Cu Maid în Peru - Partea întâi

Aeroportul Internațional Jorge Chavez, principalul aeroport internațional și intern al Peru, este cel mai mare aeroport din Peru și un important nod de tranzit din America Latină. Este situat la aproximativ 7 km de centrul istoric al orașului Lima și la circa 11 km de cartierul popular de coastă, Miraflores. Aeroportul a fost inaugurat în 1960 și a fost numit în onoarea lui Jorge Chavez, unul dintre eroii aviației din Peru. Cea mai mare problemă de securitate aici este traficul de cocaină. Poliția antidrog lucrează non-stop pentru a descoperi cele mai ingenioase metode de trafic: capsule ingerate, haine îmbibate în droguri, compartimente ascunse și multe altele.

Peru - o bogăție culturală și arheologică

Contrastele și complexitatea acestei țări se regăsesc și în biodiversitatea sa: din munții Anzi izvorăște fluviul Amazon, cel mai mare ca debit de apă din lume, iar în partea de sud a țării se întinde una dintre cele mai secetoase regiuni de pe glob, Arica (Chile). Întreaga zonă este un deșert localizat între oceanul Pacific și crestele Anzilor. Descrierea "patria incașilor" se aplică cu preponderență regiunii Cusco, fosta capitală a incașilor, însă dimensiunile la care ajunsese Imperiul lor, înainte de venirea conchistadorilor, extinde aria lor de influență.

Peru - leagănul civilizațiilor antice

Cuvântul Peru provine de la numele unui conducător local Biru, care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, în apropierea golfului San Miguel, Panama. Posesiunile sale vizitate de exploratorii spanioli în 1522, erau limita de sud a Lumii Noi, cunoscută europenilor. În consecință, teritoriile exporate de Francisco Pizarro aflate la sud de Golful San Miguel, au fost numite Biru sau Peru. Sub dominația spaniolă, țara s-a numit viceregatul Peru cuprinzând vaste teritorii, inclusiv teritoriile altor state suverane, Sud-Americane, după Războiul de Independență adoptând denumirea oficială Republica Peru.

Situl arheologic Caral

Primele dovezi ale prezenței umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la Pikimachay, datate aproximativ la 11000 î.Hr.. Piki Mach'ay, scris Pikimachay, este un sit arheologic din Valea Ayacucho din Peru. Datele radiocarbonate din peștera Piquimachay, sau Cueva de las pulga, oferă o prezență umană cuprinsă între 22.200 și 14.700 de ani în urmă, dar aceste dovezi au fost contestate și o dată mai conservatoare de 12.000 de ani î.Hr. pare posibilă. Richard S. MacNeish a fost primul arheolog care a explorat Piki Mach'ay. Săpăturile efectuate au scos la iveală instrumente litice; oase de animale; semințe dintr-o varietate de plante: porumb, dovleac, ardei iute, achiote; rămășițe fosile de animale, cum ar fi rozătoare, tigrul dinte de sabie și altele. Peștera face parte din complexul Ayacucho, o cultură definită de mai multe situri rupestre, inclusiv Jaya Mach'ay ("peștera piperului").

Civilizația Norte Chico este considerată cea mai veche civilizație din Lumea Nouă

Poporul incas a apărut ca un trib în zona Cuzco, înălțându-se pe înălțimile din Peru, în secolul XII. Sub conducerea lui Manco Capac, ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua Qosqo). În 1438, sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă "Zguduitorul lumii"), Inca a început o extraordinară campanie de expansiune, la sfârșitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incașilor. În secolul al XV-lea incașii au consolidat un stat puternic care s-a dezvoltat timp de un secol, devenind cel mai mare imperiu din America precolumbiană. Între 1438 și 1533, Inca a reușit prin cuceriri și asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud, având centrul în jurul Anzilor și a inclus o mare parte din teritoriul ocupat în prezent de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina și Chile. Numele Imperiului Inca în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca "Cele patru regiuni" sau "Uniunea celor patru regiuni". Limba oficială a imperiului era Quechua, deși erau vorbite peste șapte sute de limbi locale.

Pachacuti - al nouălea conducător al statului Inca, cel care a transformat și a condus marele imperiu, Tawantinsuyu

Tawantinsuyu și-a atins apogeul la începutul secolului XVI când domina un vast teritoriu ce includea de la nord la sud, actualul teritoriu al Ecuadorului și o parte din Columbia până în centrul Chile și nord-vestul Argentinei, iar de la vest la est din Bolivia până la pădurile tropicale ale Amazonului. Tawantinsuyu era organizat în "senorios" (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca, iar economic se baza pe proprietatea comună a pământului. De fapt, Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizația, o civilizație bazată pe credințe mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natură și zei era esențială. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei, cel mai important dintre aceștia fiind Inti, Zeul Soare. În 1533, Atahualpa, ultimul împărat incas (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcându-se astfel începutul dominației spaniole.

Conchistadorii conduși de Francisco Pizarro au ajuns pe teritoriile incașilor în 1526

În momentul întoarcerii lor în Peru, în 1532, un război de succesiune izbucnise între fiul lui Huayna Capac, Huascar, și Atahualpa. Aceasta și, probabil cel mai important, variola (ce se răspândise dinspre America Centrală) au slăbit considerabil imperiul. Astfel, Francisco Pizarro cu o armată formată doar din 180 de oameni, un tun și 27 de cai, l-a învins pe împăratul Atahualpa, stabilind începutul dominației spaniole. Zece ani mai târziu, Coroana Spaniolă a fondat viceregatul Peru, cu jurisdicție aproape asupra tuturor teritoriilor din America de Sud. Cucerirea spaniolă a introdus utilizarea banilor, catolicismul și limba spaniolă. Viceregele Francisco de Toledo a reorganizat țara în 1570, principala activitate devenind mineritul argintului, utilizând munca forțată a băștinașilor. Peru aducea profituri Coroanei Spaniole, alimentând complexa sa rețea comercială extinsă din Europa până în Filipine.

Exploatarea minelor de aur și argint obținută cu prețul exploatării subumane a indigenilor incași

La începutul secolului al XIX-lea, continentul sud-american era dominat de mișcările de emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost posibilă decât după campaniile militare ale lui Jose de San Martin și Simon Bolivar, proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere, între militari, a dus la o instabilitate politică. Între anii 1840 și 1860, sub conducerea președintelui Ramon Castilla, țara a cunoscut o perioadă de stabilitate, datorită încasărilor din urma exportului de guano. În 1870 odată cu diminuarea exportului de guano, s-a accentuat și lupta pentru putere, și respectiv, a început o nouă perioadă de instabilitate politică.

Atracții turistice în Peru

Peru este o țară plină de istorie, cultură, frumusețe și aventură, cu un spectru larg de posibilități pentru călători. Orașul antic Inca din Machu Picchu este unul dintre punctele forte ale oricărei călătorii în America de Sud, dar mai sunt multe de descoperit pe întreg teritoriul Peru. Vizitatorii pot face o excursie cu barca pe cel mai înalt lac navigabil din lume, pot privi peste unul dintre cele mai adânci canioane din lume, își pot încerca norocul cu nisipurile în dune, excursii în Andes, pot pescui piranha în Amazon, explora misterele liniilor Nazca, pot face plimbări prin ruinele străvechi în Valea Sacră, sau pot vedea Peru modern, în timp ce rătăcesc pe străzile din Lima. Diversitatea peisajului, a oamenilor și a experiențelor de aici fac din Peru una dintre destinațiile cele mai unice de pe continent.

Peru este divizată în 25 de regiuni și o provincie

Și acum să explorăm cele mai bune locuri de vizitat în Peru. Cel mai mare oraș este capitala Peru-ului, Lima, cu o populație de aproximativ 8 milioane de locuitori, fiind una dintre cele mai mari capitale din America de Sud. Lima a fost fondat ca oraș pe 18 Ianuarie 1535, de către Imperiul Spaniol, și a devenit, în scurt timp, capitala și cea mai importantă zonă a Viceregatului Peruvian. Aceasta a rămas capitala Peru-ului de-a lungul anilor, chiar și după Războiul de Independență, când această țară a devenit o republică. Din punct de vedere istoric, există puține date care să ateste prezența aici a civilizațiilor înainte de cea a Incașilor, în secolul al XV-lea. Cu toate acestea, există foarte multe ruine care datează din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, cum ar fi Zidurile Limei.

După marele cutremur din 1746, reconstruirea Limei a durat ani de zile și a fost în mare parte datorată eforturilor viceregelui Manso de Velasco

Lima, orașul regilor, își întâmpină vizitatorii cu amestecul ei unic de romantism, istorie și cultură, cu cartiere boeme ca Barranco sau Miraflores și cu arhitectura colonială a centrului istoric, cu Catedrala sa ce adăpostește mormântul cuceritorului Imperiului Incas, Francisco Pizzaro, sau cu cele 400 de balcoane impresionante, dar și cu muzee ce sunt adevărate izvoare de cunoaștere, ca Muzeul Aurului ori Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie. Arhitectura metropolei peruane este caracterizată printr-un mix de stiluri, ilustrare perfectă a diverselor tendințe din perioadele istorice ale orașului.

Lima - orașul regilor

Plaza de Armas, numită și Plaza Mayor, este centrul istoric al orașului Lima și punctul de plecare pentru vizitarea obiectivelor turistice. Piața Armas, punctul de unde pornesc străzile care comunică cu cele patru puncte cardinale ale teritoriului incas, este numită de către populațiile indigene "Locul lacrimilor", pentru că aici a fost omorât Tupac Amaru I, ultimul membru al civilizației incașe care s-a răsculat împotriva puterii spaniole. Cele mai multe clădiri din orașul original au fost pierdute în cutremurul din 1746, singura structură originală situată în Plaza de Armas fiind fântâna de bronz din centru, construită în 1651. Împreună cu catedrala, piața este înconjurată de Palatul Arhiepiscopului; Casa del Oidor; Palacio del Gobierno, reședința oficială a președintelui care a fost construită la fața locului, în care Jose San Martin a declarat Independența Peru în 28 iulie 1821.

Catedrala din Lima

O notă aparte a centrului istoric al orașului Lima o constituie balcoanele coloniale construite în secolele XVII și XVIII, dar și în perioada republicană, fapt pentru care a fost inclus in Patrimoniul UNESCO, în anul 1988. Adevărate capodopere ale stilului baroc, integrate armonios în stilul arhitectural al clădirilor, balcoanele au fost construite cu dublu scop: funcțional și ornamental, dând o notă aparte construcțiilor din centrul orașului Lima, fiind destinate pentru urmărirea festivităților și ceremonialelor acelor vremuri. Câteva dintre clădirile ce au asemenea balcoane sunt: Palatul Torre Tagle (1715), Palatul Goyeneche, Casa Negreiros, Casa Osambela (1803), Casa Barbieri, Casa de Pilatos, Palatul arhiepiscopal, Casa del Oidor, Clădirea municipalității.

Museo de Oro - Muzeul Aurului din Lima

În mijlocul cartierului rezidențial de lux, Miraflores, se află un fost sit de adorare a zeului Pachacamac, o piramidă antică de chirpici și lut, datând din jurul anului 500 d.Hr., și construită din milioane de cărămizi. Piramida, cunoscută sub numele de Huaca Pucllana (Juliana), a fost construită de membrii culturii Lima, o civilizație de coastă indigenă pre-incasă care a durat în regiune de la aproximativ 100 d.Hr până la 650 d.Hr. Huaca Pucllana a servit parțial un loc administrativ pentru zona de irigații din jur. Complexul este separat de un zid mare care se desfășoară de la nord la sud, iar spațiile care probabil erau folosite pentru întâlniri publice, depozitare și alte întreprinderi axate pe producție sunt concentrate de-a lungul părții sale de est. Jumătatea de vest era un sector ceremonial, conținând piramida de 22 de metri înălțime și folosită pentru rituri religioase.

Portul din Callao

Fiind cel mai mare muzeu din Lima, Museo de la Nacion (Muzeul Național) este cel mai bun loc pentru a începe explorarea istoriei antice din Peru și pentru o mai bună înțelegere a culturii peruane. Muzeul acoperă întreaga istorie arheologică a Peru, de la primii locuitori la Imperiul Inca. Expozițiile de ceramică și textile, împreună cu modele scalabile ale siturilor arheologice precum Machu Picchu și liniile Nazca, sunt aranjate în ordine cronologică pentru a arăta progresul de la o cultură la alta.

Pentru a putea vizita Machu Picchu, mai întâi trebuie să ajungi în Cusco (Cuzco), deoarece acesta este cel mai apropiat oraș de celebrul sit arheologic. De aici iei un mijloc de transport care să te ducă în apropierea sitului, după care trebuie să mergi pe jos. Cei cu spirit de aventură aleg să ajungă la Machu Picchu pe "Drumul incas" de 43 de kilometri (Inca Trail), un drum cunoscut care unește Cusco de Machu Picchu și care face parte din cei 23.000 de kilometri de drum construiși de incași în America de Sud. Prin întreg ansamblul urban șerpuiesc numeroase canale și scări de piatră, dintre care unele pun la încercare curajul vizitatorilor. Din păcate, uneori mai au loc anumite probleme locale ce pot pune în pericol turiștii. De exemplu, în anul 2010, din cauza ploii, au avut loc inundații care au izolat peste 4000 de oameni ce se aflau în Machu Picchu. Chiar dacă există un loc special amenajat pentru elicoptere, este interzisă aterizarea lor din 2010, de către statul peruvian, din varii motive.

Munții ce înconjoară orașul Cusco se află multe mine de aur

Capitală a vastului Imperiu Incas între secolele XIII și XVI, centrul lumii incașe, Cusco era în secolul al XV-lea un oraș remarcabil, plin de palate magnifice de piatră și temple decorate cu aur. De-a lungul acelor ani, acestă capitală a devenit cel mai important și cel mai mare oraș din era pre-Columbiană. Din păcate, după invazia spaniolilor din 1533, multe dintre clădirile imperiului Incas au fost distruse. Cu toate acestea, cuceritorii spanioli au fost impresionați de oraș, astfel că în loc să-l distrugă complet, au construit un oraș colonial deasupra acestor fundații solide. Koricancha este un exemplu perfect, piatra Templului Soarelui fiind utilizată pentru a sprijini o biserică în stil baroc. Cusco este astăzi un exemplu tipic de fuziune a culturii incașe și spaniole, un oraș plin de viață, cu muzee excelente, cartiere boeme, biserici baroce impunătoare și surprinzătoare situri incase.

Calle Hatun Rumiyuq - cea mai vizitată stradă din orașul Cusco

Fără nicio îndoială, punctele turistice cele mai importante sunt reprezentate de ruinele Imperiului Incas. Unele construcții datează încă de la începutul secolului al XIII-lea și, deși majoritatea clădirilor au fost distruse de către exploratorul spaniol Pizarro, "Temple of the Sun" și "Virgins of the Sun" încă rezistă, impresionându-ne prin splendoarea și frumusețea lor. Calle Hatun Rumiyuq este cea mai vizitată stradă din orașul Cusco. Hatun Rumiyuq înseamnă "cea cu piatră mare", o piatră fiind singurul lucru care a mai rămas din palatul lui Inca Roca, primul conducator al imperiului care a domnit și a uimit America de Sud.

"Piatra celor 12 Unghiuri"

În centrul orașului, în Plaza de Armas, se află și prima catedrală din Cusco, Iglesia del Triunfo, care a fost construită în anul 1539. Aceasta a fost ridicată pe locul unde se afla Palatul lui Inca Virarocha, cel de-al treilea conducător al marelui imperiu Incas. Un aspect impresionat despre această clădire este acela că prezintă atât elemente gothice, cât și baroce, ambele fiind predominante de-a lungul construcției.

Biserica Santo Domingo

Centrul orașului Cusco mai deține foarte multe clădiri vechi, din timpul erei coloniale, fiind, acum trei decenii, declarat patrimoniu UNESCO. Una dintre aceste clădiri este Iglesia de la Compania de Jesus, o bijuterie arhitecturală, fiind un exemplu tipic baroc. Aceasta a fost construită în anul 1576 de către spanioli, cu o fațadă făcută complet din piatră.

Fortăreața Sacsayhuaman

Orașul Cusco a fost conceput în forma unei pume, animalul sacru al incașilor, al cărei cap era Sacsayhuaman, principalul său centru religios. Astăzi s-au păstrat doar pereții exteriori pozitionați în zig-zag pentru a imita dinții ascuțiți ai pumei. Multe dintre blocurile de piatră folosite la ridicarea zidurilor sunt incredibil de mari, având și o greutate estimată de 300 tone. Ca toate construcțiile incase, pietrele se îmbină perfect, fără ajutorul mortarului. Sub lumina lunii, Sacsayhuaman este uluitor și, făcând o vizită nocturnă, vei înțelege cultul incașilor, în care soarele și luna erau zeități principale.

Coricancha numit și "Templul de Aur"

Pentru a construi Coricancha, incașii au folosit zidărie de Ashlar (un tip de zidărie care este tăiată și/sau prelucrată fin și se caracterizează prin fețele sale netede, uniforme și marginile pătrate). Construit din blocuri de piatră cu tăieturi și îmbinări unice, fără lianți, ca de altfel toate construcțiile incașe (rezistența la seisme fiind o enigmă până în zilele de astăzi), era acoperit în vremurile de glorie ale imperiului incas, pe zidurile exterioare, cu peste 700 de foi de aur, iar înăuntru toate statuile erau din aur. Cronici și scrieri istorice povestesc că multe dintre obiectele de valoare ale templului și chiar foile de aur cu care a fost placat, au fost date spaniolilor pentru a-l răscumpara pe conducătorul incas - Atahuallpa, capturat de aceștia.

Valea Urubamba - Valea Sacră a Incașilor

Valea Sacră a trezit interesul incașilor datorită unor calități climatice și geografice deosebite, ceea ce a transformat-o în centrul Imperiului, din punctul de vedere al extragerii de bogății naturale. Ceea ce atrage numeroși turiști în Sacred Valley este multitudinea de ruine și statui rămase de pe vremea incașilor, dar și o serie de orașe devenite, de acum, legendare printre turiști: Aguas Calientes, Cuzco, Maras (ce merge spre orașele incase Moray și Salinera), Ollanaytambo, Tipon (aici, turiștii pot vedea un sistem de irigație din vremea incașilor, perfect funcțional). Alte destinații din apropierea "The Sacred Valley" sau care pot fi atinse din acest punct sunt: Choquequirao, Machu Picchu, terasele Moray și minele de sare Salineras.

Orașul Urubamba

Urubamba, în limba Quecha, înseamnă "terenul drept al păianjenilor". Mulți turiști vin în Urubamba pentru a vizita multe dintre monumentele Imperiului Incas, dar și pentru a ajunge pe Machu Picchu, acesta fiind un punct de plecare extrem de folosit de către aceștia. Valea Râului Urubamba a fost favorabilă dezvoltării culturii incașe, datorită bogatelor resurse naturale ea fiind prielnică pentru agricultură. Pe întreaga vale se pot admira mai multe ruine incase, terasele folosite în scop agricol de către aceștia, dar și porțiuni din Inca Trail.

Ollantaytambo - este cel mai vechi oraș din America de Sud, locuit continuu

Orașul Ollantaytambo are un aspect ortogonal, bazat pe întretăierea a 4 străzi longitudinale, intersectat cu alte 7 paralele, în centrul acestei rețele aflându-se Plaza de Armas în jurul căreia se găsesc multe clădiri coloniale ridicate pe zidurile fostului oraș. Clădirile au 2-3 etaje, cu structuri din lemn, multe din clădirile vechi având doar un etaj și curți interioare. Pe colinele din jur sunt mai multe vestigii incașe printre care ruinele terasate ce par fără sfârșit, ale unui impresionant templu-fortareață.

Chipul lui Wiracocha și Clădirile sacre - Ollantaytambo

Inginerii incași au fost renumiți și pentru drumurile și podurile impresionante care au contribuit la expansiunea imperiului. Celebrul Inca Trail, o cale de comunicație terestră lungă de peste 80 km, ce leagă Machu Picchu de Valea Sacră, este cel mai bine păstrat drum al rețelei. Inca Trail traversează cetăți Inca precum Runturakay, Wayna Winay și Phuyupatamarca, păduri bogate în orhidee, câmpii înalte andine și trecatoarea Warmiwanusca. Cu o înălțime de 4.200 m, trecătoarea taie literalmente respirația oricărui aventurier. Merită să ne amintim că Chasquis - mesagerii incași, fugeau de-a lungul acestui traseu.

El Camino Inca, cel mai lung sistem de drumuri construit de incași, măsoară 22.500 km

Punct de campare al traseului Inca Trail, Valea Pacaymayo este situată la altitudinea de 3.600 m în apropierea trecătorii Abra Runkurakay (3970 m), într-o zonă a pădurii tropicale de altitudine, habitat al multor specii de păsări dar și al ursului andin - ursul cu ochelari (Tremarctus Ornatus). În apropiere se află siturile Sayacmarka și Phuyupatamarka.

Aguas Calientes - una dintre cele mai bune căi de acces către Machu Picchu

Drumul către Machu Picchu pornește din Qorihuayrachina, ajungând la altitudini impresionante, trecând prin diverse ecosisteme și ajungându-se la Machu Picchu prin Poarta Soarelui. Deși se află la o altitudine de 2.400 m, Machu Picchu nu e orașul construit la cel mai înalt nivel, capitala Cusco aflându-se la 3.400 m deasupra nivelului mării. Cu toate că se află la doar 80 de kilometri de Cusco, conchistadorii spanioli nu au descoperit acest sit, astfel că a fost salvat de la distrugere (cum s-a întâmplat cu aproape toate celelalte situri). Faptul că a rămas necunoscut timp de patru secole poate fi explicat prin faptul că orașul este complet invizibil din zonele de altitudine inferioară. Coborât pe o creastă, la 300 de metri deasupra râului Urubamba, orașul maiestuos din Machu Picchu este unul dintre cele mai tragice locuri ale unui oraș ruinat, de oriunde în lume.

Impresionant este și este fundalul spectaculos al munților abrupți

Situl a fost descoperit de occidentali abia în 1911, când istoricul Hiram Bingham a ajuns ghidat până acolo de un localnic, un băiat în vârstă de 11 ani. Când a sosit la destinație a observat că existau trei familii de fermieri care deja trăiau în vechiul oraș. Bingham a intrat în Machu Picchu și a fost convins până la moarte că a găsit "Orașul pierdut al incașilor", documentat inițial de soldații spanioli în anii 1500. Cu toate acestea, istoricii cred că adevăratul oraș pierdut al Incasilor era la Espiritu Pampa, o ruină pe care Bingham o cunoștea, dar care era discreditată ca fiind nesemnificativă.

Artefactele descoperite de Hiram Bingham au ajuns la Universitatea Yale

Machu Picchu, orașul pierdut al "Fiilor Soarelui", și redat lumii întregi abia în 1911, este invizibil din Valea Urubamba și complet autonom, fiind înconjurat de terase agricole și irigat de izvoare naturale. Machu Picchu se traduce prin "vechiul pisc", din limba quechua (limba incașilor), și a fost inclus, în 2007, pe lista celor șapte noi minuni ale lumii. "Orașul dintre nori" funcționa ca un centru spiritual, dar și ca observator astronomic. Era și refugiul privat al familiei conducătorului incas Pachacutec, cel de-al nouălea conducător al statului Inca. Machu Picchu este împărțit în două orașe, cel superior și cel inferior - zona agricolă și zona urbană, care este dominată de o zonă cu temple, piețe și morminte regale. În zona urbană găsim Templul Soarelui și Camera celor trei ferestre, ambele fiind dedicate zeului soarelui, Indi, cel mai important pentru Imperiul Incas.

Macchu Picchu - orașul sacru dintre nori

Un aspect pe care multe persoane din ziua de azi nu îl pot descifra este reprezentat de modul în care au fost construite clădirile. Stilul pe care îl foloseau cei din Imperiul Incas este "ashlar", în care pietrele șlefuite erau lipite cu mortar. Deși, la prima vedere, pare o tehnică simplă, cei din Machu Picchu și Imperiul Inca o duceau la extrem, construcțiile fiind aproape perfecte. Se zice că, la Templul Soarelui juncțiile sunt făcute atât de bine încât nici măcar un fir de păr nu încape între pietre. Mai mult decât atât, geamurile și usile au o formă trapezoidală, iar toate detaliile au, de obicei, o formă rotundă, construcțiile fiind, prin urmare, mult mai bine protejate atunci când avea loc un cutremur. Este de notat faptul că ei știau atât de multe detalii despre arhitectură și au și reușit câteva capodopere, dar, totuși, ei nu foloseau roata, un dispozitiv banal, chiar și în acea perioadă.

Cele mai importante monumente arheologice din Macchu Picchu

Sunt încă multe descoperiri ce trebuie făcute în misteriosul oraș incas din Anzii peruvieni. Dincolo de ruinele centrale, se pot observa mai multe căi de duc în păduri. Pădurile din regiune cresc foarte repede și ascund multe dintre zonele din jurul Machu Picchu-lui. Faptul că există încă descoperiri care pot fi făcute este unul dintre principalii factori ce continuă să aducă mii de oameni la Machu Picchu.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu