Cu Maid în Iran

Pasargadae - Mormântul lui Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Ahemenid

Iranul găzduiește una dintre cele mai vechi civilizații majore continue din lume, cu așezări istorice și urbane datând din anul 7000 î.Hr. În timpul paleoliticului și mezoliticului, populația a trăit în peșterile din munții Zagros și Elburs. Cele mai timpurii civilizații din regiune au trăit la poalele Zagrosului, unde au dezvoltat agricultura și creșterea animalelor și, de asemenea, au creat prima cultură urbană în bazinul Tigru-Eufrat. Imperiul Ahemenid (550-330 î.Hr.), fondat de Cirus cel Mare, a fost primul stat global adevărat de superputere și se întindea din Balcani până în Africa de Nord și, de asemenea, Asia Centrală, acoperind trei continente și având sediul puterii în Persis (Persepolis). A fost cel mai mare imperiu văzut, fiind și primul imperiu mondial. Imperiul Ahemenid a fost singura civilizație din toată istoria care a conectat peste 40% din populația globală, reprezentând aproximativ 49,4 milioane din cei 112,4 milioane de oameni ai lumii, în jurul anului 480 î.Hr.

Bătălia de la Issus (333 Î.HR.) în care Alexandru cel Mare și-a asigurat o victorie decisivă asupra lui Darius al III-lea al Persiei - mozaic din Casa Faunului, Pompei, Italia

Imperiul Parth (247 î.Hr.-224 d.Hr.) în 94 î.Hr. la cea mai mare extindere, în timpul domniei lui Mithridates al II-lea

Alexandru cel Mare a murit la scurt timp după aceea, lăsându-și generalii și descendenții lor pe acest pământ. Procesul de dezmembrare și cucerire a țării s-a încheiat cu crearea unui Imperiu Persan reînnoit. La începutul secolului al III-lea d.Hr., sasanizii au unit toate teritoriile de la est, inclusiv India, și au început cu succes să coopereze cu Imperiul Bizantin. Cei doi Mari Cuceritori au fost arabi musulmani care au venit din Arabia Saudită în 640 d.Hr. Aceștia s-au contopit treptat cu popoarele iraniene, iar până în 750 a avut loc o revoluție care i-a împins pe noii cuceritori să devină perși, dar presărat cu elemente ale culturii lor. În secolul al XI-lea, următorii cuceritori au venit cu un val de popoare turcice pe pământurile Iranului. Ei au înființat curți în partea de nord-est a Khorasanului și au fondat câteva orașe mari. Au devenit patroni ai literaturii, artei și arhitecturii persane.

Portret venețian, păstrat la Uffizi, al lui Ismail I, fondatorul Imperiului Safavid

Primul Parlament național iranian a fost înființat în 1906

Următorii cuceritori au fost afgani și turci, însă rezultatul a fost același cu cel al cuceritorilor anteriori. În timpul cuceririi Iranului de către poporul Qajar, din 1899 până în 1925, Persia a intrat în contact cu civilizația europeană, în cel mai serios mod, revoluția industrială din Occident zguduind grav economia Iranului. Conducătorii iranieni au făcut concesii, permițând dezvoltarea instituțiilor agricole și economice ale concurenților lor europeni, acest lucru fiind necesar pentru a atrage fondurile necesare pentru modernizare, deoarece majoritatea banilor mergeau direct în buzunarele conducătorilor. Câțiva ani mai târziu, țara a ajuns din nou la prosperitate, datorită întemeierii unei noi dinastii. În 1906, Iranul a proclamat o monarhie constituțională care a existat până în 1979, când șahul Mohammad Reza Pahlavi a fost detronat. În ianuarie 1979, ayatollahul Khomeini a proclamat Iranul Republică Islamică.

Cunoscut până în 1935 ca Persia (urmașă a fostului Regat Elam), Iran este teritoriul unora dintre cele mai vechi civilizații ale lumii

Poporul iranian este unul dintre cele mai vechi popoare civilizate din lume. Iranul surprinde prin ospitalitatea și căldura oamenilor, dar și prin poveștile sale pline de tâlc și învățăminte. Un vechi proverb persan spune: "Nu poți trezi din somn pe cineva care se preface că doarme". O zicală care te pune pe gânduri, la fel ca toată filosofia și înțelepciunea uneia dintre cele mai mărețe civilizații din istoria omenirii - Persia. Iranul este o țară multiculturală cu multe grupuri etnice și lingvistice. Cele mai mulți sunt persanii (61%), azerii (16%), kurzii (10%) și lurii (6%). Iranienii sunt un popor foarte cultivat și educat iar limba lor nu este araba, ci este farsi - persană, o limbă melodioasă asemeni unei balade de dragoste.

Harta geografică a Iranului

Aeroportul Internațional Imam Khomeini este situat la 30 km sud-vest de centrul capitalei Teheran și este cel mai mare aeroport din Iran. Toate zborurile internaționale din Teheran sunt deservite în prezent de acest aeroport, iar toate zborurile interne sunt deservite de Aeroportul Mehrabad. Aeroportul este operat de Iran Airports Company și este baza de operare principală pentru Iran Air și Mahan Air. Microbuzele fac legătura între aeroport și cea mai apropiata statie de metrou, dar și cu Aeroportul Internațional Mehrabad, care se găsește la granița capitalei.

Iranul este situat între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice

Capitala statului Iran, a fost strămutată de nenumărate ori de-a lungul istoriei, Teheran fiind cel de-al 32-lea oraș desemnat a fi capitală, încă în urmă cu 220 de ani. În perioada pre-islamică, Teheran a mai fost cunoscut și sub numele de Ray. Cronicile și înscrisurile aparținând lumii arabe scot la iveală faptul că orașul este locuit încă din secolul al XII-lea, în zilele noastre orașul fiind un amalgam de nou și vechi. Minarete și clădiri de o vechime apreciabilă în tradiționalul stil persan, stau alături de blocuri noi de sticlă și beton. Recunoscut pentru numeroasele sale moschei istorice, biserici, sinagogi și temple este de asemenea și cel mai important centru economic al țării. Orașul se prezintă în fața turiștilor cu o mulțime de locuri și puncte de atracție: Turnul Internațional Teheran, Turnul Milad, Turnul Azadi, Palatul Goldestan, Muzeul Național, Muzeul de ceramică și sticlă, Muzeul covoarelor, Muzeul de artă contemporană, dar și plimbări deosebit de plăcute în grădinile și parcurile orașului.

Teheran - Turnul Azadi, numit și Turnul Libertății

Palatul Golestan este unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului, un complex regal din perioada dinastiei Qajara care a condus țara vreme de aproape 200 de ani. Palatul a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de șahul Nasser al-Din. Complexul este alcătuit din 17 palate, muzee și galerii împodobite cu mozaicuri. Ce s-a păstrat din fostul palat arată ca un mic Versailles sau Schonbrunn combinat cu elemente orientale. Este un amestec interesant, inedit, cu un tron de marmură ce aparținea foștilor regi, cu săli imense cu o multitudine de oglinzi și cu o curte interioară plină de verdeață. În prezent, Palatal Golestan este muzeu și reședință oficială a înalților oaspeți ai statului Iranian și este inclus din anul 2013 pe lista monumenelor UNESCO.

Teheran - Muzeul Național al Bijuteriilor

Palatul Saadabad este un palat construit de către dinastia Pahlavi a Iranului și în prezent este reședința oficială a președintelui Iranului. Complexul a fost locuit pentru prima dată de familia regală în secolul al XIX-lea. Reza Shaha a locuit acolo în anii 1920 și fiul său, Mohammad Reza Pahlavi s-a mutat acolo în anii 1970. După Revoluția iraniană complexul a devenit un muzeu. În prezent, părți din Palatul Saadabad au fost transformate în muzee în care vizitatorii pot călători prin istoria bogată a Iranului.

Bazarul din Teheran - cuprinde peste 10.000 de magazine

Clădirea fostei Ambasade a SUA, teatrul celebrei crize a ostaticilor din anii 1979-1981, eveniment ce a inspirat și subiectul filmului Argo, este astăzi muzeu iar pasionații de istorie contemporană, și nu numai, pot afla mai multe despre evoluția relațiilor politice dintre Iran și SUA și adevăratele surse ale tensiunilor dintre cele două țări. La fel de interesante sunt aici și afișele anti-SUA de la intrarea în muzeu, foarte ingenios realizate și care te pun pe gânduri.

Provincia Teheran găzduiește 45% din industriile Iranului

Fosta capitală a Imperiului Persan între secolele XVI-XVIII, orașul Isfahan (numit Nesf-e Jahan ("Jumătatea Lumii")), al treilea oraș ca mărime din Iran, este cea mai populară destinație turistică din țară, fiind supranumită și "bijuteria Persiei antice". Perioada care a marcat semnificativ cursul istoriei orașului a fost în secolul al XVI- lea, în timpul dinastiei safavide, când a devenit capitala Persiei, pentru a doua oară în istorie. Chiar și astăzi orașul își menține imaginea din perioada sa trecută de glorie. Isfahan este renumit pentru arhitectura islamică, cu multele și frumoasele sale bulevarde, cu podurile acoperite, cu palatele, moscheile și minaretele sale. Orașul este considerat și capitala culturală a țării, fiind cunoscut și sub denumirea de "Orașul Cupolelor". Toate acestea au dat naștere unui cunoscut proverb persan, potrivit căruia: "Isfahan este jumătate din întreaga lume."

Marele Bazar Isfahan (Qeysarriyeh/Soltani) - cunoscut ca cea mai lungă piață acoperită din lume și cel mai vechi bazar din Orientul Mijlociu

Ca atracții, Isfahan oferă o multitudine de locuri agreabile și atractive începând cu cascadele Esfahan: în număr de cinci, ele sunt situate pe o arie de aproximativ 90 de kilometri de Isfahan. Khezr, situată lângă satul Khezr, este cea mai mare cascadă din Munții Dena. Kord Olya, aflată la 90 de kilometri vest de Isfahan, este cascada care își adună apa din zăpada topită de pe crestele munților și oferă peisaje dintre cele mai pitorești. Cascada Semirom este cea mai cunoscută din provincie și este situată la 4 kilometri est de Semirom. Elevația cascadei este de 35 de metri, localnicii și autoritățile punând la dispoziția turiștilor diverse moduri de petrecere a timpului petrecut în zonă. Takht e-Soleiman este aflată în partea de nord a Munților Dena și doar la câțiva kilometri depărtare de satul Ab Malakh. Apa acestei cascade provine din cursul superior al râului Marab.

Isfahan - Ab Malakh Waterfall

În prezent, meștesugarii și micile manufacturi pot fi regăsite în Piața Regală, unde sunt oferite spre vânzare stofe prețioase, miniature cu tentă religioasă, pictate sau încrustate. Isfahan este faimos pentru piața sa centrală, a doua ca suprafață din lume după Piața Tiananmen din Beijing. În capătul pieței, tronează Moscheea Imam, una dintre cele mai mari și mai frumoase moschei din lume, construită în anul 1629 de către Shahul Abbas I, cel mai important conducător al Dinastiei Safavide. Mozaicurile realizate în cele mai mici detalii, nuanțele incredibile de albastru ale pereților săi dar și acustica inedită fac din moscheea (inclusă în patrimoniul mondial UNESCO) unul dintre cele mai importante obiective turistice ale țării.

Isfahan - Kashan National Museum

Un alt important punct de atracție pentru turiști, îl constituie Muzeul Chehel Sotune din Isfahan. Edificiul a fost ridicat în timpul domniei lui Shah Abbas Safavid I si al II-lea, în secolul XI I.C. Este înălțat într-un loc ce a fost pe vremuri înconjurat de grădini de o frumusețe incontestabilă, parte din ele putând fi admirate și în zilele noastre. Arhitectura sa este binecunoscută, datorită îmbinării de lemn, oglinzi și picturi, ce se desfășoară în mod spectaculos pe pereții și tavanele clădirii. O imagine maiestuoasă este dată de veranda din partea frontală a clădirii, construită pe o structură formată din 20 de piloni (stâlpi) din lemn, care se reflectă într-un mod ireal într-un lac aflat în partea opusă a curții. Din acest motiv, muzeul mai este cunoscut și sub numele de Casa cu 40 de piloni (stâlpi).

Isfahan - Podul Si-o-se-pol și Catedrala ortodoxă Vank

Reședință regală în perioada Imperiului Safavid, Palatul este situat în partea vestică din centrul orașului Isfahan. Clădirea principală este înaltă de patruzeci și opt de metri, cu 6 etaje, accesul făcându-se printr-o scară în formă de spirală. La ultimul etaj, în camera de muzică, pot fi admirați pereții decorați cu încrustații circulare, care nu au numai o valoare estetică ci influențează și acustica. Acolo, se țineau recepțiile și banchetele regale, terasa este locul de unde șahul urmărea jocurile de polo călare (sportul național persan) sau paradele trupelor. Palatul a fost construit din ordinul shah-ului Abbas cel Mare, la începutul secolului al XVII-lea, și aici se obișnuia să fie invitați ambasadorii străini și înalți oficiali ai statului.

Din Ishafan, plecând spre Shiraz, poți vizita Situl arheologic Persepolis, aflat la circa 70 km nord-est de Shiraz. Persepolis (Tacht-e Dschamschid - Tronul lui Dschamschid) cunoscut și sub denumirea de Parsa, impresionează prin măreția și frumusețea construcțiilor. Fosta capitală a mărețului Imperiu Persan fost întemeiată în jurul anului 520 î.e.n., în timpul domniei lui Darius I din dinastia achemizilor. Orașul a fost construit la poalele muntelui Kuh-e pe o terasă de 15 hectare și se află în patrimoniul mondial UNESCO încă din anul 1979. Potrivit afirmațiilor arheologului Andre Godard, care a făcut primele cercetări arheologice în zonă, construcțiile dispuse de Darius I au fost Palatul Apadana, Clădirea Consiliului și Trezoreria Imperială. Orașul a fost numit de către vechii perși - Parsa, denumirea de Persepolis venind pe filiera greacă, fiind compus din "perses" și "polis" (orașul perșilor). Amplasarea construcțiilor aici se datorează și poziționării lângă râul Pulvar.

Se pare că Persepolis a fost distrus din greșeală de către soldații lui Alexandru cel Mare, în anul 330 î.e.n.

Unul dintre cele mai vechi orașe ale Iranului, Shiraz, reședința administrativă a Provinciei Fars, este situat în sud-vestul țării în preajma râului sezonier Roodkhaneye Khoshk. Creditat a fi fost întemeiat cu 2000 de ani înaintea lui Hristos, orașul a devenit în secolul al XIII-lea, un important centru al Artelor și Literelor, activitate încurajată de administrația autorității locale din acele vremuri, dar și prezenței a numeroși savanți și artiști persani. Orașul a fost capitala Persiei în timpul dinastiei Zand (1750 - 1781) precum și o scurtă perioadă în timpul dinastiei Safavide. Orașul este apreciat de iranieni drept oraș al florilor, datorită numeroaselor sale grădini și livezi. În perioada modernă a fost apreciat ca oraș al poeziei, vinului și florilor. Doi dintre renumiții poeți ai Iranului sunt născuți aici: Hafez și Saadi. Obiective turistice care îți pot suscita interesul sunt mormântul lui Hafiz Saadi, Muzeul Armelor, ruinele Biashapur, mormintele dinastiei Achaemenid și mormântul lui Cyrus cel Mare.

Shiraz - Fortăreața Arg-e Karim Khan

Un alt obiectiv obligatoriu de bifat în Shiraz este Mausoleul poetului Hafez, poetul național al țării, aproape divinizat de locuitorii orașului și nu numai. Scrierile sale sunt pline de înțelepciune, iar poemele sale de dragoste sunt recitate și astăzi și au inspirat mii de scrieri din literatura universală. Operele sale, alături de cele ale lui Rumi sau Saadi, ating teme existențiale, poezia reprezentând până în zilele noastre arta supremă a culturii iraniene, expresia cea mai înaltă și mai rafinată a geniului acestui popor.

Kashan oferă numeroase locuri ce merită a fi vizitate, fiind încă un site arheologic

Kashan - Colinele Sialk

Kashan se numără printre primele centre de civilizație, încă din perioadele îndepărtate ale preistoriei, după cum atestă descoperirile arheologice de pe Colinele Sialk, situate la patru kilometri vest de Kashan. Localitatea este ca un muzeu deschis, având acele minunate case istorice care prin aspectul și farmecul lor sunt adevărate opere de artă, bijuterii care au rezistat timpurilor. Cercetările arheologice plasează orașul Kashan ca existând încă din perioada elamită. Artefactele descoperite în apropierea orașului sunt expuse în prezent la Luvru, Muzeul Metropolitan din New York și la Muzeul Național al Iranului. Kashan a fost și locul preferat pentru odihnă a conducătorilor safavizi. Orașul a fost distrus de un cutremur în anul 1778, fiind reconstruit în perioada modernă. Pe tot parcursul anului, mii de turiști vizitează și orașele din vecinătatea Kashanului, cele mai atractive dintre ele fiind Qamsar și Abyaneh, Niasar fiind și el un alt punct turistic atractiv, din zona imediat apropiată a orașului Kashan.

Universitatea Kashan

Aga Bozorg Mosque

Alte locuri de vizitat în Kashan ar putea fi: Aga Bozorg Mosque, Ameri-ha (Ameeria) House, Mormântul și băile Sultanului Amir. Moscheea Agha Bozorg, situată în centrul orașului Kashan a fost construită la sfârșitul secolul al XVIII-lea, fiind atât destinație de cult, cât și școală islamică (madrasah), sub îndrumarea lui Molla Mahdi Naraghi II, cunoscut și sub numele de Agha Bozorg. Moscheea a fost descrisă ca fiind "cel mai impresionant complex islamic din Kashan și unul dintre cele mai bune de la mijlocul secolului al XIX-lea". Recunoscută pentru arhitectura sa cu linii simetrice, moscheea este alcătuită din două iwan-uri mari, una în fața mihrab-ului, iar cealaltă lângă intrare. Suprafața interioară include o altă curte în mijlocul căreia se află o grădină cu pomi și o fântână. Iwan-ul din fața mehrab-ului are două minarete cu cupole din cărămidă. Pentru amatorii de suveniruri, recomandăm Kashan Bazaar, construit în secolul XIX, renumit pentru arhitectura uimitoare.

Kashan - Fin Garden

Unul dintre centrele istorice de seamă ale Iranului și considerat fiind al cincilea oraș, Tabriz este capitala provinciei Azerbaidjanului de Est. Orașul aflat la confluența râurilor Quru și Azi, se află la o altitudine de 1350 de metri. Tabriz a fost unul dintre cele mai mari orașe, în decursul anilor 60, fostă capitală și reședință a dinastiei Qajar. Considerat având o istorie bogată, Tabriz conține o largă varietate de monumente istorice, din nefericire, majoritatea acestora fiind devastate de cutremure, invazii sau asedii, de-a lungul numeroaselor războaie care au contribuit substanțial la degradarea lor. Tabriz îți oferă peste 50 de locuri foarte atractive de vizitat: Ajy Chai Bridge (biserica asiriană), Bazarul Tabriz, Biserica Catolică din localitate, Muzeul Înscrisurilor, Palatul Administrativ al provinciei Est-Azerbaidjan, Ghari Bridge, Muzeul Naturii, Ruinele Universității Rabe Rashidi, și alte multe locuri, unde vei putea lua contact cu bogata istorie și cultură de origine persană, din antichitate si până astăzi.

Grand Bazaar Tabriz

Situat la 156 de kilometri sud-vest de Teheran, Qom este un oraș aflat pe malurile râului Qom. Considerat oraș sfânt, orasul își are rădăcinile în vremurile pre-islamice ale istoriei, descoperirile arheologice atestând faptul că primele familii s-au stabilit aici în anii secolului V pe locația vechiului oraș. Orașul îți oferă numeroase locuri atractive, încărcate de istorie și spiritualitate islamică. Principalele locuri ce atrag în decursul anului mii de turiști, sunt: Astanehh Moqqadesh Museum, Atiq Mosque, Seminarul Feyzieh, Jamkaran Moasque, Librăria Națională Mar'ashi (loc unde poți vedea peste 500.000 de înscrisuri sau copii caligrafice) și, bineînțeles, Altarul Fatima, sora Imamului Ali ibn Musa Rida, loc de pelerinaj pentru mii de turiști și credincioși musulmani. Qom mai este renumit, fiind unic în Iran, și pentru carpetele din mătase produse în micile manufacuri din oraș, lucrate cu motivele cu mii de puncte.

Centrul de Cercetare Spatiala Qom - lansarea rachetei balistice Sahab 3

Unul dintre cele mai vechi orașe ale Iranului și clasificat printre cele mai vechi ale lumii, Hamadan este capitala provinciei cu același nume. Ocupat de asirieni și de greci, orașul se prezintă în fața turiștilor cu o vastă paletă de obiective turistice, monumente și vestigii ale istoriei sale milenare, păstrând misterul oriental, dar îmbinând într-un mod unic valențele culturale ale greciei antice și europene. În Hamadan, principalele puncte de atracție turisitcă sunt Grota Ali Sadr, Mausoleul Avicenna, Mausoleul Baba Tahir, Mormântul Biblic al lui Esther și Mordechai, Orașul Antic Ekbatana, Muzeul Național de Istorie, toate acestea dând ocazia turiștilor să ia contact cu civilizația antică, civilizație care, de-a lungul miilor de ani de când este atestată, a fost leagănul culturii persane.

Hamadan - Bu-ali Sina University

Reședința administrativă a provinciei cu același nume, Yazd este situat la circa 270 km sud-est de Isfahan. Centru de referință al arhitecturii persane, Yazd este și centrul religiei zoroastriene - religia vechilor perși. După cucerirea arabă și impunerea islamismului, în Iran au rămas puțini credincioși zoroastrieni. În Iran mai există câteva comunități zoroastriene care își păstrează credința, iar cei mai mulți dintre ei sunt concentrați în Yazd unde se află unul dintre Turnurile Tăcerii, unde zoroastrienii erau așezați după moarte. Yazd este în prezent loc de pelerinaj al zoroastrienilor care vin din toate părțile lumii să se închine focului sacru, ce arde fără întrerupere de mai bine de 1500 de ani.

Moscheea Jameh din Yazd, ridicată în secolul al XII-lea în perioada dinastiei Al-e-Bouyeh

Orașul Abarkuh (Abarkooh), din Provincia Yazd, este situat la circa 140 km de Yazd și este una dintre cele mai vechi așezări din Iran. Faimos încă din cele mai vechi timpuri, când era o localitate de tranzit pe renumitul drum al mătăsii, Abarkuh se află în preajma unor importante atracții turistice și situri istorice. De-a lungul timpului orașul s-a numit, pe rând: Abarqu, Abarghoo, Abarkooyeh, Abarghooyeh, Dare Kooh, Barghooh. Abarquh a înflorit sub selgiucizi, precum și sub succesorii lor, ilkhanizii. Cele mai multe structuri medievale care au supraviețuit până astăzi în Abarquh sunt din perioada Ilkhanid, inclusiv moscheea de vineri cu cele patru ayvan-uri ale sale.

Abarkooh are 4 case de gheață Adobe (yakhchal), din chirpici, care datează din dinastia Qajar

În preajma localității Abarkuh, tot din Provincia Yazd, se află unul dintre cei mai bătrâni chiparoși din Iran. Cunoscut ca Sarv-e Abar-Kuh (Chiparosul din Abar-Kuh sau Zoroastrian Sarv) arborele ce face parte din familia coniferelor este inclus în lista Patrimoniului Cultural al Iranului ca monument al naturii. Arborele, cu o înălțime de peste 25 metri și o circumferință de circa 18 metri, este estimat a avea peste 4.000 ani și este considerat ca fiind ca al doilea ca vechime din Asia. Chiparosul este frecvent întâlnit în grădinile iraniene, fiind un arbore ce s-a adaptat perfect la condiițile de climă și sol. Prin tradiție, se pare că a fost în atenția populațiilor locale din cele mai vechi timpuri, astfel că pe unele dintre basoreliefurile din Persepolis este reprezentată plantarea unor arbori de chiparos, dar se pare că este legat și de practicile zoroastriene.

Orașul Kerman, fostă capitală a țării - în decursul secolului VIII aici se producea celebra lână de Cashmir

La 850 kilometri est de Teheran, se află orașul Mashhad, considerat al doilea oraș al țării, din punct de vedere al suprafeței. Capitală a provinciei Razavi Khorasan, orașul se află la granița cu Afganistanul și Turkmenistanul. În antichitate, orașul a fost o oază, situat pe Drumul Mătăsii, făcând legătura cu orașul Merv. În limba arabică Mashhad înseamnă "martiriu", nume provenind de la Imamul Reza, cel de al optulea imam aparținând musulmanilor șiiți. Orașul abundă în locuri atractive pentru turiști, principalele puncte fiind cimitirele din Tus și Nishapur (oraș de pe câmpia fertilă aflată la poalele muntelui Binalud), unde pe lângă mormântul lui Imam Reza, mai poți vizita și mormintele lui Nadir Shah, Parcul Kooh Sangi sau Parcul Mellat, care vin în întâmpinarea copiilor cu o mulțime de atracții și surprize, cum este cel mai mare carusel din Iran. Un alt punct de mare interes îl constituie Complexul turistic e-Shadi care vine în întâmpinarea vizitatorilor cu o grădină zoologică.

Mashhad - Universitatea Ferdowsi

Mausoleul Khajeh Morad

În Mashhad poți vizita o fostă baie publică, cu o arhitectură uluitoare, ce a fost de curând restaurată, fiind contruită în timpul dinastiei Sahevid, în 1648. Alte trei puncte de mare interes, pot fi mormintele lui Khajeh Morad (pe drumul spre Teheran), Khajeh Rabi (situat la 6 kilometri de Mashhad) și Khajeh Abbasalt, la 20 de kilometri spre Nishabur. Toți trei au fost cunoscuți în istorie drept discipoli ai lui Imam Reza. Mai poți vizita Librăria Națională Astan Quds Razavi, Comunitatea evreiască din Mashhad, precum și multe alte centre culturale, universitare sau de artă, presărate în toate colțurile orașului. De asemenea, te poți plimba într-unul din nenumăratele parcuri ce se află pe raza orașului: Park Koudak, Tkhti Square, Bagh Meli, Sina. Acestea îți oferă spații verzi, vaste, și te îmbie să iei loc la mesele unora din cafenelele răspandite în zonă. Te poți relaxa într-un mod foarte plăcut, stând la o masă și sorbind o cafea, ceai sau sucuri oferite de comercianți.

Orașul Kermanshah este creditat ca fiind leagănul civilizației neolitice din zonă

Inscripțiile de la Behistun

Inscripțiile de la Behistun, aflate în patrimoniul Unesco, prezintă trei variante în scrieri deferite al aceluiași text: scrierea cuneiformă, vechea persană și babiloniana. Sculptura are 15 metri înălțime și 25 lățime, fiind impresionantă prin cele patru coloane de litere, gravate conform scrierii vechilor perși. Moscheea Mo'avelnalmolk reprezintă un alt punct de interes cultural și este considerată unică prin varietatea de picturi ce fac trimitere la stilul de viață din antichitate, dar reprezentând și motive religioase din tradiția religiei islamice.

Tekyeh Biglarbeygi a fost făcut în timpul dinastiei Qajar

Peștera Parau - renumită la nivel local drept "Everestul tuturor peșterilor"

În Munții Prav, vei găsi cea mai adâncă grotă de pe întreg teritoriul Iranului, înăuntru aflându-se mici râuri subterane și formațiuni calcaroase de o frumusețe aproape ireală. Grota este înconjurată de o pădure de un verde nemaiîntâlnit, localnicii obișnuind să spună despre această locație că este una din cele mai romantice și greu de uitat priveliști.

Parcul natural Kouhestan

Bucătăria iraniană este pur și simplu savuroasă. Pe lângă celebrul kebab, poți încerca tot soiul de salate și fructe murate, asemănătoare Mezee-lor din Liban, toate cu un gust autentic. Cultura culinară a Iranului a interacționat istoric cu bucătăriile din regiunile învecinate, inclusiv bucătăria caucaziană, turcească, levantină, greacă, din Asia Centrală și bucătăria rusă. Mâncărurile principale iraniene tipice sunt combinații de orez cu carne, legume, nuci și semințe. Ierburile sunt frecvent utilizate, împreună cu fructe precum prune, rodii, gutui, caise și stafide. Arome iraniene caracteristice, cum ar fi șofranul, lămâia uscată, scorțișoară, curcuma și pătrunjel sunt amestecate și utilizate în diferite feluri de mâncare. Khoresh este o formă iraniană de mâncare cu sos sau tocană, fiind servită de obicei cu o garnitură de orez alb. Un khoresh constă de obicei din ierburi, fructe și bucăți de carne, aromate cu pastă de roșii, șofran și suc de rodie. Alt tip de tocană este dizi, care se servește cu pâine în loc de orez.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu