Amra) se găsește la 85 km est de Amman, lângă uedul Wadi Butum. Este considerat unul dintre cele mai importante exemple de artă islamică timpurie și arhitectură islamică. Clădirea este de fapt rămășița unui complex mai mare care includea un castel real, care ar fi fost folosit ca stațiune de vacanță de către calif sau de către prinții săi, din care a rămas doar fundația.

Castelul Qusayr 'Amra este compus din 7 camere: o sală de recepție cu tronul său, 2 camere de odihnă, 1 cameră cu bancă, 1 tepidarium, 1 caldarium și o cameră de încălzire

Urmele zidurilor de piatră, folosite pentru a închide situl, sugerează că a făcut parte dintr-un complex de 25 hectare, existând rămășițe ale unui castel care ar fi putut adăposti temporar o garnizoană de soldați. La sud-estul clădirii au fost găsite, de asemenea, un puț de apă de 40 metri adâncime și urme ale mecanismului de ridicare condus de un animal și un baraj.

Exploratorul ceh Alois Musil a publicat în 1907 o lucrare conținând copii după aproape fiecare frescă din Qusayr 'Amra

Qusayr 'Amra - Bolta cerului cu cele 12 semne ale zodiacului este reprezentată în Caldarium

Fiecare cameră care conține fresce spune o poveste diferită. În sala de recepție, peretele din dreapta este împărțit în patru scene: una de vânătoare princiară, una reprezentând 6 suverani (Roderic al vizigoților, Justinian al II-lea al bizantinilor, Împăratul persanilor sasanizi Chosroes, Negusul Abisinienii Ashama ibn Abjar și probabil regele Indiei, precum și împăratul Chinei), o reprezentare a unei femei goale scăldând și tineri recoltând măsline. Pe peretele din stânga se spune cum a fost construit castelul, reprezentând meșterii care lucrau acolo. Spațiul dedicat tronului are o frescă a unui prinț a cărui identitate nu poate fi recunoscută, precum și a mai multor muzicieni și dansatori. Camera de banchete spune povestea ciclului vieții, de la naștere până la moarte. Tepidarium are un fel de manual de utilizare ilustrat: femeile care trec prin diferite etape ale băii. Bolta cerului cu cele 12 semne ale zodiacului este reprezentată în Caldarium (cupola emisferică a băii fierbinți).

Castelul Shobak își are originea în aceeași perioadă ca și Castelul Kerak, aprox. anul 1115

Renumit prin Castelul cruciat, Kerak, aflat la circa 140 km sud - vest de Amman, este reședința Guvernoratului Kerak. Orașul este construit pe un platou triunghiular, în vârful sudic, pe un deal al vechiului castel al cruciaților. Kerak este și locul de naștere al matematicianului Ibn Al-Quff. În 1126, Payen le Bouteiller a primit Kerak-ul de la Regele Ierusalimului, iar în 1142 acesta a ridicat un castel, folosindu-se de fundațiile existente ale unei fortificații. Castelul a fost construit cu scopul de a fi folosit ca bază și sistem de apărare pentru cruciații care l-au stăpânit peste 40 de ani. Castelul a rezistat atacurilor saladine din 1183 până în 1184 când a fost cucerit de Saladin Al-Adil, fost guvernator al ținutului până în 1199. În 1263, castelul a fost întărit cu noi fortificații și un turn, iar în 1840 a fost cucerit de Ibrahim Pașa al Egiptului.

Castelul Kerak

Castelul Ajloun (Qal'at Ajloun) este situat în vecinătatea localității Ajloun din nordul Iordaniei. Fortăreața a fost ridicată în 1184 de Izz al-Din Usama, comandant de oști și nepot al lui Salah ad-Din al-Ayyubi (din Dinastia Saladina). Cetatea este singura fortificație construită împotriva atacurilor cruciaților venite dinspre Karak (în sud) și Bisan (în vest). Prin poziția sa, cetatea a dominat Valea Iordanului spre trei direcții principale: Wadi Kufranjah, Wadi Rajeb și Wadi al-Yabes, fiind factor de protecție și control al rutelor comerciale și de acces de la sud de Iordan și Siria, totodată asigurând și protecția minelor de minereuri de fier de la Ajloun. Arhitectura, religia și limbile vorbite aici scot în evidență procesul prin care două culturi puternice s-au îmbinat și au coexistat: lumea greco-romană a bazinului mediteranean și tradițiile Orientului Arab.

Orașul Madaba este unul din cele mai remarcabile locuri ale Pământului Făgăduinței. Aflat la circa 30 km sud-vest de Amman, Madaba este orașul reședință al Provinciei Madaba din Iordania, fiind renumit pentru vestigiile sale istorice și în special pentru mozaicurile provenind din perioada bizantină, descoperite în 1896. Mozaicurile de mare importanță pentru istorici și arhelogi, în afară de elemente pur decorative, prezintă și o istorie ilustrată a diferitor perioade istorice, precum și a perioadei bizantine, incluzând, printre altele, și o hartă a Ierusalimului așa cum arăta în secolul al VI-lea. Reprezentarea grafică conține două milioane de bucăți viu colorate care ilustrează dealuri, văi, orașe, dar și Delta Nilului.

Jerash se mândrește cu un lanț neîntrerupt de ocupație umană care datează de mai bine de 6.500 de ani

Inscripțiile grecești antice din oraș susțin că Jerash a fost fondat de Alexandru cel Mare și de generalul său Perdiccas, care se presupune că s-a stabilit acolo odată cu soldații macedoneni, în primăvara anului 331 î.Hr., când a părăsit Egiptul și a traversat Siria în drum spre Mesopotamia. Cu toate acestea, alte surse, și anume fostul nume al orașului de Antiohia pe Chrysorrhoas, indică întemeierea de către regele seleucid Antioh al IV-lea, în timp ce alții atribuie întemeierea lui Ptolemeu al II-lea, regele Împărăției Ptolemeice. După săpături arheologice ce s-au întins pe o îndelungată perioada de timp, Jerash s-a dezvăluit ca un exemplu tipic de urbe din coloniile romane, având străzi pavate, temple ridicate pe coline, teatre frumoase, spațioase piete publice, fântâni și ziduri ce-și fac loc printre turnuri și porți. Alături de Pompei și Herculaneum, este cel mai bine păstrat oraș roman din lume iar o plimbare printre străzile pavate mărginite de temple te întoarce în timp 2000 de ani.

Irbid a fost cert locuit încă din Epoca Bronzului

Umm Qais, cunoscut local ca Gadara, este singurul oraș verde dintr-o țară mai degrabă stearpă precum Iordania. Este situat la nord de Amman, având vederi panoramice asupra râului Yarmouk, a lacului Tiberias și ale Înălțimilor Golan. Călătoria merită făcută, indiferent dacă dorești să faci o excursie de o zi de la Irbid sau să stai în Gadara pentru a experimenta amurgul calm și aerul rece și proaspăt de dimineață al orașului. În jurul anului 110 Î.Hr., în Gadara s-a născut Philodemus, un filozof epicurian. De origine orientală, dar puternic elenizat, el a romanizat gândirea epicuriană. La Atena a urmat învățătura lui Zenon din Sidon, filosof care a condus grădina lui Epicur în jurul anului 90 î.Hr. Apoi, în jurul anilor 80 î.Hr. s-a stabilit în Campania, o regiune din sudul Italiei. Philodem a fost și tutorele scriitorului latin Vergilius (autorul epopeei Eneida) și a influențat arta poetică a poetului latin Horatius.

Ruinele orașului Decapolis din Gadara

Baptism Site (Locul Botezului lui Iisus) se află la circa 50 km vest de Amman și la circa 10 km nord de Marea Moartă. Betania de dincolo de Iordan, numită în arabă Al-Maghtas, este zona din fața Ierihonului care a fost identificată ca fiind locul unde Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul. Sub acest nume este cunoscută și o regiune mai vastă, la est de Râul Iordan. Locul este cunoscut și sub numele de Beit Ubour sau Bethabara și înseamnă "locul de trecere". Departamentul Iordanian de Antichități a instituit un program ce s-a derulat timp de trei ani, în care s-au făcut cercetări arheologice în zonă, descoperind o serie de vechi situri relevante pentru trecutul istoric al zonei. Locul presupus al Botezului, numit în evreiește Yardenit - locul "Iordănitului" - nu departe de ieșirea Iordanului din Marea Galileei, a devenit loc de pelerinaj. Înveșmântați în alb, nenumărați pelerini își așteaptă rândul să fie cufundați, precum Hristos, în apa sfântă a Iordanului - simbolica poartă a Împărăției deschisă tainic de Hristos, Domnul Vieții și-al Învierii.

Ruinele bisericii Ioan Botezătorul - locul unde a fost botezat Isus

Deșertul Wadi Rum

Iordania este și o lecție de istorie în sine și are privilegiul de a conserva pentru umanitate câteva locuri parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, cum ar fi: Zona Protejată a Deșertului Wadi Rum sau faimosul oraș Petra săpat în stânca trandafirie, de nabateeni. Munții gigantici roșii și construcțiile vaste ale unei populații de mult apuse nu cer nimic altceva decât să fie apreciate la adevărata lor valoare - ca fiind una dintre cele mai mari creații ale naturii și omului. Deși s-a scris mult despre Petra, nimic nu te pregătește pentru acest loc uimitor. Petra este, fără îndoială, cel mai valoros tezaur al Iordaniei și cea mai mare atracție turistică, un oraș vast și unic, sculptat în munții Sahara de către nabataeans. Acest popor care s-a stabilit aici acum 2.000 de ani a transformat Petra într-un nod important al Drumului Mătăsii, al rutelor comerciale care legau China, India și Arabia de Egipt, Siria, Grecia și Roma.

Situl arheologic Petra și alimentarea sa cu apă printr-un ingenios sistem de captare, aducțiune și stocare

Pliniu cel Bătrân și alți scriitori identifică Petra ca fiind capitala Regatului Nabatean și centrul comerțului lor cu caravane, controlând principalele rute comerciale care treceau prin ea spre Gaza în vest, către Bosra și Damasc în nord, către Aqaba și Leuce Come, pe Marea Roșie și peste deșert până în Golful Persic. Principala intrare se face printr-un culoar îngust lung de un kilometru (Siq), flancat pe ambele părți de stânci în culori uimitoare, înalte de 80 de metri. La capătul acestei alei se află Al-Khazneh, o fațadă masivă, creată la începutul secolului I ca mormânt al unui important rege nabataean, sculptată din piatra roz pură ce elipsează orice altă atracție din jur. Între templele săpate în stâncă, cea mai cunoscută și vizitată este Trezoreria, unde s-a filmat și o parte a filmului Indiana Jones. Pe lângă Trezorerie, se pot vizita și Mormintele Regale, Teatrul Roman, Strada Romană, Palatul fiicei Faraonului, Qassier El-Bint și o serie de monumente de dimensiuni mai mici, dar la fel de impresionante pentru vizitatori.

Orașul Petra a fost descoperit în 1812 de exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt

Situată în zona sud - centrală a Iordaniei, Rezervația Biosferei Wadi Dana, cea mai mare arie protejată din Iordania, se întinde pe o suprafață de peste 300 km2, având ca nucleu așezarea Dana și Valea Dana, în 1989, zona fiind declarată rezervație. Terenul se desfășoară în altitudine de la 120 m sub nivelul mării (în deșertul Wadi Dana), urcând de-a lungul riftului, până la aproximativ 1.500 m. Datorită diferenței de altitudine, aria protejată prezintă 3 regiuni biogeografice distincte: zona mediteraneană, zona iraniano-turaniană, zona sudaniană. În arealul rezervației se găsesc circa 100 de situri arheologice (cele mai relevante fiind cele din Wadi Feinan și Wadi Ghuweir) și urmele a celor mai vechi exploatări miniere de cupru (Umm al-Amad), apreciate ca exploatate încă din comuna primitivă. Este estimată existența a peste 703 specii de plante, 215 specii de păsări și circa 38 de specii de mamifere. În zonă au fost descoperite elemente ale existenței umane cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, una dintre cele mai pregnante civilizații fiind Ata'ta.

Aria protejată Wadi Rum - Cunoscută sub numele de Valea Lunii

La mică distanță de Madaba, se află Muntele Nebo (Jabal Nibu). Potrivit tradiției iudaice, acesta este muntele de pe care Moise a privit spre Pământul Făgăduinței, în care nu i-a fost îngăduit să pășească, fiind totodată locul unde Moise a purtat ultima discuție cu Dumnezeu. Potrivit Bibliei, Moise a murit înainte de a intra în țara Sfântă. Mormântul său necunoscut este situat, conform tradițiilor evreiești și creștine, undeva pe sau în jurul Muntelui Nebo. Pe Muntele Nebo se crede că a fost ascuns și Sfântul Chivot, spre a nu fi pângărit și înstrăinat din țara Sfântă (faptă atribuită Profetului Ieremia). În anii 1930, arheologii au scos la lumină rămășițele unei foarte vechi biserici bizantine. Acestea au fost incluse într-o structură modernă, numită "Memorialul lui Moise". În anul 2000, în timpul pelerinajului său prin țara Sfântă, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat biserica de pe Muntele Nebo. Cu această ocazie, lângă bisericuța bizantină a plantat un măslin, ca simbol al păcii.

Wadi Mujib - replica iordaniană la Marele Canion al Americii

Pe teritoriul Iordanei găsim două mari renumite: Marea Moartă, marea cu cea mai mare salinitate din lume în locul aflat la cel mai jos nivel din lume (-430m sub nivelul marii) și Marea Roșie, renumită pentru bogăția vieții marine. Marea Moartă este o mare continentală fără conexiune la ocean. Singura apă curgătoare care o alimentează este Râul Iordan, care constituie granița naturală dintre Israel, Iordania de Vest și Iordania. Numită și Marea de Sare sau Marea de Asfalt, numele de "Marea Moartă" nu este deloc exagerat: din cauza salinității ridicate, în apele sale nefiind posibilă viața. Denumirea de "Marea Moartă" a fost dată de grecul Pausanias, cel care a și cercetat-o pentru prima dată. Proprietățile curative ale Mării Moarte și ale nămolului sunt recunoscute de peste 2.000 de ani, încă de pe vremea lui Irod cel Mare. Relaxarea în apele sărate ale Mării Moarte garanteză o experiență memorabilă, un mixt de spa și unicitatea priveliștii: cristalele de sare formate la țărmul mării formează un peisaj parcă rupt din altă lume.

Peșterile Qumran, unde au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moartă

Aparținând Marelui Rift African, Marea Roșie este cea mai nordică mare tropicală de pe glob. Având adâncimi de până la 2.500 m (fosa mediană centrală), Marea Roșie este un intrând al Oceanului Indian între Africa și Asia, legătura cu oceanul făcându-se prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb și prin Golful Aden. La țărmul nordic se află Peninsula Sinai, Golful Aqaba și Golful Suez. Parte din adâncurile mării se găsesc pe o platformă continentală extinsă, unde datorită condițiilor prielnice s-a dezvoltat o bogată viață marină, din care se remarcă numeroase colonii de corali (circa 200 de specii). Până în secolul al XX-lea, Marea a purtat numele de Golful Arab, având originea ca denumire din surse grecești (Herodot, Strabon, Ptolemeu o denumeau Marea Erythrias (Roșie)). Marea Roșie are o salinitate mai ridicată decât alte mări ale planetei, temperatura apei la suprafață (până la adâncimea de 200 m) este relativ constantă, oscilând în jurul valorilor de 21-25 grade C, iar din punct de vedere geologic se află în extincție (Marea Roșie mărindu-se pe zi ce trece).

Stațiunea Aqaba de pe malul Mării Roșii se remarcă prin liniștea și oportunitățile unei vacanțe cu adevărat relaxante

Stilul culinar arăbesc este la putere în Iordania, așa cum era de așteptat, oaia fiind la mare căutare. Falafelul și humusul sunt și ele pe toate drumurile. Dieta iordaniană constă din carne (vițel, miel, pui), pește, legume, fructe, orez și leguminoase. Mâncărurile tradiționale sunt asezonate cu mentă, diverse ierburi, usturoi, piper, suc de lămâie, nuci. Totuși, iordanienii se pot lăuda cu un preparat tradițional - mansaf, un celebru fel de mâncare compus din carne de miel gătit cu orez și iaurt uscat fermentat. Ciorbele nu sunt mai puțin populare în țară, așa că ar trebui să dai atenție supei de linte, de pui, de cartofi, cu suc de lămâie, morcovi, condimente, ceapă și ierburi, precum și să te bucuri de gustul ciorbei de pui cu ierburi, frunze de muhukha, usturoi și ceapă. Dintre dulciuri te poți bucura de baklava (făcută din miere și fistic), prăjituri de susan ("sim sim"), mousse de lapte ușor (muhalyabiya), desert de guava și tot feluri de înghețată.

Băuturile populare iordaniene includ: cafea cu cardamom, ceai de mentă, shaneeneh și arak (lichior de anason)

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu