Cu Maid în Sankt Petersburg

Cu siguranță, nu există oraș în Rusia care să fie atât de fascinant, prin istoria și poveștile sale, ca Sankt Petersburg. Probabil și pentru că orașul, port la Marea Baltică, a reușit să imprime spectaculos multe elemente occidentale pe fondul bătrânei și conservatoarei Rusii. De fapt, istoria spune că Sankt Petersburg a fost construit și conceput exact pentru a oferi imaginea Rusiei moderne.

Aeroportul Pulkovo care deservește orașul Sankt Petersburg

Sankt Petersburg, cunoscut în limbajul colocvial ca Petrograd și în perioada sovietică ca Leningrad, a fost fondat de țarul Petru cel Mare, la 16 mai 1703 (după ce a recucerit Ingria de la Suedia). El a vrut neapărat să ridice un oraș modern, ca o "fereastră către Europa", aidoma Amsterdamului, unde studiase în tinerețea sa. Inițial, orașul s-a numit Sankt Piterburh (denumire din limba olandeză, provenită de la ocrotitorul său, Sfântul Petru). Petru cel Mare își dorea un oraș port care să aibă o bună deschidere maritimă și, astfel, a declanșat campania de cucerire a așezării, pe care mai apoi a numit-o Sankt Petersburg, ce apare în documentele vremii ca datând din anul 1703.

Sankt Petersburg - 1707

Sankt Petersburg a început să fie construit cu ajutorul prizonierilor suedezi (capturați în urma cuceririi orașului Nyen) și al țăranilor. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Inspirat de exemplul orașelor Veneția și Amsterdam, Petru cel Mare a prevăzut ca principalele mijloace de transport în oraș să fie bărcile și luntrile pescărești. Până în 1850 nu s-a permis construirea unor poduri permanente peste Neva. Apoi mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germani invitați de țar în Rusia. Primul arhitect la care s-a apelat, a fost Domenico Trezzini, proiectele sale fiind folosite pentru construcția Palatului de Vară, a unor ministere și a Mănăstirii Alexandr Nevski.

Fortăreața Sfinții Petru și Pavel

În cele din urmă, lui Petru cel Mare i s-a părut atât de frumos locul, încât a hotărât mutarea capitalei Rusiei aici. Astfel, familia țarului împreună cu tot alaiul și principalele organisme guvernamentale s-au stabilit și ele în Sankt Petersburg. Sankt Petersburg a fost capitala Imperiului Rus până în 1918. Astăzi este cel de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei și al patrulea oraș ca mărime al Europei.

Asediul Leningradului - "Drumul vieții" creat pe Lacul Ladoga

Cel mai cutremurător aspect, legat de cel mai devastator asediu din istoria lumii, cel al Leningradului, este canibalismul. Istoricii au constatat că persoanele care recurgeau la consumul de carne umană erau cele mai puțin înzestrate intelectual. În jur de 2.000 de persoane au fost arestate pentru canibalism iar 586 dintre ei au fost executați pentru uciderea victimelor lor. Unii istorici susțin că liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui, din dorința de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară.

Pentru poziția sa la Marea Baltică, Sankt Petersburg a fost considerat de Pușkin o fereastră spre vest

Numeroși aristocrați ruși și din întreaga lume, politicieni și oameni de cultură sau de știință s-au născut sau au trăit în Sankt Petersburg. Printre ei se află împărații și împărătesele Rusiei, romancierii Fiodor Dostoevski și Vladimir Nabokov, compozitorii Piotr Ilici Ceaikovski, Igor Stravinski și Dmitri Șostakovici, pictorii James McNeill Whistler și Kazimir Malevici, oamenii de știință Leonhard Euler, Mihail Lomonosov, Heinrich Schliemann și Alfred Nobel, balerinii sau actorii Nikolai Cerkasov, Vaslav Nijinski, Anna Pavlova, George Balanchine și Rudolf Nureev și politicienii Gustaf Emil Mannerheim și Vladimir Putin.

Obiective turistice în Sankt Petersburg

Din punct de vedere al arhitecturii, turistul care ajunge în Sankt Petersburg ar putea fi oarecum surprins de numărul mare de clădiri ridicate în stil baroc și clasic (opera arhitecților italieni, francezi și germani). Se poate spune că totul a fost un fel de acceptare a provocării pe care natura i-a aruncat-o țarului. Pentru ca visul său să devină realitate, a fost necesar să se taie păduri uriașe, să se asaneze mlaștinile întinse din delta Nevei, și să se amenajeze canale, legate între ele prin câteva sute de poduri. Iar în final, s-au ridicat palate, catedrale și monumente, unele transformate în prezent în muzee ce atrag prin colecțiile lor numeroși turiști. Drept pentru care, Sankt Petersburg este considerat principalul centru al artei, științei și turismului din Rusia.

Sankt Petersburg - "Veneția Nordului"

Printre cele mai importante clădiri, din punct de vedere istoric și arhitectural, amintim: Catedrala Sfântul Petru și Pavel (unul dintre cele mai de seamă monumente religioase din țară, ce dispune de o clopotniță impresionantă), Castelul Iusupov (cunoscut și sub numele de Palatul Molka, datorită amplasării sale pe râul cu același nume, locul în care a fost ucis în 1916 Grigori Rasputin), Piața Palatului (unde se poate spune că s-a creat Imperiul rus, majoritatea bătăliilor și conflictelor din regiune desfășurându-se în această zonă), Bastionul Gosudarev (unul dintre cele două bastioane ale primei cetăți a orașului), Biserica Armeană Sfânta Ecaterina (care datează de la începutul secolului XVIII) sau Palatul de Marmură (construit în stilul neoclasic, ce își trage numele de la decorațiunile exterioare și interioare din marmură de toate culorile). Acesta din urmă, adăpostește mai multe instituții culturale.

Catedrala "Sfinții Petru și Pavel"

Catedrala Sf. Petru și Pavel este primul și cel mai vechi punct de reper din Sankt Petersburg, fiind construită între 1712 și 1733 pe insula Zaiaci de pe râul Neva. Catedrala și fortăreața au fost construite ambele în timpul domniei țarului Petru cel Mare, după proiectele lui Domenico Trezzini. Turnul clopotniță al catedralei este cel mai înalt turn clopotniță al unei biserici ortodoxe din lume. Din moment ce clopotnița nu este o construcție de sine stătătoare, ci o parte integrantă a clădirii principale, catedrala este, uneori, considerată cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume.

Maria Feodorovna, soția țarului Alexandru al III-lea al Rusiei și mama ultimului țar Nicolae al II-lea al Rusiei, a fost reînmormântată în Catedrala Sfinții Petru și Pavel

Palatul Yusupov mai este cunoscut și sub denumirea de "Palatul Moika", datorită amplasării acestuia pe râul cu același nume. Palatul este protejat de lege, aici fiind ucis în anul 1916 Grigori Rasputin. Palatul a fost reședința principală a familiei Yusupov, de aici și denumirea actuală a clădirii. Clădirea a fost construită în anul 1770, după proiectul arhitectului francez Jean Baptiste Vallin de la Mothe. La început, clădirea prezenta stilul baroc, însă de-a lungul timpului a fost locuită de mai multe familii nobile din Rusia, fapt care a dus implicit la câteva modificări în urma renovărilor. Astăzi, fiecare sală a palatului este amenajată în alt stil.

Rasputin a fost invitat de către Yusupov la o cină unde s-a încercat otrăvirea lui

Construirea faimoasei "Catedrale a Învierii lui Hristos" din Sankt Petersburg a început în anul 1883, sub țarul Alexandru III, și a fost terminată în anul 1907, în timpul domniei țarului Nicolae II. Este situată pe malurile canalului Griboedov, care străbate orașul Sankt Petersburg. Cunoscută sub numele oficial de Catedrala "Învierii lui Hristos de pe Sângele Vărsat", face referire la sângele lui Alexandru al II-lea al Rusiei, asasinat în acel loc, la data de 13 martie 1881.

"Catedrala Învierii lui Hristos" - coșciugul lui Alexandru al II-lea al Rusiei, asasinat în acel loc

Sankt Petersburg este cunoscut ca un oraș al palatelor. Unul dintre cele mai vechi este "Palatul de Vară", cunoscut și sub denumirea de Palatul Rastrelli (după numele arhitectului), o casă modestă, construită în stil baroc, la comanda Împărătesei Elisabeta, în Grădina de Vară. Construcția s-a desăvârșit în 1744. Mult mai impozante sunt palatele baroce ale companionilor săi, așa precum este Palatul Menșikov, construit după planurile arhitectului Domenico Tresini, între anii 1710- 1716. O anexă a acestui palat a fost reconstruită pentru Petru al II-lea și acum găzduiește Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.

Probabil cel mai cunoscut și mai vizitat dintre palatele imperiale este "Palatul de iarnă", o clădire uriașă, cu interioare de un lux orbitor, care astăzi este sediul Muzeului Ermitaj. "Palatul de Iarnă", reședința oficială a monarhilor ruși, a fost proiectat de arhitectul Bartolomeo Rastrelli și construit între 1754 și 1762. Construcția a fost ridicată în forma unui pătrat închis, prevăzut cu o curte interioară, iar fațadele îndreptate spre Neva, Amiralitate și Piața Palatului. Arhitectul Bartolomeo Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare pe Nevsky Prospekt: Palatul Stroganov (azi Muzeul Figurilor de Ceară), Palatul Voronțov (azi școală militară) și palatul Anicikov (azi palat al copiilor). În prezent, aici sunt expuse peste 60 de mii de opere de artă și continuă să fie aduse. Muzeul are mai multe aripi, mai multe colecții și peste o mie de săli, întrucât are și opere care datează din antichitate. Muzeul conține chiar și opere faimoase, ale pictorilor Leonardo da Vinci, Pablo Picasso și alții.

"Palatul de iarnă" - denumit și "Noul Ermitaj"

Chiar la stânga palatului Ermitaj se află "Palatul de Marmură", construit din diferite tipuri de marmură și proiectat în stil neoclasic de Antonio Rinaldi, ridicat la comanda Contelui Orlov, între 1768-1785. Dintre palatele neoclasice, cel mai cunoscut este Castelul Sfântul Mihail (sau al Inginerilor), construit pentru Împăratul Pavel I, între 1797-1801, ca să înlocuiască mai vechiul "Palat de vară". "Palatul Taurida" al Prințului Potemkin (1783-1789), situat în imediata vecinătate, a folosit ca sediu pentru prima Dumă - parlamentul rusesc. Construite, de asemenea, în stil neoclasic sunt "Palatul Yusupov", "palatul Razumovski" și "Palatul Yelagin" (o vilă de vară a familiei imperiale, situată pe insula Yelagin).

Sankt Petersburg - unul dintre cele mai importante orașe culturale ale lumii

Muzeul Ermitaj este compus din 10 clădiri. Palatele mărețe care formează Ermitajul, sunt o mărturie a poziției de capitală pe care Sankt Petersburg-ul, a avut-o vreme îndelungată. Pe malul stâng al râului Neva se află Palatul de Iarnă, Micul Ermitaj, Marele (sau Vechiul) Ermitaj, Noul Ermitaj și Teatrul Ermitajului. Aceste cinci clădiri, realizate în secolele XVIII - XIX, deși complet diferite prin varietatea lor stilistică, formează un complex unitar, adăpost somptuos al uneia dintre cele mai impresionante colecții de artă plastică și decorativă din întreaga lume, prin cantitatea și calitatea lucrărilor expuse.

Interiorul muzeului Ermitaj

Colecția Împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei a luat naștere odată cu achiziționarea a peste 200 de tablouri de la un negustor de artă berlinez, pe nume Johann Ernst Gotzkowsky. Această colecție era formată inițial dintr-o abundență de capodopere ale unor artiști precum Rembrandt, Rubens, Van Dyck, Raphael, Holbein, Tițian și mulți alții. Istoricii susțin că în timpul vieții sale, Ecaterina cea Mare a achiziționat peste 4000 de tablouri ale Vechilor Maeștri, 38000 de cărți, 10000 de nestemate gravate, 10000 de desene, 16000 de monezi și medalii. Țarina se retrăgea la Ermitaj pentru a se recrea în compania prietenilor pe care îi supunea unor reguli stranii: atunci când intrau aici, aceștia trebuiau să păstreze liniștea, să nu caște, să renunțe la sabie, palărie, chiar și la rang și dreptul de întâietate. Cine nu se supunea acestor reguli, era obligat să bea... apă. Pe atunci, o adevărată jignire pentru un rus.

Muzeul Ermitaj - este alcătuit din patru construcții legate una de alta: Palatul de iarnă, Micul Ermitaj, Vechiul Ermitaj și Teatrul Ermitaj

La parterul Muzeului se găsește artă antică: arta Egiptului Antic, arta Extremului Orient, artă romană și greacă, precum și bijuterii și obiecte misterioase din aur colecționate de Petru cel Mare. La etajul principal, reședința țarilor pe vremea Imperiului Rus, regăsim picturi și sculpturi din spațiul occidental European din secolele XV-XVIII: pictură flamandă, pictură spaniolă și olandeză, sculptură europeană, arte decorative și aplicate din Europa medievală, precum și arme și armuri europene din secolele al XV-lea și al XVII-lea. La etajul doi se regăsesc: pictură și sculptură franceze din secolele XIX-XX, artă chineză și a Asiei centrale, artă bizantină, artă iraniană și a Orientului Mijlociu, pictură europeană și americană între secolele al XIX-lea-al XX-lea, pictură germană și austriacă, pictură engleză și pictură rusă între secolele al IX-lea și al XIX-lea. La etajul al treilea se află celebrii impresioniști și postimpresioniști din colecțiile Shukin și Morozov, naționalizate după Revoluția bolșevică.

"Catedrala Sfântul Isaac" - are una dintre cele mai mari cupole din lume

"Catedrala Kazan" - copie după Basilica Sfântul Petru de la Vatican.

Mânăstirea Alexandr Nevski mai este cunoscută și sub numele de Sfânta Lavra, aici fiind înmormântate unele dintre cele mai importante personalități ale Rusiei, cum ar fi de exemplu Piotr Ilici Ceaikovski sau Fiodor Dostoievski. Inițial lăcașul de cult a fost construit din lemn, iar apoi reconstruit din piatră. Odată cu aducerea rămășițelor pământești ale Sfântului Alexandr Nevski, an de an ziua sa a fost marcată printr-o amplă sărbătoare. Acestea au fost îngropate din ordinul împărătesei Elisabeta (fiica țarului Petru cel Mare), într-un altar masiv de argint, decorat cu imagini sugestive din bătăliile purtate de Marele cneaz.

Moscheea din Sankt Petersburg

În afară de aceste patru catedrale principale (care sunt, parțial, și muzee), aici găsim și alte biserici. Dintre construcțiile baroce, cea mai grandioasă este Catedrala Smolnîi, un proiect îndrăzneț al lui Bartolomeo Rastrelli, niciodată terminată. Altă biserică importantă în același stil este Catedrala Marinei a Sfântului Nicolae, o structură splendidă dedicată Flotei Rusești, pereții exteriori fiind acoperiți cu plăci memoriale închinate marinarilor pieriți pe mare. Orașul are două biserici mici în stilul Renașterii Gotice, aceea a Sfântului Ioan Botezătorul și Cesmenskaia, amândouă proiectate de Georg Velten. Lăcașurile de cult construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt toate construite în stilurile Renaștere rusă sau Renașterea bizantină.

Statuia ecvestră a lui Petru cel Mare - Piața Senatului Sankt Petersburg

Piața Palatului este dominată de un monument unic, Coloana Alexandru (1830-1834), dintr-o singură bucată de granit roșu de Finlanda, cea mai înaltă coloană de acest fel din lume, atât de bine montată încât nu are nevoie de nici un adaos la baza sa pentru a-i asigura stabilitatea. Coloana lui Alexandru, ridicată pentru a comemora victoria trupelor rusești împotriva lui Napoleon, nu este fixată la bază. Acest gigant, de 47,5 metri înălțime și cântărind aproximativ 600 de tone, se menține în poziție verticală numai datorită greutății sale. Victoria rusească asupra lui Napoleon este comemorată de două arcuri de triumf, unul fiind la Narva, altul la Poarta Moscova. În aceeași tradiție, Cimitirul Piskarevskoe a fost deschis, în 1960, ca monument al victimelor asediului de 900 de zile al Leningradului.

Palatul de la Peterhof, "Versailles"-ul rusesc

Peterhof, "Versailles"-ul rusesc, este un adevărat oraș al fântânilor. Are 173 de fântâni și trei cascade. Aceste fântâni au fost considerate o minune, deoarece funcționează fără pompă, numai datorită gravității unui rezervor alimentat de o rețea de canale, lacuri și ecluze. Sistemul încă funcționează, dar conductele nu mai sunt astăzi din lemn, ci din fontă.

Podurile basculante care se deschid deasupra Nevei

Dacă ajungi în Sankt Peterburg trebuie să vizitezi și Muzeul Faberge. Primul ou Faberge, alături de alte opt ouă ce au aparținut familiei imperiale, dar și alte ouă realizate pentru alte personalități ale vremii, se află în Muzeul Faberge din Sankt Petersburg, înființat în Palatul Shuvalov de către magnatul rus Victor Vekselberg, care a achiziționat colecția, alături de alte 180 de piese, de la celebra familie Forbes. Primul ou Faberge a fost creat pentru Paștele din 1885, când țarul Alexandru al III-lea al Rusiei l-a comandat pentru soția sa, țarina Maria Fedorovna, când cuplul imperial sărbătorea a 20-a aniversare a logodnei lor.

Primul ou Faberge

Timp de mai bine de două secole, Teatrul Mariinsky a încântat lumea întreagă cu artiști de prestigiu, precum Osip Petrov, Fyodor Chaliapin, Anna Pavlova, Vaclav Nijinsky, Galina Ulanova, Rudolf Nureev, Natalia Makarova, Mihail Baryshnikov, Altynai Asylmuratova, Farukh Ruzimatov. Deschiderea oficială a avut loc la 5 octombrie 1783. Teatrul Mare a dat Pieței Caruselului un nou nume, care s-a păstrat până astăzi - Piața Teatrului. Ridicat după planurile arhitectului italian Antonio Rinaldi, teatrul uimea prin proporțiile impresionante și arhitectura maiestuoasă, cât și prin scena dotată cu cele mai performante echipamente din epocă. Teatrul găzduia atât spectacolele Companiei Ruse de Operă, cât și pe cele ale companiilor franceze și italiene. Incendiul devastator izbucnit în noaptea zilei de 1 ianuarie 1811 a distrus interiorul teatrului, afectându-i fațada construcției. Renovarea a durat șapte ani, Teatrul Mare redeschizându-și porțile de-abia la 3 februarie 1818, cu spectacolul de balet "Flore et Zephire".

Belye Nochi - Nopțile Albe în Sankt Petersburg

Așezarea a devenit vestită și pentru celebrele "Nopți Albe", care sunt mai strălucitoare între mijlocul lunii iunie și începutul lunii iulie, când soarele aproape că nu mai coboară sub linia orizontului și amurgul durează până către orele 3-4 dimineața, când astrul începe din nou să se ridice pe cer. Desigur, fenomenul nu este specific doar Sankt Petersburg-ului, dar parcă nici un alt oraș nu poate rivaliza cu farmecul romantic al plimbărilor pe străzile sale. Cel mai mare eveniment al "Nopților Albe" este un spectacol tradițional ce are loc pe 22 iunie, denumit "Velele Roșii", când este reprodusă o bătălie a navelor de pirați, totul culminând cu apariția unei mari corăbii cu pânze roșii.

Insula Yelagin - una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Sankt Petersburg

Insula Yelagin găzduiește mai multe clădiri istorice și hoteluri luxoase. Cea mai importantă construcție este Palatul Yelagin, reconstruit la începutul secolului XIX de către Alexandru al II lea. Urmând proiectul arhitectului italian Carlo Rossi, țarul a transformat locația într-o reședință de vară pentru mama sa, Maria Fedorovna. Astfel, de la un mic castel în stil baroc, acesta s-a transformat într-un impresionant palat în stilul imperial rusesc, cu un frumos parc la intrare.

Locul unde s-a ținut celebrul duel în urma căruia a fost ucis Alexandr Pușkin

Iată și câteva preparate ce ar trebui gustate dacă ajungi în Rusia: Pelmeni - colțunași sau găluște, cu diferite umpluturi dulci, sau nu, (amestecuri de carne sau gemuri de fructe) fierte în apă cu sare; Borschok - pe românește borș, dar care nu seamănă cu borșul nostru moldovenesc (este ceva între supă și boră, cu sfeclă roșie, cu legume și smântână; Solyanka - o supă facută cu carne, pește sau legume și care conține și varză, castraveți murați, cu tot cu zeama în care s-au murat, măsline și ciuperci; Okroshka - este o altă supă cu legume crude; Blini - clătite mai groase, cu diferite umpluturi; Pirogi - placintă din foetaj cu diverse umpluturi; Stroganoff - cunoscuta mâncare cu carne de vită, smântână și ciuperci servite cu orez sau paste. Mai toți știm că vodca este considerată băutura tradițională a rușilor, dar se spune că de fapt, băutura lor tradițională este ceaiul, ei fiind și cei care au creat samovarul.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu