Cu Maid în Rio de Janeiro

Aeroportul Internațional Rio de Janeiro-Galeao este cel mai importat aeroport ce deservește regiunea orașului Rio și este al doilea cel mai aglomerat aeroport brazilian. Aeroportul este localizat la o distanță de aproximativ 20 de km față de centrul orașului Rio, iar turiștii pot opta pentru un transport cu taxiul, autobuzul, metroul sau cu firmele private care oferă transfer.

Rio de Janeiro a fost fondat în 1565 de Estacio de Sa

Totuși, locul pe care s-a dezvoltat Rio de Janeiro a fost descoperit de europeni la 1 ianuarie 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos. Se presupune că exploratorul florentin Amerigo Vespucci a participat ca observator, la invitația regelui Manuel I, în aceeași expediție. Portughezii au crezut atunci că acel golf în care au ajuns (azi numit Golful Guanabara), locuit la acea vreme de populațiile Tamoio, Tupi, Puri, Botocudo și Maxakali, era gura de vărsare a unui râu. Așa că au numit acea zonă Rio de Janeiro, adică "Râul de ianuarie".

Cu o istorie de peste 450 de ani, orașul brazilian a înflorit în fiecare epocă. Deși primii exploratori europeni care au ajuns aici au fost portughezii, francezii au fost cei care s-au stabilit aici primii. În 1555, un aristocrat francez pe nume Nicolas Durand de Villegagnon, sponsorizat de Henry al IV-lea, a pus bazele unei fortărețe pe o insulă din Golful Guanabara (insulă care încă îi poartă numele). Acesta a fost începutul fondării unei colonii denumite "France Antarctique", al cărei scop era să ofere atât o bază strategică pentru Franța în Americi, cât și un refugiu pentru protestanții francezi persecutați. Francezii și-au făcut aici un avanpost pentru comerțul cu lemn și au format o alianță cu triburile Tamoio împotriva portughezilor, însă au fost alungați în 1567. Triburile Tamoio au fost și ele izgonite din regiune de către portughezi care au fondat așezarea Sao Sebastiao do Rio de Janeiro.

Descoperirea unor mari rezerve de aur în Minas Gerais

Planul atacului francez asupra Rio de Janeiro în 1711 de către escadronul Duguay-Trouin

Întrucât era portul cel mai apropiat de mine, Rio a înflorit, iar francezii au observat asta. Deja implicați într-un război cu portughezii, au trimis la atac câteva nave armate private, în 1710. Acel grup a eșuat, însă în anul următor au sosit alții, mai bine înarmați. De această dată au avut succes, bombardând Rio până ce guvernatorul portughez a fugit, luând cu el majoritatea populației. Guvernatorul, Francisco de Castro Morais, a negociat, în final, preluarea sa, pentru 612.000 cruzados de aur și 100 de cufere de zahăr, dar portughezii l-au condamnat oricum la exil în India Portugheză, pentru lașitate.

Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei din 1763 până în 1960

Odată cu declararea independenței Braziliei, în 1822 a venit și declinul producției și exportului de aur. Munca și toate eforturile au fost îndreptate spre un nou produs: cafeaua. Producția și comerțul de cafea au dus la dezvoltarea altor ramuri, cum ar fi căile ferate, necesare pentru un transport mai eficient. Căile ferate au strâns legăturile dintre orașe și au dus la câștiguri economice sporite. Cu toate acestea, în 1889, industria de cafea din Rio a suferit un puternic declin datorat eroziunii și unor probleme cu solul, dar și dependenței de sclavie. De aici a pornit un declin economic semnificativ care a făcut ca Rio să piardă și din importanța politică, în favoarea unor localități ca Sao Paulo și Minas Gerais. Amintirea fostei capitale a Braziliei e păstrată și pe steagul național, decorat cu o imagine a cerului pe timp de noapte, așa cum a apărut deasupra orașului Rio, pe 15 noiembrie 1889, atunci când Brazilia s-a declarat republică federală.

Locuitorii orașului Rio sunt numiți cariocas - unii spun că vine de la "kari ola", și anume "casa omului alb"

Rio de Janeiro este supranumit Cidade Maravilhosa. Și nu degeaba. Despre Rio de Janeiro se poate spune că este cel mai faimos oraș brazilian, grație renumitelor plaje Copacabana, Ipanema și a celebrei statui imense a lui Iisus Mantuitorul, precum și datorită peisajelor naturale spectaculoase. Rio este o destinație deosebită, unde se îmbină idilic muntele și oceanul, formând un cadru feeric. Dacă Rio de Janeiro este una dintre destinațiile pe care vrei să le vizitezi, vei rămâne suprins de frumusețea spectaculoasă a peisajelor pe care acest oraș gigantic le are de oferit.

Rio este cunoscut drept un "templu al distracției"

Orașul este împărțit în centrul său istoric (Centro), Zona de Sud cu atracțiile ei turistice (cu plajele sale cunoscute pretutindeni în lume), Zona de Nord, dezvoltată industrial, Zona de Vest și noua regiune Barra da Tijuca. Centro este zona istorică a orașului. Atracții turistice importante sunt Biserica Candelaria și catedrala modernistă, Teatrul Municipal și câteva muzee. Centro rămâne inima comunității de afaceri a orașului.

Biserica Maicii Domnului

Potrivit unei legende, originea Bisericii Igreja de Nossa Senhora de Candelaria se poate găsi in secolul al XVII-lea, când o furtună ar fi distrus o navă numită "Candelaria", în care călătoreau spaniolii Antonio și Leonor Goncalves Martins Palma. Cei doi au făcut promisiunea de a construi un altar dedicat Fecioarei din Candelaria, ca să scape cu viață. Nava a ajuns în cele din urmă la Rio de Janeiro și cei doi au construit o capelă mică, pe locul actualei biserici din Candelaria, în 1609. Biserica parohială a fost renovată în 1710, dar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a trebuit extinsă. Deschiderea lăcașului de cult, cu biserica încă neterminată, a avut loc în anul 1811, în prezența Prințului Regent și viitorului rege al Portugaliei, Dom Joao VI, biserica având la acel moment doar o navă. La câtva timp după inaugurarea Bisericii, proiectul a fost extins la trei nave. Biserica este deosebit de frumoasă și, precum majoritatea bisericilor coloniale din Rio de Janeiro, fațada Bisericii se confruntă cu Golful Guanabara.

Domul Bisericii Nossa Senhora da Candelaria Rio de Janeiro

Palatul Imperial (Paco Imperial), cunoscut anterior ca Palatul Regal de la Rio de Janeiro, este o clădire istorică din centrul orașului Rio de Janeiro. Acesta a fost construit în secolul al XVIII-lea pentru a servi drept reședință pentru guvernatorii coloniali din Brazilia. Din 1808, acesta a fost folosit ca reședință regală, de regele Ioan al VI-lea al Portugaliei și mai târziu ca rege al Braziliei. În 1822 a devenit palat citadin al monarhilor din Imperiul Braziliei, Pedro I și Pedro al II-lea, care l-au folosit nu ca pe o reședință, ci ca un loc de muncă. Acesta a fost unul dintre principalele centre politice din Brazilia pentru aproape 150 de ani (1743-1889).

Muzeul Național de Istorie (Museu Historico Nacional)

Prezenta locație a fost un complex ridicat de portughezi, în anul 1603, peste apele din Golful Guanabara, ei ridicând și Fortul St James Mercy și multe alte clădiri. În prezent, muzeul ocupă întregul ansamblu arhitectural al vechii structuri, constituind cel mai important muzeu istoric din țară și un generator important de cunostințe. Colecția Muzeului se împarte în mai multe expoziții, atât permanente cât și temporare. Printre expozițiile permanente se numără: Curtea de arme (colecția de arme); Expunerea portugheză în lume (arată procesul de colonizare și urmările economico-culturale ale acestuia); Expoziția de Automobile. În plus, muzeul are cea mai mare colecție numismatică și filatelică din America Latină, cu circa 127.000 de piese, inclusiv monede, bancnote, timbre, stampile, sigilii, medalii și ordine de onoare. Muzeul oferă și o bibliotecă cu peste 57.000 de titluri legate de istorie, heraldică, filatelie, numismatică, muzeologie, modă și genealogie. Aceasta găzduiește opere rare, lucrări originale din secolul al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea.

Expoziția de Automobile din cadrul Museu Historico Nacional

Mănăstirea Sao Bento este un lăcaș de cult istoric situat în centrul orașului Rio de Janeiro. Acesta este unul dintre cele mai importante repere ale artei coloniale a orașului și a țării. Mănăstirea a fost fondată de către călugarii benedictini, în anul 1590. Istoria mănăstirii a început în anul 1590, când a primit prin donație un teren vast, în centrul orașului. Inițial, Mănăstirea i-a fost dedicată Fecioarei Concepției. În anul 1596, o decizie a Adunării Generale a Portugaliei a ordonat ca toate mănăstirile benedictine din Brazilia să-l aibă ca patron pe Sf. Benedict. Planurile noii clădiri au fost elaborate în 1617 de către inginerul Francisco Frias de Mesquita, construcția bisericii începând abia în 1633. Designul original a fost modificat în timpul construcției, de către arhitectul Frei Bernardo de Sao Bento Correia de Souza, iar biserica a fost prevăzută cu trei nave. Mănăstirea atașată la biserică a fost finalizată în anul 1755.

Rio de Janeiro este cel mai cultural oraș din America Latină și al treilea din lume - Colegio Pedro II

Colegio de Sao Bento - a fost aleasă cea mai bună școală din Brazilia

Colegio de Sao Bento (Colegiul Sfăntul Benedict) este o școală tradițională din orașul Rio de Janeiro, fondată în 1610 de călugări benedictini și condusă de aceștia până astăzi. Constituit formal în colegiu, în 1858, formează un număr considerabil de personalități braziliene. Actuala clădire care găzduiește Colegio de Sao Bento a fost inaugurată în 1971, vechea clădire fiind ocupată de Administrația Mănăstirii. Clădirea de inspirație modernistă a fost proiectată de arhitectul și fostul student al CSB, Mauro Guaranys.

Catedrala Metropolitana Sfantul Sebastian

Cunoscută drept "doamna cu pălăria tutti-frutti", Carmen Miranda a cucerit lumea prin multele sale talente - a fost cântăreață, dansatoare și actriță, atât în Brazilia, cât și în America, la mijlocul secolului XX. La Muzeul dedicat artistei se găsesc numeroase piese ce i-au aparținut, printre care faimoșii săi pantofi cu platformă și turbanele cu fructe de plastic (contrar oricăror zvonuri, acelea nu erau fructe reale, nu ar fi putut dansa cu ele).

Palatul Tiradentes a fost clădirea Congresului Național al Braziliei, între 1926 și 1960, și este sediul actual al Adunării Legislative a statului Rio de Janeiro. Inițial, această clădire a fost construită în anul 1640 pentru a fi clădirea Parlamentului imperial, și a inclus un loc în care prizonierii au fost adăpostiți în perioada colonială (aici a stat, timp de trei ani, arestat fiind conspiratorul Joaquim Jose da Silva Xavier (cunoscut sub numele Tiradentes), în timp ce aștepta execuția la spânzurătoare, care a avut loc pe 21 aprilie de 1792). Clădirea Parlamentului Imperial a fost demolată în anul 1922, și ulterior a fost construit Palatul Tiradentes, clădire monumentală în stil eclectic, proiectată de Arhimede Memoria și Francisco Cuchet, deschisă în mai 1926 și care în prezent oferă vizitatorilor o expoziție multimedia.

Palatul Tiradentes

Palatul Catete (Palacio do Catete) este un conac urban din zona Catete din Rio de Janeiro. Proprietatea se întinde de la Rua do Catete (Str. Catete) și până la Praia do Flamengo (Plaja Flamengo). Construcția a început în anul 1858 și s-a încheiat în 1867. Din anul 1894 până în 1960, a fost palatul prezidențial din Brazilia și locul unde s-a sinucis președintele brazilian Getulio Vargas. Acum găzduiește Museu da Republica (Muzeul Republicii) și un teatru.

Podul Rio-Niteroi, construit din beton armat, traversează Golful Guanabara

Grădina Botanică din Rio de Janeiro, una dintre cele mai frumoase grădini botanice din lume, se întinde pe o suprafață de 140 de hectare și este una dintre cele mai mari "colecții" de plante tropicale și amazoniene din lume. Adăpostește aproximativ 6500 de specii de plante, dintre care unele aflate în pericol de dispariție, și peste 900 de varietăți de palmieri. Tot aici trăiesc 140 de specii de păsări, care s-au adaptat la contactul uman și pot fi observate mult mai ușor decât în natură. Grădina a fost fondată în anul 1808 de Regele Joao al VI-lea al Portugaliei fiind inclusă în patrimoniul UNESCO în 1992. Turiștii pot admira și faimoasa expoziție de orhidee, care deține peste 600 de specii de acest gen și se pot plimba pe aleile mărginite de specii de palemieri gigantici. Grădina deține o serie bogată de monumente, fântâni și grădini tematice, printre care se remarcă Grădina Japoneză și Muzeul Mediului Înconjurător. Poziționată în dreptul mâinii drepte a statuii lui Hristos, grădina este o locație excelentă pentru admirarea acestei minuni arhitectonice a lumii moderne.

Parcul National Tijuca

Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul), cea mai mare statuie Art Deco din lume, este un monument în Rio de Janeiro, amplasat la sud de oraș, pe muntele Corcovado (710 m), în pădurea Tijuca. Statuia a fost ridicată cu ajutorul Vaticanului și al Franței la comemorarea a 100 de ani de la declararea independenței Braziliei. Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura au fost efectuate de sculptorul francez Paul Landowski, între anii 1927 și 1931, pe baza unui proiect al inginerului brazilian Heitor da Silva Costa. Devenind celebru în Franța ca portretist, sculptorul român Gheorghe Leonida a fost inclus de către Paul Landowski în echipa care a început să lucreze la statuia gigantică de la Rio de Janeiro în 1922, fiind însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului. Materialul de construcție este compus din beton armat, acoperit cu un strat de mozaic. Monumentul este folosit de biserica catolică la diferite aniversări ca loc de pelerinaj.

Statuia Cristo Redentor este lovită direct de fulger de două până la patru ori în fiecare an

Cu o înălțime de aproape 40 de metri, această statuie îl înfățișează pe Iisus Christos cu brațele deschise spre orașul ce se întinde la picioarele sale. Statuia are 30 de metri lățime, iar piedestalul este înalt de 8 metri. Părțile componente ale statuii au fost transportate cu trenul, după ce călătoriseră cu vaporul tocmai din Franța. Calea ferată de 3800 de metri a fost de mare ajutor în transportarea materialelor până pe vârful muntelui Corcovado. Trenul folosit în acele vremuri a fost primul din Brazilia care a funcționat cu electricitate și este astăzi utilizat pentru transportul turiștilor. Începând cu anul 2007 a fost declarat oficial una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, alături de Taj Mahal, Marele Zid Chinezesc și Colosseum. Construit din beton armat, placat cu mozaic, monumentul a fost inaugurat la 12 octombrie 1931.

Cel mai înalt munte al orașului - Pedra da Gavea (842 m)

Rio este cunoscut și gratie faimosului munte Pao de Acucar ("Pâine din Zahăr"). În vârf se poate ajunge cu telecabina, accesibilă de pe Dealul Urca ("Morro da Urca"). Pao de Acucar este o stâncă de granit, cu o înălțime de 396 metri, aflată pe peninsula Urca, în sudul golfului Botafogo, acolo unde Golful Guanabara se unește cu Oceanul Atlantic. Stânca Pao de Acucar a fost pentru prima oară escaladată de un englez, în anul 1817. Împreună cu statuia lui Iisus Cristo Redentor, Pao de Acucar este unul dintre cele mai importante puncte de atracție ale Braziliei. Această bucată uriașă de piatră monolitică este una dintre cele mai remarcabile formațiuni stâncoase care se ridică între apă și pământ. Panorama către Muntele Sugarloaf este cu adevărat incredibilă, dar priveliștile din vârful muntelui sunt uluitoare.

Cartierul Lapa - renumit pentru viața sa de noapte animată

Așezat în vârf de deal, cu vedere către port, cartierul Santa Teresa încă păstrează din eleganța orașului Rio de Janeiro din secolul al XIX-lea: vizitatorii pot admira conace ridicate de proprietarii de plantații de cafea și zahăr, se pot plimba pe străduțe pietruite și alei întortocheate. În prezent, aici și-au deschis porțile numeroase galerii și studiouri de artă, zona fiind locuită și frecventată cu precădere de artiști, muzicieni și studenți boemi. De asemenea, oferta de cafenele, cluburi și baruri underground este variată, cartierul fiind gazda a nenumărate evenimente artistice și culturale.

"Bondinho" - tramvaiul istoric care trece prin fostul apeduct în stil roman

Altă atracție a cartierului Santa Teresa sunt treptele Selaron, una dintre cele mai renumite atracții turistice din Rio de Janeiro. Escadaria Selaron, cunoscută și sub numele de "Treptele din Selaron", este o stradă în formă de scară de renume mondial, operă a artistului chilian Jorge Selaron, pe care acesta a pretins-o ca "tribut pentru poporul brazilian". Este compusă din 250 de trepte măsurând 125 de metri lungime, acoperite cu peste 2000 de plăci aduse din peste 60 de țări din întreaga lume. Selaron considera lucrarea ca fiind "niciodată completă" și a susținut că "acest vis nebunesc și unic se va încheia doar în ziua morții sale" (10 ianuarie 2013). Din cele peste 2000 de bucăți de material, 300 sunt pictate manual de Selaron însuși reprezentând o femeie africană însărcinată, "o problemă personală din trecutul lui", după cum declara chiar el.

Parcul Quinta da Boa Vista

Tot în Zona de Nord se află, de asemenea, Stadionul Maracana. Maracana este stadionul de fotbal cu cea mai mare capacitate din lume, fiind construit inițial pentru a găzdui aproape 200.000 de persoane. În urma unor renovări a ajuns la o capacitate de aproximativ 120.000 de persoane. Pe 16 iulie 1950, 173.850 de spectatori se adunau pe stadionul Maracana - cel mai mare din lume la acea vreme - pentru a vedea finala Cupei Mondiale. Aproximativ 10% din populația orașului Rio de Janeiro a privit cum Uruguayul a luat trofeul de sub nasul brazilienilor, un eveniment pe care presa locală l-a numit Maracanazo (termen încă folosit pentru momentele când echipa în deplasare obține victoria). Meciul din 1950 deține recordul mondial pentru cea mai mare prezență la un meci de fotbal din istorie. Stadionul a devenit, de atunci, un simbol național, iar The New York Times l-a numit "o catedrală a fotbalului".

Cartierul Barra da Tijuca - atrăge în special sectorul mai bogat al populației

Rocinha este cea mai mare favelă de deal din Rio de Janeiro (precum și din Brazilia). Deși favele se găsesc în zonele urbane din întreaga Brazilie, multe dintre cele mai faimoase există în Rio. Termenul de favelas este folosit în general pentru cartierele alcătuite din cocioabe, barăci din Brazilia. Favelas se dezvoltă pe pantele abrupte și pe terenurile pe care nu se construiește. La sfârșitul secolului 18, primele așezări au primit numele de barrios africanos - cartiere africane. Acesta este locul în care și-au găsit adăpost sclavii care nu dețineau pământ și care nu lucrau. De-a lungul timpului, locul a fost populat de sclavii negri eliberați. Prima favelă a fost înregistrată în 1920. Criza locuințelor din Brazilia, din anul 1940, a dus la înmulțirea favelelor, fiind cel mai ușor de construit.

Parcul Lage

Golful Guanabara și cei 412 km pătrați ai săi, a fost poarta de acces a primei expediții portugheze spre ceea ce avea să devină Rio de Janeiro. Locul cuprinde un număr foarte mare de insule și insulițe și beneficiază de un ecosistem bogat mai ales în delfini și țestoase marine. Pe malul său vestic se găsește orașul Rio de Janeiro, iar pe malul său estic orașele Niteroi și Sao Goncalo. Patru alte orașe se găsesc de-a lungul țărmurilor golfului. Gura sa de 1,5 km lățime este flancată la nord de vârful "Bico do Papagaio" ("Ciocul de Papagal") și vârful sudic "Pao de Acucar" ("Pâine din zahăr").

Laguna Lagoa Rodrigo de Freitas

Orașul este faimos pentru plajele sale Copacabana și Ipanema, cu hoteluri așezate de-a lungul lor. Cele mai multe formațiuni de rocă sunt răspândite în partea de sud a orașului, loc în care se află o altă atracție majoră - Plaja Copacabana. Acesta este un cartier faimos pentru plaja cu nisip alb, cu o lungime de aproape 4 kilometri. Plaja Copacabana este una dintre cele mai renumite plaje din lume, datorită apelor cristaline ale oceanului pe de-o parte și de promenada Copacabana și facilitățile moderne ale orașului, pe de altă parte. În plus, la ambele capete ale acestei vaste plaje se află două forturi istorice maiestuoase.

Ipanema, o altă plajă fabuloasă, situată chiar lângă plaja Copacabana

Rio mai este faimos și pentru carnavalul din Rio. Prima atestare a carnavalului de la Rio datează tocmai din 1723, iar prima sărbătoare atent organizată a apărut în anul 1840. După ce, în Imperiul Roman, creștinismul a ieșit victorios în disputa cu politeismul, tradiția Carnavalului a fost tolerată de noua religie, găsindu-i-se o altă "întrebuințare": o mare sărbătoare organizată în ultimele zile de dinaintea marilor posturi. O dovadă în acest sens o reprezintă însuși etimonul cuvântului "carnaval" - "carnem levare" (renunțarea la carne, în latină). Cu timpul, Veneția, Roma și Nisa au devenit repere importante pe harta carnavalurilor organizate în Europa. De aici, tradiția Carnavalului a fost exportată peste Ocean, unde a fost șlefuită cu obiceiuri locale și cu influențe ale culturii africane aduse în Lumea Nouă de sclavii de pe plantații.

Rio de Janeiro e inundat de energie și culoare în timpul celor cinci zile ale carnavalului din Rio

Carnavalul din Rio de Janeiro este ținut anual înainte de Postul Mare și este considerat cel mai mare carnaval din lume, având zilnic câte două milioane de oameni pe străzi. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a simți pe viu culorile, stilul de viață și spiritul de la Rio este Sambadrome Marques de Sapucai. Aceasta este o zonă pentru parade, situată chiar în centrul orașului și scena numeroaselor evenimente de samba, care au loc în timpul celebrului Carnaval de la Rio. Arena este de fapt o fâșie lungă de stradă, care se transformă în scena principală a Carnavalului. În timpul fantasticului spectacol de lumini, culori, sunete, arome, forme și distracții, profitați din plin de atmosfera captivantă de pe Sambadrome Marques de Sapucai!

Bucătăria braziliană e una care are influențe din întreaga lume, dar mai ales din bucătariă portugheză

Dincolo de budincile delicioase din fructe tropicale precum guava, papaya, mango, fructul pasiunii sau carambola și dincolo de tapioca, Brazilia are câteva preparate care merită încercate. Feijoada, intrat în gastronomia Braziliei pe filieră portugheză, poate fi considerat felul național de mâncare al Braziliei și constă în boabe de fasole negre, carne (de obicei din porc) și bucăți de cârnat. La aceste ingrediente se adaugă de obicei legume precum varza kale, okra, cartofi, morcovi și uneori chiar și banane. Gustările braziliene, lanches (sandvișuri) și salgadinhos, includ o mare varietate de produse de patiserie. Căută coxinha (pui prăjit, acoperit cu aluat), empada (o plăcintă minusculă). O altă gustare obișnuită este un misto quente, un sandwich presat, prăjit cu șuncă și brânză. Păo-de-queijo, o rolă făcută din făină și brânză de manioc, este foarte populară, mai ales în statul Minas Gerais - păo-de-queijo și o ceașcă de cafea proaspătă braziliană este o combinație clasică.

Dacă m-ai însoțit toată excursia prin această destinație te rog apasă butonul Am fost până la capăt alături de tine .

Întoarcere la meniu